Pandemia, ca o șansă istorică
Ce faci când ți se întâmplă o problemă nouă, nemaiîntâlnită, de care nu ai mai avut și nu știi cum să reacționezi? Înveți de la alții. Depinde de tine dacă alegi să înveți de la cei mai buni sau de la perdanți, de la cei mai curajoși sau mai autoritari.
La 7 martie a fost anunțat oficial primul caz de infectare cu noul coronavirus în R.Moldova. Deși, la acel moment, unele țări ale lumii se confruntau cu această problemă deja de câteva luni și era mai simplu să fie preluate cele mai bune experiențe, autoritățile de la Chișinău au procedat ca și în cazul alegerii modelelor democratice, orientându-se spre experiențele ne-democratice și autoritare. A fost o lună ca un marș triumfal al dublelor standarde, al irosirii energiei și banilor publici, al intereselor de partid puse de-asupra interesului public, al opacității și ipocriziei.
Am văzut o mulțime de incoerențe, de la pronunțarea numelui unei paciente în public de către președintele Dodon până la dosirea datelor despre medicii infectați, de la încurcarea cifrelor privind testele până la încurcarea tipurilor de teste, de la terorizarea migranților până la obligarea elevilor și studenților să-și procure asigurări medicale, chiar dacă acestea le sunt asigurate de stat, de la interzicerea testărilor la privat până la încurajarea testelor în clinici private, de la colectarea benevol-obligatorie a banilor de la bugetari până la cheltuirea multor milioane pe medaii, memoriale, flori și alte luxuri sau lucruri lipsite de urgență, de la obligarea de a sta acasă concomitent cu cea de a ieși la muncă, de la amendarea cu mii de lei a unor bătrâni pentru că ar fi ieșit din casă în timp ce președintele statului relatează public cum se plimbă cu familia la respiro, de la dispunerea înmormântării într-un sector separat a primului medic decedat de COVID-19 până la admiterea reînhumării acesteia lângă familie.
Ceea ce am văzut pe parcursul întregii luni au fost multe mesaje agresive în adresa societății, rostite de președinte, premier, ministra Sănătății, dar și alți demnitari. Ultimul mesaj al premierului Chicu a arătat un respect ”până-n glande” față de pacienți, vorba clasică a colegului său de cabinet. ”O doamnă care arată foarte bine este indignată că nu are apă, nu știu ce acolo”, a spus premierul în public, înjosind și umilind public o pacientă care a cerut acces la apă. Este vorba despre o femeie care a fost infectată la spital, ținută în carantină, cu mai multe persoane în salon, cărora li se permitea să meargă la wc pe ore, cu tot salonul, fără drept de a merge în afara orelor, chiar dacă medicația provoacă sindrom diareic. Și în toate aceste condiții lipsa apei calde pentru curățenia unor persoane care au febră pare o formă de tortură. Accesul la apă și la sanitație este de fapt unul dintre obiectivele globale, pe care s-a angajat și R.Moldova să-l asigure pentru toți cetățenii, darămite pentru cei aflați în spitale, cu febră, cu infecții.
De ce își permite un premier, care administrează banii publici, ai cetățenilor, să umilească un pacient? Oare cum s-ar simți premierul dacă ar fi izolat într-un birou și i s-ar da pastile care provoacă diareea, iar poporul nu i-ar da voie la baie și l-ar certa public că nu rabdă?
Poți să ai bugete mari sau mici, mulți săraci sau mai mulți oameni înstăriți, dar aroganța nu te face mai bogat și mai sănătos, nici nu te ajută să administrezi mai bine problemele unui stat.
Poate avem acum o șansă unică când suntem aproape toți acasă, închiși într-o încăpere, fără drept de a fugi de greu, fără șanse de a fugi la bine. Poate e una din șansele istorice să ne gândim ce facem noi cu toții? Poate e o șansă istorică să renunțe guvernanții la aroganță, corupție, opacitate și atac asupra pacienților? Poate e o șansă unică să punem corupții și aroganții la ungher? Să ieșim din pandemie nu doar salvați de coronavirus, dar și de coruptovirus?
