Pactul Ribbentrop—Molotov: alte repercusiuni
Maia Sandu s-a aflat, în perioada 21-23 septembrie, într-o vizită în SUA, la New York, unde a participat la Adunarea Generală ONU, la care au fost luate în dezbatere cele mai acute probleme cu care se confruntă omenirea: pandemia, încălzirea globală, democrația și autoritarismul, pacea și războaiele, securitatea energetică, cooperarea și stabilitatea în lume. „Prea multe conflicte și prea puțină cooperare”, a fost una dintre concluziile directorii din discursul liderului de la Casa Albă, Joe Biden. Marți, Maia Sandu a avut parte de mai multe întrevederi bilaterale, inclusiv cu Secretarul General al ONU, António Guterres, iar miercuri a ținut un discurs în plen despre provocările cu care se confruntă R. Moldova și țările din regiune.
Un detaliu, mai special, legat de această plecare la New York și care a devenit cunoscut de pe site-ul președinției poloneze, este că la New York președinta R. Moldova s-a mai întâlnit, într-o întrevedere separată, cu Andrzej Duda, președintele Poloniei, cu Volodymyr Zelensky, președintele Ucrainei, și cu premierul georgian, Irakli Garibashvili. Curios că din această ecuație lipsește (?!) Klaus Iohannis, președintele României, alături de care și cu participarea căruia la Chișinău, pe 28 august, la 30 de ani de la proclamarea Independenței, fusese creată cvadrilaterala R. Moldova-Polonia-România-Ucraina – o nouă platformă de cooperare regională pe tot spectrul de probleme, inclusiv de securitate și apărare colectivă. Faptul că în formatul celor patru apare Georgia nu e nicio problemă (Georgia e parte și ea a Parteneriatului Estic, la fel ca și R. Moldova și Ucraina, cu aceleași probleme de relație cu Moscova). Întrebarea e de ce România, cel mai relevant avocat al R. Moldova în lume, a rămas în afara întrevederii? Să fie din nou la mijloc Kievul? Sau poate rechinii Kievului din exilul ucrainean occidental? România a mai trecut prin experiențe de acest gen. Așa a fost în anii `90, când pentru aderare la NATO, România a trebuit (condiționată din afară) să accepte în Tratatul politic cu Ucraina (1997) excluderea celor mai mici aluzii la Pactul Ribbentrop-Molotov. Ion Iliescu, așa cum a fost Iliescu, dar a refuzat să o facă și în locul lui a venit Emil Constantinescu, care, de dragul mandatului, a sacrificat Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei și Ținutul Herței. România a devenit membru NATO și UE. Dar cu ce preț? După semnarea Tratatului, Ucraina a devenit și mai insuportabilă în raport cu minoritățile, un stat-pușcărie, cu ideologii rasiste în raport cu alogenii. „Ucraina fără minorități” a fost și rămâne ideologia fundamentală de edificare a statului ucrainean. Așa a fost pe timpul lui Kravciuk, așa este și cu Zelensky. Și atunci care-i rostul și pentru ce a mai fost condamnat, la nivelul Parlamentului European, Pactul Ribbentrop-Molotov, dacă consecințele lui rămân nelichidate și până azi în Ucraina lui Zelensky? Comunitatea românească din Ucraina – indiferent de zone, Sud sau Nord, este exterminată zi de zi. Școlile – închise sau ucrainizate, populația – ucrainizată cu forța, omonimica, toponimica românească – ucrainizate și ele, limba română – persecutată și interzisă în școli și în spațiul public, relațiile la nivel comunitar cu România, tratate și sancționate ca diversiune împotriva statului ucrainean. Motivul? Pactul Ribbentrop-Molotov.
E posibil și altfel? După ce Rusia a anexat Crimeea și a ocupat Donbasul, Kievul este în căutare de prieteni. Ucraina nu mai vrea R. Moldova doar vecin. Nu mai vrea nici România doar vecin. Le vrea prieteni. Și Chișinăul, și Bucureștiul trebuie să țină cont de asta, deși este foarte greu să te încrezi Ucrainei care, în prieteniile ei, cu noi a fost întotdeauna un prieten cu interese. Până în 2014, și-a speculat, în relațiile cu R. Moldova, statutul de mediator în problema transnistreană și ne-a golit de peste 500 de metri de litoral la Dunăre, în zona Giurgiulești (obiectiv strategic), 8 km de autostradă la Palanca (alt obiectiv strategic), de tronsonul de cale ferată Etulia-Reni (peste 30 de km, strategic și acesta), de mai multe proprietăți la Marea Neagră, de cota-parte la Novodnestrovsk, de o serie de zone insulare pe Nistru… Că spunem asta, nu înseamnă să nu vrem relații cu Ucraina, dar altfel de relații, cu altfel de lume în Guvern și la Externe, pentru relațiile cu Ucraina: bine informată, neaservită, dedicată. Cu alde Andrei Popov, Iurie Leancă, Vlad Filat, Nicolae Andronic… a fost ca în fabula Vulpea și cioara. Să întoarcem foaia.
După prezidențialele din 2020, Chișinăul a intrat în zona de maxim interes pentru Kiev. Maia Sandu încă nu se scuturase bine de emoțiile electorale, iar la Kiev Zelensky aștepta „cu nerăbdare” să se vadă „cu noul președinte al Moldovei”…, care are „o poziție mult mai clară în ceea ce privește Crimeea și Ucraina”. Este interesul Kievului pentru R. Moldova unul legat exclusiv de problema Crimeei, greu de spus, pentru că în relațiile bilaterale există mai multe probleme nerezolvate. Așa sau altfel, interesul Kievului rămâne mare. Pe 24 decembrie, Maia Sandu era învestită, iar pe 11 ianuarie pleca în prima sa vizită externă la Kiev. Pe 23 august, pleca a doua oară, cu prilejul summitului „Platforma Crimeea”, un proiect strategic de recuperare a Crimeei, în care Kievul vrea să aibă de partea sa și vocea Chișinăului. Și a avut-o: „Crimeea este parte a Ucrainei, iar anexarea sa ilegală este o încălcare flagrantă a dreptului internațional. Moldova a fost și va continua să fie partenerul dumneavoastră de încredere”, a declarat Maia Sandu la summit. Recompensă sau nu, dar Sandu s-a întors de la Kiev cu Ordinul „Cneazul Iaroslav cel Înțelept”, gradul întâi. Ce va urma și cum se vor așeza mai departe relațiile Kiev-Chișinău, urmează să vedem. Dar din aceste relații nu trebuie să lipsească România. Și nici comunitățile românești din Ucraina… Că Kievul va încerca s-o curteze (politic) pe Maia Sandu, nu este exclus. Au mai fost curtați, acum 10 ani (în perioada Iușcenko-Timoșenko), V. Filat, Iu. Leancă și A. Popov și era cât pe ce să strămutăm Palanca și portul de la Giurgiulești. Atenție la complimente, avansuri și favoruri!
