O privire în ochii politicienilor
Astăzi este Ziua Internaţională a Alegerilor. Nu ştiu dacă o astfel de zi poate fi considerată sărbătoare sau eveniment festiv în R. Moldova, dar un prilej de a vorbi despre cum e să fii alegător, poate servi, mai ales într-un an electoral.
Indiferent dacă alegerile parlamentare vor avea loc la sfârşit de 2014 sau la început de 2015, campania electorală a şi început. Deocamdată, în bătălie sunt implicaţi politicienii şi televiziunile, mai puţin alegătorii, care şi-au luat un răgaz, o pauză de gândire, o clipă de linişte. E tocmai momentul potrivit să înţelegem în ce parte înclină balanţa promisiunilor electorale, făcute de politicieni în campania anterioară. Ni s-au promis multe de toate şi, în serile lungi de iarnă, e potrivit să facem şi noi nişte bilanţuri, ca să nu greşim la sfârşit de toamnă, când va trebui să ne prezentăm iarăşi la urne.
Dacă ar fi să ne reamintim promisiunile electorale din campania trecută, am descoperi că, şi în acest caz, a fost mult mai simplu să ni se promită, decât să se realizeze. Aşteptările alegătorilor au fost legate în mod special de salarii şi pensii, de justiţie şi poliţie, de şcoli civilizate şi de spitale mai bine asigurate cu medicamente şi instrumentar medical. La acest început de campanie electorală nu putem spune că nimic, din cele promise, nu s-a întâmplat, dacă, însă, e să ascultăm vocile celor mulţi, înţelegem că aşteptările şi nevoile au fost şi rămân mult mai mari, iar supărările cetăţenilor pot răbufni, până la toamnă.
Pensionarii, care au aşteptat majorarea pensiilor, sunt supăraţi că judecătorii vor primi salarii de zeci de ori mai mari decât pensiile lor umile. Tot ei spun că aceste adaosuri generoase la salariile magistraţilor nu au adus deocamdată corupţia în justiţie şi nu au îmbogăţit cu nimic imaginea statului care vrea să acceadă în UE.
Pacienţii din spitale vor spune că da, este adevărat, în R. Moldova sunt medici foarte buni, sunt oameni pentru care profesia înseamnă viaţă în spital, alături de bolnavii lor, dar tot ei vor spune că niciodată nu au întâlnit prin saloanele de spital miniştri sau deputaţi, pe rol de pacienţi. Doar aşa, în opinia lor, aceştia ar înţelege adevăratele probleme ale sistemului medical de la noi. Altfel, cum e să înţelegi suferinţa bolnavilor şi păroblemele medicilor, dacă te tratezi în spitale de lux?
Părinţii şi elevii vor spune că, într-adevăr, există o schimbare în bine în sistemul educaţional, că, în sfârşit, la bacalaureat, s-a copiat mai puţin, că au fost „cumpărate” mai puţine note mari, nemeritate, dar tot ei vor recunoaşte că au aşteptat ca şi copiii celor sus-puşi să studieze aici, acasă, astfel încât părinţii lor, miniştri sau deputaţi, să cunoască din interior cum e să fii licean, elev sau profesor în R. Moldova.
Şomerii vor spune că da, au apărut mai multe oferte de muncă, dar tot ei se vor plânge că salariile propuse sunt infime şi că angajatorii îşi pot permite orice în raport cu cei angajaţi.
Ţăranii, bieţii de ei, vor spune că, din răsputeri, încearcă să facă faţă arşiţei, inundaţiilor, secetei sau gerurilor, dar, atunci când văd roada adunată, stau cu ea la margine de drum şi constată să au muncit degeaba. Mii de gospodari sunt astăzi în aşteptarea unor bănuţi pentru roada vândută, iar ei, cei care le-au „cumpărat-o”, se fac a uita că trebuie să şi plătească pentru ea.
De Ziua Internaţională a Alegerilor ar fi să facem un inventar al celor promise şi nerealizate, să ne uităm în ochii politicienilor şi să descoperim care dintre ei nu-şi ascunde privirile.
