O plimbare cu primarul Ceban pe strada primarului Costin
Luni, 17 februarie
Ora 8.00 dimineața. În ajun, Chișinăul l-a comemorat pe primul primar de Chișinău din Moldova Independentă, Nicolae Costin. S-au depus flori la Cimitirul Central, la mormântul primarului, dar și la Primăria municipiului Chișinău. În dimineața zilei de luni, ieșind pe strada Nicolae Costin, de la Buiucani, mă gândesc că suntem niște farisei, dacă ne amintim de marile personalități doar în zile speciale și asta tot mai rar. Prin avalanșa de automobile o fi fost și cel al primarului Ion Ceban care, dintr-o întâmplare, probabil, locuiește pe strada ce poartă numele primarului Nicolae Costin. O fi trecut cu viteză, în grabă mare, pe lângă zecile de oameni care așteptau singurul microbuz (nr. 103), care circulă prin zonă. Lume bolnavă coboară la cele câteva instituții de sănătate publică de pe strada Nicolae Costin. Sunt atât de mulți în acea unitate de transport, încât nimeni nu mai poate urca și încep blestemele, înjurăturile. Nu, nu în adresa fostului primar, ci în adresa noii administrații municipale. Oamenii își amintesc de promisiunile electorale, de salariile și pensiile care nu le permit să trăiască omenește, de rândurile interminabile la doctori și de tot mai puținul din farfurii…
Marți, 18 februarie
Primarul Ceban pleacă de acasă mai devreme de ora 8.00. Trece fulger cu automobilul de serviciu și nu are treabă cu cei care încearcă să prindă ușa vreunui maxi-taxi (nr. 103). Altceva nu mai circulă pe aici, pe strada celor doi primari, Costin și Ceban. Cei care cunosc despre faptul că Ion Ceban locuiește pe strada primarului Nicolae Costin vorbesc despre lipsa de respect a celor de la municipalitate față de memoria primului primar de Chișinău al Moldovei Independente (1990-1994). Ei spun că strada ce poartă un nume atât de măreț ar trebui să fie la fel de măreață: parcul din preajmă ar trebui curățat, gunoaiele de pe marginea străzii ar trebui evacuate la timp, gropile de pe stradă ar trebui asfaltate, iar câinii vagabonzi, sărmanii, ar trebui adăpostiți, atât pentru siguranța lor, cât și pentru siguranța trecătorilor. Dar… Imediat cum reușești să intri în vreun maxi-taxi, ai vrea să ieși neîntârziat de acolo, pentru că nu ai cu ce respira, oamenii nervoși se calcă pe picioare, iar șoferul frânează ca un nesimțit, bruscând pasagerii. Cum ar fi rezolvat problema primarul Nicolae Costin, dacă ar fi fost în fruntea Primăriei Chișinău?
Miercuri, 19 februarie
Mijloc de săptămână. Primarul de Chișinău iarăși a trecut pe strada Nicolae Costin fără să observe că oamenii stau obosiți pe margine de drum, în așteptarea unei unități de transport care i-ar duce mai repede la muncă, la școală, la spital sau în altă parte. Câțiva câini vagabonzi încearcă să-și împartă zonele de influență, dar cei care așteaptă nu mai au frică de ei, pentru că sunt mai mulți decât aceștia. Un șofer, de la 103, trece nervos pe lângă grămada de oameni în așteptare și oprește la vreo sută de metri de ei, ca să dea jos din mașină bolnavii… Anume bolnavii, pentru că cei care coboară aici se grăbesc după ajutor la clinicile din preajmă. Nimeni nu mai reușește să urce, pentru că șoferul pornește brusc, intuind că mai departe are ceva mai mulți pasageri. Oamenii se uită la ceas și aruncă blesteme. E iarnă. Unii își zic: bine că e uscat și pornesc pe jos, căutând cu ochii la drum, poate îi preia cineva. Orașul crește, se construiește, dar, degrabă, oamenii din case, noi sau vechi, nu vor mai vedea rostul să iasă din locuințe, din cauza lipsei, dar și a condițiilor inumane din transportul public.
Joi, 20 februarie
Azi dimineața s-a repetat scenariul. Primarul general a parcurs cu viteză strada ce poartă numele primarului Nicolae Costin. Nu s-a gândit la asta și la oamenii care aruncă blesteme pe marginea drumului. Vin alegerile prezidențiale, iar toate activitățile publice, potrivit „directivei” de partid, trebuie orientate spre „victorie”. Doar că, în fiecare zi, oamenii descoperă valoarea votului lor și, probabil, trag concluzii.
