Modelul Tarlev
De ceva timp, premierul în exercițiu, Iurie Leancă, a aflat că ex-premierul Vasile Tarlev e mult mai bun decât el. Nu cunosc dacă ieri, în timpul întrevederii Voronin-Leancă, la sediul PCRM, cei care cred asta i-au adus și argumente lui Leancă. Nu cunosc dacă, în sfârșit, și-au descifrat mesajul pe care, de altfel, îl tot poartă de câteva săptămâni, exact din ziua în care Vladimir Voronin a declarat că deputații din partidul său nu vor vota un Cabinet de Miniștri condus de Iurie Leancă, pe motiv că nu pot depăși episodul moțiunilor de cenzură, depuse de comuniști în legislatura trecută. Totodată, deputații PCRM, mai bine zis liderul lor, a spus că ar vedea în această funcție un tehnocrat, o persoană deosebită, un om special, o vedetă, la urma urmei, un bărbat adevărat, un om agreat, cum ar fi, bunăoară, Vasile Tarlev.
Cred că mulți au fost luați prin surprindere atunci când, după mai multe intervenții, Voronin a pronunțat acest nume. Să fi uitat liderul comuniștilor cum, în 2008, s-a despărțit de ex-premierul Tarlev? Ce s-o fi întâmplat cu percepțiile lui Voronin dacă, după 6 ani de divorț, unul nespus de dureros pentru Tarlev, ar fi gata să voteze un Cabinet de Miniștri condus de acesta?
Mă gândesc, de fapt, că Voronin a dat, pur și simplu, un exemplu, având în vedere că ar vota pentru un premier ca și Tarlev. Deși, în viața sa, a agreat-o nespus de mult pe Zinaida Greceanâi, lui Voronin nu i-a trecut prin cap să pronunțe numele ei, lăsând impresia că Tarlev, totuși, o fi cel mai potrivit acum să formeze un guvern. De altfel, gusturile nu se discută. În felul lor, comuniștii au dreptate. Ei știu că Vasile Tarlev este anti-român, deci și anti-european. Că e un om docil și că, readucându-l în fruntea unui Guvern, ei ar avea doar avantaje, deoarece Tarlev și miniștrii săi nu ar avea niciun cuvânt de spus la subiectul combaterea corupției. Ei nu s-ar opune revenirii Educației la standarde vechi, comuniste, ar readuce sărbătorile și monumentele sovietice și ne-ar îndepărta, cu pași mici, dar siguri, de drumul european. Acei dintre noi cărora le-a mai rămas ceva curaj și voință ar renunța, probabil, la viața din R. Moldova și ar pleca, ireversibil, lăsându-i pe politicieni aici, cu puținele lor neamuri, să se aleagă și să se susțină unii pe alții.
Ieri, Leancă, după ce aflase de la comuniști că Tarlev e un profesionist și un politician mai bun decât el și că lor le este drag și scump ex-premierul de la Fabrica de Ciocolate, a pășit pragul PCRM, pentru a purta discuții cu deputații acestei fracțiuni parlamentare. La despărțire, participanții la dialog au lăsat să se înțeleagă că niște discuții, chiar și între rivali politici, nu încurcă nimănui, niciodată.
Astăzi, însă, e altă zi. Ultima în care adevărații pro-europeni ar putea accepta, până la urmă, un program pro-european de guvernare, ferindu-și alegătorii de revenirea pe podium a unui eventual model Tarlev.
