Miniştrii de care avem nevoie
Am avut vacanţă şi, în lipsa unui program pentru vreo călătorie, am experimentat. Am vrut să testez piaţa muncii şi am plasat un anunţ că aş căuta… o bonă. Timp de câteva zile, am primit zeci de oferte, una mai specială decât alta. Tinere fără studii, dar cu experienţă de muncă în instituţii preşcolare, tinere cu studii sau chiar cu două facultăţi, femei proaspăt revenite de la muncă din străinătate sau dintre cele care recent au părăsit instituţiile în care au lucrat un timp pentru că, spuneau chiar ele, nu mai vor să aibă nimic în comun cu statul.
„De ce aş munci din noapte până în noapte într-o grădiniţă sau la şcoală, primind un salariu simbolic? De ce să fiu şi dădacă, şi educatoare, şi măturătoare, contra 2000 de lei?”, îmi spuneau la telefon „candidatele”, pregătite oricând să intre în casă şi să aibă grijă de un copil de orice vârstă, sănătos sau bolnav, cuminte sau neastâmpărat, bine crescut sau obraznic.
Îmi amintesc povestea unei tinere cu experienţă de muncă în misiuni internaţionale, care, după ce a născut un copil, tot încearcă să revină în câmpul muncii. S-a angajat, după mai multe runde de testări şi interviuri, într-o prestigioasă instituţie de stat. În scurt timp, însă, a înţeles că au angajat-o doar pentru a o implica într-un mecanism ruşinos de corupţie. Aşa cum şefii de acolo nu riscă să ia plicul de la cetăţean, era determinată ea să facă acest lucru. A şi încercat. A transmis mita unor funcţionari de rang înalt din acea instituţie, după care nu a mai putut dormi noaptea, nu s-a mai putut juca deloc cu fiica sa… A plecat, iar peste câteva zile a răspuns la anunţ. A recunoscut că are două facultăţi, cunoaşte câteva limbi moderne, dar că munca din acea instituţie a descurajat-o şi, din acest motiv, nu mai vrea să se lege cu statul.
În urma acestui experiment constatam că şi aspirantele de 18-19 ani, dar şi cele de 55 de ani aveau acumulate numeroase experienţe neplăcute din relaţia lor cu statul: lipsă de încredere, remunerare proastă, corupţie, taxe neoficiale ruşinoase, muncă la negru, peste program, administraţie orgolioasă, incultă, lipsită de simţ. Sunt aproape sigură că cele câteva zeci de „bone”, care au răspuns la anunţ, sunt femei harnice, răbdătoare, ingenioase, doar că toate ar avea nevoie de mai multă încredere în instituţiile statului, instituţii pierdute acum într-un profund vacuum post-electoral. Ele, aceste femei care, în ultimele zile, s-au visat bone, sunt o parte din miile de cetăţeni care au alergat la alegeri, pentru că se grăbesc să apuce cumva să trăiască şi ei omeneşte, gândind, bunăoară, că un ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale le-ar putea aduce siguranţă în situaţiile lor de persoane cu statut de şomer.
Acum câteva zile, pe când în centrul Chişinăului continuau dezbaterile interminabile despre partajări de funcţii, o fetiţă de doar doi ani, din satul Cărpineni, Hânceşti, singurul copil al unei familii tinere, murea în ambulanţă, sub ochii medicilor, după câteva zile în care părinţii apelaseră de mai multe ori la specialiştii din localitate. Cui să se adreseze azi părinţii rămaşi orfani de copil? Cine poate interveni în acest caz, dacă funcţiile sunt încă nepartajate, iar mai-marii statului s-au pierdut cu firea între „a fi” şi „a nu fi”? De fapt, nu-mi amintesc ca, vreodată, moartea unui om, din cauza neglijenţei medicilor, să fi provocat tulburări „seismice” în eşaloanele de vârf. O fi oamenii simpli neînsemnaţi pentru ei, dar cum să uite demnitarii că aceştia le sunt alegătorii?
Tot acum, interminabilele dezbateri ale liderilor politici de la noi coincid cu deprecierea spectaculoasă a leului, cum zice Vlad, „căderea leului în fântână”. Cotaţiile ne sperie de mult, dar iată că ne ciocnim de primele rezultate ale deprecierii valutei naţionale. În ultimele zile, din această cauză, s-au scumpit peste 2 mii denumiri de medicamente. Printre acestea e şi „banalul” citramon, şi „inofensivul” cărbune activat, adică medicamentele care erau mai ieftine şi care, din această cauză, prindeau bine în primul rând săracilor. Pe cine, însă, îl doare capul? Cu sau fără citramon ieftin – partajările continuă.
