Medalia „Meritul lui Dodon”
Ziua de 10 iulie 2020 va rămâne în istorie ca ziua metamorfoze meritelor lui Igor Dodon. În dimineața zilei în care în R.Moldova a fost anunțată prelungirea starea de urgență până la 31 iulie, în ziua în care 258 de noi infectați erau depistați, ziua în care alți 11 oameni au murit cu Covid-19, iar printre ei oameni considerați tineri, inclusiv o femeie de 53 de ani din Strășeni și un bărbat de 65 de ani din Bălți, deci în ziua aceea tristă în care Italia a anunțat că e complet închisă față de cetățenii R.Moldova, Igor Dodon a ieșit în fața camerelor și a anunțat o acțiune importantă: că vrea să îi confere medalia ”Meritul Civic” ministrei Sănătății, Viorica Dumbrăveanu.
Nu că ar pune cineva la îndoială că Igor Dodon poate repartiza medaliile statului după bunul plac, dar ziua aceea chiar nu a fost potrivită deloc să anunțe medalieri pentru combaterea epidemiei, când dovezile că epidemia se extinde nu mai încăpeau în listă.
E adevărat, un președinte nu are prea multe prerogative în R.Moldova, iar distribuirea medaliilor e una dintre puținele proceduri pe care o stăpânește.
Deci după ce a mers fără mască și mănuși prin toată Moldova și a împărțit distincții, cadouri și alte obiecte neregulamentare veteranilor, mamelor, taților, și bomboane copiilor, se vede că mai rămăsese o medalie și a decis să i-o împingă Vioricăi Dumbrăveanu. Pentru ce?
Pentru că ar fi înregistrat un succes indubitabil în combaterea pandemiei? Sau pentru că ea i-a tolerat toate ieșirile neadecvate, prin care Dodon a pus la îndoială gravitatea problemei și importanța măsurilor colective de securitate. Da, ministra Sănătății ar fi fost cea mai în drept să-l atenționeze pe președinte, să-l solicite să reducă vizitele prin casele veteranilor și a altor persoane din grupa de risc, dar și să-și transforme discursurile de ”olecuțâcă doctor” în alocuțiuni de autoritate care înțelege gravitatea problemei și participă la soluționarea ei.
Ministra Dumbrăveanu, despre care nu contest că ar fi muncit, a fost indulgentă cu autoritățile, nu și cu medicii. Pentru că atunci când autoritățile comit erori sau abuzuri în situația epidemiologică, asta înseamnă de fiecare dată o lovitură în lucrătorii medicali.
Ieri a telefonat la redacție o angajată a unui spital din Chișinău. Ne-a descris tabloul nocturn al secțiilor de Covid-19. Ziua sunt mai mulți medici, dar oricum e greu. Dar când se lasă noaptea, cupa răbdării se umple foarte repede: bolnavi cu febră și stări grele vin non-stop, bolnavii internați deja au și ei diverse solicitări, dar lucrători medicali rămași pe noapte sunt tot mai puțini. Ce-ar fi dacă Igor Dodon ar îmbrăca salopeta ermetică, măștile, vizierele, două perechi de mănuși și ar petrece niște nopți alergând de la ambulanță la reanimare, lămurindu-le oamenilor care se sufocă că și el se sufocă? Cui i-ar atribui dimineața ”Meritul Civic”?
Adevărul e că Igor Dodon s-a răzgândit și a renunțat să mai înainteze candidatura ministrei Dumbrăveanu la medalie. E un act de mare iresponsabilitate prezidențială, să anunți public că vrei medalie pentru o persoană apoi să spui că te-ai răzgândit. Dar aspectul la care ar trebui să reflectăm e altul: ce se întâmplă cu valoarea unei medalii ”Meritul Civic” după ce aceasta trece prin discursul și mâinile lui Igor Dodon?
Cum ar arăta ”Meritul Civic” oferit din mâinile și inteligența Jacindei Ardern, prim-ministra Noii Zeelande, unde de 75 de zile nu a mai fost înregistrat niciun caz nou de Covid-19? Sau cui ar oferi președinta Estoniei Kersti Kaljulaid așa o medalie, țara ei fiind recunoscută printre cele mai avansate în lume la utilizarea tehnologiilor pentru combaterea pandemiei? Ieri în statele Baltice au fost înregistrate cazuri numărate pe degete de noi infectați, iar în Estonia – un singur caz nou.
Din mâinile lui Igor Dodon, președintele statului din care medicii, învățătorii, inginerii vor să fugă dar nu sunt admiși nicăieri de atâta infecție, medaliile arată ca un ne-merit al lui personal. Poate e timpul să fie instituită medalia ”Meritul lui Dodon” și să vedem cine o acceptă? Iar în toamnă, poate oamenii îi iau ne-meritele în serios?
