Martori sau victime ale electoralei pandemice?
Întâlnirile electorale pe care candidații înregistrați le-au început în această săptămână sunt nu doar riscante, ci și periculoase, în condițiile pandemiei, care, la sfârșit de septembrie, a determinat Comisia națională extraordinară de sănătate publică să instituie Cod roșu în mai multe localități ale R. Moldova, acolo unde numărul îmbolnăvirilor cu COVID-19 este în creștere, reluând astfel starea de urgență.
Deci, de la 1 octombrie, în cele mai multe localități de la noi este instituită starea de urgență în sănătate publică, acest lucru însemnând interzicerea aflării în locuri publice (păduri, parcuri, alei, plaje) în grupuri mai mari de trei persoane, respectarea distanței fizice de cel puțin un metru, interzicerea aflării persoanelor cu vârsta de peste 63 de ani în afara domiciliului și în spațiile publice, fără a avea necesitate stringentă, exceptând deplasările în interes de serviciu, atunci când activitatea nu poate fi desfășurată la distanță, deplasările după produse alimentare sau pentru asistență medicală care nu poate fi amânată. Totodată, de la 1 octombrie este interzisă aflarea pe terenuri de joacă, terenuri de sport, parcuri de distracții și zone de agrement. Și orice activități cu prezența spectatorilor sunt interzise. Este adevărat, cei care au instituit starea de urgență în sănătate publică nu spun pentru cât timp a fost luată decizia și fac abstracție de faptul că aceasta se suprapune cu perioada campaniei electorale.
Interdicțiile interveneau de la 1 octombrie, exact din ajunul demarării campaniei electorale prezidențiale. Ce a urmat și ce va urma în continuare? Cu toții vom deveni martori sau victime ale proceselor politice „de neamânat” în R. Moldova, stat în care oamenii suferă și mor fără limite din cauza COVID-19.
Așadar, în condițiile stării excepționale în sănătate publică, campania prezidențială a început cu întâlniri electorale la care fiecare vine așa cum îl prinde timpul, fără măști, nerespectând distanța socială, dar și deciși, uneori, să stea cât mai aproape de candidați, ca să-i vadă și să-i audă mai bine. Iar ei, candidații, par bucuroși să se vadă cu cât mai mulți cetățeni, în speranța că aceștia le-ar deveni alegători. Niciunul dintre candidați nu le amintește că nerespectarea normelor impuse de starea de urgență s-ar putea solda cu amenzi usturătoare. Și în cazul celor care au depășit vârsta de 63 de ani și care nu au voie să părăsească domiciliul, decât în cazuri extraordinare, candidații tac, or, tocmai acest public face numeroasă aproape orice întâlnire electorală. Cum să renunțe la ei? Mai ales că, în cazul aplicării unor amenzi, sancțiunile nu ar cădea pe umerii lor, ci pe umerii cetățenilor, în special ai celor vârstnici, care, benevol, au ieșit din case și au onorat cu vizitele lor candidații electorali. Cine va răspunde pentru emiterea mesajelor prin care lumea e chemată într-un număr cât mai mare la întâlniri electorale, dar și la vot?
Credeți că la aceste întâlniri riscante și chiar periculoase candidații răspund la întrebări de felul: „De ce în R. Moldova oamenii se duc cu zile în mormânt, pe când în lumea civilizată situația s-a stabilizat și bolnavii ies vii din spitale?” sau „Cine va achita amenzile și tratamentele celor care s-ar îmbolnăvi, participând la întâlnirile electorale cu prezidențialii?”, sau „Ce va face pentru sănătatea publică fiecare dintre ei pe 2 noiembrie, dacă ar ieși învingător în scrutin?”…
Personal, aș acorda votul acelui candidat care, până la 1 noiembrie, nu ar umbla prin orașe și sate, sărutând copii, strângând mâna și îmbrățișând bătrâni, obligând alegătorii să voteze pentru el. Aș vota pentru cel care ne-ar demonstra că, pentru el, cea mai mare valoare în această viață e sănătatea oamenilor.
