Kroll: 20 de săptămâni de tăcere
De la 5 octombrie 2015, când BNM a semnat un nou acord cu firma americană Kroll, pentru efectuarea celei de-a doua etape a investigaţiei „jafului secolului” din R. Moldova, au trecut exact 20 de săptămâni. De ce am decis să măsor timpul în săptămâni şi nu în zile sau în ani? Pentru că, în contractul semnat la început de octombrie 2015 între BNM şi Kroll, se spune exact că cea de-a doua etapă a investigaţiei va dura 16 săptămâni. Adică, acum 4 săptămâni, investigaţiile urmau să se încheie, Kroll obligându-se să treacă la acţiuini, adică la faza de recuperare a activelor.
Nimic din cele promise nu s-a întâmplat, cu o mică excepţie, totuşi: pe 4 februarie, guvernatorul demisionar al BNM, Dorin Drăguţanu, a declarat pentru presă că prima parte a celei de-a doua faze a investigaţiei Kroll e aproape de final şi că „într-un viitor nu foarte îndepărtat, BNM va oferi mai multe informaţii despre această etapă a investigaţiei”. Informaţiile, însă, vor fi făcute publice doar în urma „coordonării” cu Compania Kroll.
În cele 20 de săptămâni de activitate a investigatorilor Kroll, opinia publică nu a aflat nimic, dar absolut nimic, despre evoluţiile cercetărilor, deşi, potrivit unor surse, companiei ar urma să-i revină 60% din sumele recuperate. Deci, dacă Kroll va recupera 1000 de lei, 600 din această sumă i-ar reveni sub formă de onorariu. E greu să pui la îndoială faptul că onorariile pentru investigarea „jafului” sunt foarte mari, din momentul în care aceste detalii din contract rămân strict secrete şi nu se ştie de ce. Dacă oricum e vorba despre banii noştri, ai cetăţenilor, de ce nu ar fi fost făcute publice datele despre costurile activităţii Kroll?
Să revenim, însă, la esenţa şi rostul investigaţiilor. Chiar de la bun început, s-a vorbit despre importanţa unei interacţiuni cât mai strânse a activităţilor investigatorilor Kroll cu ancheta desfăşurată în R. Moldova. În consecinţă, materialele colectate ar fi trebuit să fie incluse în procesele de urmărire penală realizate de anchetatorii din R. Moldova, fiind utilizate, ulterior, în instanţele de judecată. Aţi auzit cumva că acest lucru se întâmplă? În care dosare sunt incluse date colectate de Kroll?
În special în ultimul timp, se creează impresia că partenerii externi sunt mai îngrijoraţi decât noi de jaful secolului, or, în toate declaraţiile oficialilor străini, în recentele recomandări ale Consiliului UE, problema furturilor bancare este abordată cu multă insistenţă şi fără cruţare. Acasă, însă, dosarele despre care se tot vorbea că ar fi deschise sunt „cercetate” în mare taină, iar principalii suspecţi continuă să-şi trăiască viaţa huzurind la libertate. De obicei, când vine vorba despre investigarea miliardului furat din sistemul bancar, este scos la vedere arestul şi dosarul ex-premierului Vlad Filat. La sfârşit de decembrie 2015, o parte din dosarul fostului premier a fost transmisă în instanţa de judecată Buiucani. Dar, atenţie, oficial, în această cauză penală Filat este învinuit de corupere pasivă şi de trafic de influenţă, după ce omul de afaceri Ilan Shor a declarat că i-ar fi dat, în ultimii ani, 250 de milioane USD, estorcaţi de ex-premier, dar nu şi de fraudarea sistemului bancar. Aşa să arate dosarul miliardului furat? O fi având cele 250 de milioane legătură cu banii sustraşi din bănci, dar, mai bine să ne spună Shor de unde a luat aceste sume de bani ca să i le dea lui Filat. Sunt bani munciţi în sudoarea frunţii?
În câteva zile, la Chişinău, urmează să sosească o misiune a FMI. Aceasta, însă, nu este abilitată cu semnarea unui Memorandum de finanţare. Deşi vizita este doar în program, este cunoscut că, pentru semnarea unui nou acord, FMI va insista asupra mai multor condiţii, unele dintre care par de nerealizat. Pe lângă adoptarea bugetului pentru 2016, problemele din sistemul bancar sunt cele mai mari griji ale celor de la FMI, iar aici, fără voinţă politică în combaterea corupţiei va fi greu de evoluat.
