Iubim corupţia
Deşi spunem că luptăm împotriva corupţiei, în realitate, oricine va constata că, în R. Moldova, corupţia e la loc de cinste, iar oamenii îşi manifestă cum pot mai bine dragostea faţă de ea. Mulţi dintre noi, pur şi simplu, iubesc corupţia şi plătesc bani, ca să scape de dosare. Iubesc corupţia şi plătesc bani ca să obţină acte de studii cu note impecabile, sau plătesc ca să fie angajaţi la locuri de muncă bine remunerate. Uneori, în R. Moldova, se plătesc bani şi pentru a lua vreun premiu, în vreun concurs jurizat de experţi independenţi şi echidistanţi, sau pentru a te alege cu vreun grad de invaliditate, meritat sau nemeritat.
Potrivit unui sondaj efectuat recent la comanda Transparency Internaţional Moldova, cel mai des, totuşi, banii corupţiei circulă pe coridoarele justiţiei. E stupid să constaţi că anume acestui domeniu i-a fost acordată cea mai mare atenţie atunci când s-au organizat acţiuni anticorupţie.
În realitate, după numeroase campanii anticorupţie, după investiţii impresionante de fonduri străine în activitatea instituţiilor abilitate cu lupta împotriva corupţiei, am ajuns, se pare, nicăieri, deoarece majoritatea cetăţenilor nu-şi mai percep viaţa în afara corupţiei.
Acum e dificil de calculat mărimea fondurilor alocate, pe cap de locuitor, de instituţiile internaţionale pentru combaterea corupţiei în R. Moldova de la declararea independenţei încoace. La fel pare imposibil de estimat exact eficienţa acestor investiţii, în condiţiile în care, potrivit aceluiaşi sondaj, în ultimele 12 luni, cetăţenii R. Moldova nu au încetat să ofere mită în valoare de 857 de milioane de lei. Transformată în euro, ar fi suma de 39.450.001 de euro pe an, sau 3.287.500 euro pe lună.
Dacă admitem, totuşi, că în prezent, în R. Moldova o mai fi rămas circa 3 milioane de locuitori, aceste calcule din sondajul realizat la comanda Transparency demonstrează că, până şi nou-născuţii, dau anual circa 285 de lei mită. Ca să ia nişte scutece mai ieftine, mai calitative sau vreun biberon ecologic? Cei 285 de lei reprezintă un calcul estimativ, unul general. S-ar putea, însă, ca datele prezentate de acest sondaj să fie uşor diminuate, pentru că destule persoane, deşi dau mită, nu recunosc acest lucru. Fie că se incomodează, fie că ştiu că nu este prea „actual” să dai mită, fie că se tem de lege care, de altfel, conţine articole speciale aplicabile nu doar în cazul celor care iau, ci şi în cazul celor care dau mită.
De altfel, această sumă reprezintă mita „uzuală” şi nu cea care circulă la nivelul instituţiilor de stat. Respondenţii au invocat că dau mită din cauza că legile funcţionează prost, iar reforma instituţiilor de drept se face doar pe hârtie.
Din acelaşi motiv, 91% din numărul total al persoanelor care au recunoscut că au dat mită nu s-au adresat instituţiilor de drept, ca să denunţe acest fenomen.
Dar cum să denunţe mita, dacă, în condiţiile legislaţiei de la noi, s-ar putea alege doar cu probleme, pentru că, în realitate, prea puţini sunt decişi să-i condamne pe cei corupţi.
Potrivit Liliei Carasciuc, de la Transparency Internaţional Moldova, totuşi, percepţia populaţiei faţă de corupţie se schimbă. În 2000, bunăoară, trei pătrimi dintre respondenţi susţineau că suntem corupţi pentru că suntem săraci. În 2015, trei pătrimi spun că suntem săraci pentru că suntem corupţi.
Interesantă optică, deşi, în formula actuală, corupţia pare şi mai complicat de combătut şi pot fi aduse suficiente exemple în acest sens. Vom găsi şi explicaţii, altele decât simplul fapt că iubim corupţia: legi imperfecte, judecători şi procurori lipsiţi de integritate, dar mai important decât toate – lipsa unei voinţe politice ferme de a mişca lucrurile din loc.
