Ilie Cernăuţan şi Sofia Şarpe vs Justiţia
Pe 15 noiembrie, am început ziua cu un telefon de la Ilie Cernăuţan, preşedintele suspendat din funcţie al raionului Basarabeasca.
Era oră matinală, iar vocea acestuia părea nedormită de o noapte, de mai multe nopţi sau, poate, de peste doi ani, exact de când a fost reţinut de ofiţerii CCCEC-ului de atunci, fiind suspectat de corupţie. Pe 2 august 2012, ZdG publica articolul „Mita de la Basarabeasca: patru într-un dosar”, relatând despre faptul că întreaga conducere a raionului Basarabeasca era cercetată într-un dosar penal care avea ca subiect o presupusă luare de mită de 10 mii de lei. În acel articol se menţiona că „dosarul e de o rezonanţă socială sporită, iar întreg efectivul, al Procuraturii Anticorupţie şi al CCCEC, a fost orientat la finalizarea urmăririi penale”. După ce, timp de cinci luni, a continuat urmărirea penală, „în regim de urgenţă”, potrivit indicaţiilor procurorului anticorupţie, Viorel Morari, dosarul a ajuns în judecată.
Suspecţii au fost reţinuţi în izolatorul CCCEC, după care, fiecare s-a ales cu diverse măsuri de asigurare a actului judiciar. Cineva a fost eliberat sub control judiciar, altcineva – având obligaţia de a nu părăsi localitatea, iar preşedintele raionului, după 20 de zile de arest în Izolatorul CCCEC, a fost ţinut, timp de 9 luni, în arest la domiciliu.
Între timp, şi dosarul a fost transferat de la Judecătoria Buiucani, unde avusese loc primele şedinţe, la Judecătoria Basarabeasca, unde, deocamdată, nu a fost examinat până la capăt. Ilie Cernăuţan susţine că pronunţarea unei sentinţe se tergiversează intenţionat, fapt despre care a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, care, la rândul său, ar fi constatat că suspiciunile de nerespectare a termenului rezonabil în examinarea dosarului ar fi neîntemeiate. Am întrebat şi noi din ce motive şedinţele de judecată nu mai au sfârşit. „E simplu. Azi nu vine vreun apărător, altă dată – nu vine acuzatorul, după care apar alte motive şi tot aşa”, ne-a spus Ilie Cernăuţan.
Cernăuţan zice că acest apel matinal al său nu ar trebui considerat drept o tentativă de a influenţa lucrurile. De la ZdG, care a scris acel articol în 2012, când cei patru funcţionari fuseseră reţinuţi, el şi-ar dori o investigaţie obiectivă, pentru a dezvălui din ce cauză, totuşi, este neglijat termenul rezonabil de examinare a acestui dosar, or, de peste doi ani deja, el nu mai munceşte, neavând astfel posibilitate să-şi întreţină familia. Apropo, despre familia sa. Are doi copii. Unul student la Chişinău, iar cel de-al doilea – invalid de gradul I, care are nevoie de multă îngrijire şi, deci, de resurse speciale, câştigate prin muncă de părinţii săi.
Doi ani de anchetă şi de procese de judecată nu sunt deloc puţini în astfel de condiţii, mai ales că dosarul se mai află în prima instanţă. Astăzi nimeni nu poate spune cât de vinovat sau cât de nevinovat este acest om, dar opţiunea sa de a avea parte de un proces examinat în termene rezonabile ar trebui, totuşi, auzită de cineva.
Tot ieri, ne-a telefonat şi Sofia Şarpe, din Vadul Raşcov. Ne-a prevenit că este bătrână, că aude rău şi nu vede bine. Nu este primul apel al femeii la ZdG. Şi de această dată ea ne-a spus că tânjeşte după cei 11 nucari ai săi, defrişaţi hoţeşte de un consătean de-al său. „Am scris la judecată şi nici nu ştiu când s-a examinat, dar dreptate nu mi s-a făcut”, ne-a spus femeia, supărată că procesul o fi avut loc într-o singură şedinţă, că nu au fost audiaţi nici martorii, nici chiar ea personal. „Deoarece nu mi s-a făcut dreptate în judecată, acum oricine îşi bate joc de mine. Nu demult, mi-au furat găinile. Cum să lupt eu, o bătrână surdă şi oarbă?” – ne întreba Sofia Şarpe.
