Guvernul şi investigaţiile
Zilele trecute Ziarul de Gardă a publicat un articol cu privire la averile, firmele şi interesele lui Vitalie Iurcu, fostul director de la Moldtelecom, actualmente vice-ministru al Economiei. Vitalie Iurcu, fiind doar 5 ani la conducerea unei întreprinderi de stat, a reuşit să adune o avere impresionantă. Acum locuieşte într-o casă de lux, conduce un Porsche Cayenne, deţine mai multe terenuri scumpe în Chişinău, iar prin intermediari, este implicat în activitatea mai multor firme.
Menţionăm că înainte de publicarea acestui articol, reporterul ZdG, Victor Moşneag, a muncit mult, dar şi deontologic. În primul rând, a trimis o solicitare de informaţie la Moldtelecom, cu mult timp în urmă, în luna aprilie, după sărbătorile de Paşti, solicitând informaţii de interes public, în special despre banii cheltuiţi de întreprinderea de stat Moldotelecom. Răspunsul care a venit mai târziu, a fost sobru ca o zi de post negru. Ni s-a spus că nu putem primi copii ale unor acte oficiale ale Moldtelecom.
Am recitit încă o dată Articolul 4 din Legea cu privire la Accesul la Informaţie, care spune că “Oricine are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale” şi am continuat să muncim. Articolul “Cinci ani la Moldtelecom = casă şi maşină de lux, terenuri de milioane şi un nepot care face toţi banii”, publicat la 10 septembrie, a fost foarte bun, potrivit aprecierilor cititorilor. Zeci de mii de cititori online, mii de preluări pe reţelele de socializare, mii de cititori ai variantei tipărite a Ziarului de Gardă, dar şi citiorii multor altor media din R. Moldova care au preluat subiectul de la www.zdg.md. Comentariile la articol au curs cu nemiluita, practic toate au confirmat importanţa temei, dar şi calitatea articolului, buna argumentare a faptelor invocate.
Care a fost reacţia vice-ministrului la acest articol? Dar a ministrului care îl are în subordine? Dar a Guvernului care l-a adăvăsit pe acest ministru? Dar a CNA? Dar a CNI? O reacţie comună, de tăcere cooperantă, de ignorare a dezvăluirilor din presă.
La 12 septembrie 2015, la două zile de la publicarea acestui articol a demisionat întregul Guvern. Pe bune. Dar nu Guvernul R. Moldova, ci al Egiptului. Ce ar avea în comun aceste 2 Guverne? Un singur fapt – că au fost criticate în presă pentru acte de corupţie. În Egipt, presiunea presei asupra funcţionarilor corupţi e mai funcţională.
La 15 septembrie 2015, a mai căzut un Guvern, tot din cauza presei. De data aceasta premierul Australiei, un stat cu indici înalţi privind calitatea vieţii, a fost nevoit să se retragă din cauza criticismului mass-media. Nu, Tony Abbot, premierul australian, nu a demisionat din cauza vreo unui miliard furat. Ultimul val de critici a fost de-a dreptul hilar, premierul a fost ridiculizat pentru că, în timpul unei vizite ale sale în Tasmania, la o fermă, Tony Abbot ar fi luat o ceapă şi ar fi muşcat-o cu coajă cu tot. Internauţii au considerat asta un gest de populism şi ignoranţă. În cadrul ultimei sale conferinţe de presă, Abbot a zis totuşi că “dacă vreţi să aveţi o acoperire bună în presă, trebuie să fiţi un Guvern bun!”.
Cu câteva luni în urmă, la 26 iulie 2015, baronul Joh Sewel, politician britanic, profesor universitar, membru al Camerei Lorzilor, a fost nevoit să îşi dea demisia după ce un ziar a publicat nişte imagini din viaţa sa privată – consuma droguri. A demisionat imediat. Cariera politică a lui Sewel, începută cu succes în 1974, s-a terminat într-o clipă.
La 2 zile după demisia sa, ediţia britanică The Guardian publica un articol cu titlul “Presiunea presei funcţionează: Sewel a demisionat pe fundalul unei frenezii alimentate de ziare”. În R.Moldova, o ţară cu un înalt nivel de corupţie, dar şi cu un înalt nivel de control asupra presei, investigaţiile jurnalistice şi dezvăluirea corupţilor sunt un lux. Cu toate acestea, săptămânal, presa publică anchete reportericeşti care demonstrează cu cifre şi fapte cazuri de corupţie în Guvern, în ministere, în agenţii, primării, judecătorii, procuraturi, sectoare de poliţie.
Reacţia Guvernului, a Parlamentului, a Procuraturii Generale, a CNA, a CNI, este foarte slabă şi se rezumă la două aspecte: sau reacţionează de formă, sau se solidarizează în lipsa de reacţie. Deocamdată.
