Formuzal, pe urmele lui Ianukovici?

La Kiev, de câteva zile, s-a făcut mai multă linişte. Deşi protestatrii nu au dar jos baricadele, cu altercaţiile s-a terminat, violenţele au încetat, Ianukovici a fost demis, Timoşenko a fost pusă în libertate, morţii au fost îngropaţi, opoziţia a lăsat baricadele şi a revenit în Parlament, au fost anunţate alegeri anticipate, Ucraina are preşedinte interimar, iar pînă vineri va fi numit şi un nou guvern. Cu toate astea, până la linişte şi pace mai este.

Tătarii vor în Europa

Evadarea lui V. Ianukovici din Kiev şi reapaţiţia la Kiev a ”frumoasei adormite” (Iu. Timoşenko) nu a oprit Ucraina din ”clocot”. Luptele politice continuă. şi confruntările de stradă, la fel. Atât doar că Maidanul şi-a schimbat dislocaţia. În locul Kievului, fierbe Simferopolul, fierbe Kerciul, fierbe Sevastopolul. Krimeea riscă să se transforme nu doar într-un nou punct fierbinte, ci într-unul cu pericol avansat de război. Primul semnal ar fi că Moscova refuză să recunoască noua putere de la Kiev. ”Legitimitatea ei este îndoelnică…, e o aberaţie”, cel puţin asta a declarat la început de săptămână premierul rus D. Medvedev, iar Ministerul rus de Externe şi-a rechemat ambasadorul de la Kiev ”pentru consultări”. În locul ambasadorului rechemat (M. Zurabov) Rusia a trimis spre Ucraina nave militare. Potrivit site-ului rus de informaţii flot.com, ”nave militare ruseşti, transportând soldaţi au ajuns pe coasta ucraineană a peninsulei Krimeea”, fapt comentat de unii experţi occidentali ca fiind primele semne ale unei operaţiuni militare în Krimeea, mai ales că Moscova nu a ascuns faptul că ar putea interveni militar în cazul Krimeii şi sprijini inclusiv separarea acesteea şi alipirea ei la Rusia. Pe clădirile publice din Semferopol şi Kerci, bicolorul ucrainean a şi fost deja înlocuit cu tricolorul rusesc. “Cât priveşte punctul nostru de vedere asupra situaţiei din Ucraina – dorim să fie păstrată integritatea Ucrainei”, însă, ”în cazul în care Parlamentul sau locutorii peninsulei vor cere, prin referendum, că doresc să se unească cu Federaţia Rusă, noi vom examina această situaţie şi, probabil, destul de repede … “. Este declaraţia de acum trei zile a preşedintelui Comitetului Dumei de Stat pentru afaceri CSI, integrare euroasiatică şi relaţii cu compatrioţii, Leonid Slutsky. Ieri, la Simferopol au şi avut loc, deja, primele ciocniri şi schimburi de pumni dintre protestatarii pro-Rusia şi tătarii din Krimeea, care se opun unei eventuale uniri cu Rusia. Tătarii vor în Europa. Cel puţin, asta au scandat la protestele de ieri tătarii de la Simferopol şi acelaşi lucru îl cere şi preşedinteşe ”Medjlis”-ului tatarilor din Krimeea, Refat Ciubarov. Iar eu stau şi mă întreb: nu ar vrea Refat Ciubarov să se facă şi başcan de Găgăuzia?.

„Surprize” pentru Moldova

Va scăpa R. Moldova neafectată de evenimentele din Ucraina? Exclus, în condiţiile în care în vecinătatea R. Moldova miroase a război, Kremlinul şi Casa Albă au ajuns la cuţin – ruşii se întăresc militar în Krimeea, iar americanii au adus infanteria marină la Kiev. În plus, Rusia, care e pe picior de război cu Ucraina, îşi are planurile ei mai vechi, deloc frăţeşti, şi vizavi de R. Moldova: ne-a luat Transnsitria, s-a apucat de Găgăuzia şi, paralel, au făcut tocmeala cu comuniştii şi socialiştii să le vândă, pe bucăţi, şi nordul Moldovei. Declaraţiile recente ale ministrului de Externe al Elveţiei şi preşedinte în exerciţiu al OSCE, Didier Burkhalter, făcute la reuniunea Consiliului ONU, că Chişinăul trebuie să se aştepte la “surprize” din partea Tiraspolului, nu face decât să dovedească eventualitatea unor riscuri pentru securitatea R. Moldova. Mai ales în cazul Transnistriei, care, asemeni Krimeii, e sub ţeava armei ruseşti. “Există semnale care ne indică o perioadă de creştere a tensiunilor la Nistru, în perioada imediat următoare”, spune Didier Burkhalter. Faptul că Ucraina sau ceea ce se întâmplă în Ucraina ar putea avea ”ecouri” şi dincolo de ea, nu o exclude nici fostul preşedinte georgian, M. Saakaşvili. ”Dacă Rusia va reuşi să schimbe în favoarea sa evoluţiile din Ucraina, atunci Georgia şi alte ţări nu ar trebui să se aştepte la nimic bun”, o spune Saakaşvili, care ştim că a avut probleme serioase cu Rusia şi îi cunoaşte bine apucăturile lui Putin. Eventualitatea unei escaladări a situaţiei la Nistru, nu o exclude nici preşedintele N. Timofti. „Cei din Transnistria nicodată nu au vrut linişte şi pace în R. Moldova. Se poate de presupus că s-ar putea ajunge la aceste situaţii şi noi cunoaştem că sunt forţe care doresc destabilizarea situaţiei în R. Moldova”, a declarat marţi şeful statului, imediat după reuniunea Consiliului de Securitate.

Formuzal, la braţ cu Muchametşin

Nu ştim ce decizii a adoptat Consiliul de Securitate pentru ”prioada imediat următoare”, dar ”surprizele”, la care trebuie să ne aşteptăm, s-ar putea să vină nu doar din partea Tiraspolului (Rusiei). În dependenţă de evoluţiile din vecinătatea estică, anumite provocări ar putea veni şi din partea Ucrainei. Schimbarea puterii în Ucraina a schimbat, cel puţin la nivel de declaraţii, şi optica Kievului vizavi de Transnistria. Ultranaţionaliştii de la ”Pravâi sector” s-au şi manifestat deja, afişând în public drapele ale Ucrainei cu inscripţia ”Transnistria” . Nici mesajele celor de la ”Pravîi sector” (aceeaşi stare de spirit domină şi la Batkivşcina, şi la Svoboda) nu sunt mai puţin pretenţioase. Potrivit unor postări pe site-rile de socializare, ”Transnistria nu poate fi rusesacă”, – scriu aceştia, din momentul în care ”ucrainenii sunt majoritari, comparativ cu ruşii: în Transnistria locuiesc 160.000 de ucraineni, dintre care aproximativ 130.000 sunt cu cetăţenie ucraineană”. Scurt şi punctum. Despre Moldova nimic, de parcă Transnistria ar pluti în aer, undeva între Rusia şi Ucraina. Deci, două ameninţări deja pe acelaşi front, transnistrean, alături de care vin ameninţări şi riscuri noi şi de pe un alt front, cel găgăuz, luat mai puţin în serios la Chişinău. Referendumurile au fost un risc – neacceptate de Chişinău dar nici sancţionate. Formuzal e şi el un risc. Adunarea Populară de la Comrat s-a transformat într-o zonă de risc şi ea, prin ceea ce face. Congresul de sîmbătă al reprezentanţilor puterii locale din zona găgăuză (organizat de Moscova în aceeaşi zi şi la Harkov pentru Ianukovici) este un alt risc, care, în 1991, se încheia pentru noi cu separarea Transnistriei de R. Moldova. Başcanul Formuzal a intrat prea mult pe mâna Moscovei. şi a luat-o razna, iar Chişinăul – ca să intervină, aşteaptă, probabil, ziua în care la Comrat (după exemplul Simferopolului) să fie dat jos Drapelul de Stat al R. Moldova şi înlocuit cu cel al Rusiei. Că spre asta se merge. Ambasadorul Rusiei la Chişinău, F. Muchametşin a devenit pentru Formuzal şi consilier, şi purtător de cuvânt, şi director de proiecte (intenţia unor conferinţe internaţionale în problema drepturilor găgăuzilor şi nu e clar de ce nu a tătarilor din Rusia?), şi ministru de externe, şi guvern, şi parlament. Sau poate că lucrurile stau invers şi că ambasadorul Muchametşin e başcanul, de-facto, al Găgăuziei?. Aşa sau altfel, ei se ţin bine unul de altul. Aşa se ţineau, de fapt, şi Ianukovici cu Putin până nu demult. Azi Ianukovici a ajuns să nu poată sta în Ucraina, iar Formuzal pleacă într-o săptămână-două la Putin. Ce va urma?