EDITORIAL Vizită cu scandal la Comrat

Noi ne supărăm pe găgăuzi că sunt proruși. Că se lasă manipulați și cad pradă jocurilor și propagandei filoruse. Dar cum poate fi altfel, dacă și după 30 de ani de la independență, sunt lăsați în continuare la discreția stângii politice, controlate și dirijate de Rusia?

Pe 2 septembrie, președinta Maia Sandu a mers într-o vizită de lucru la Comrat, unde avea planificate, conform agendei prealabile, mai multe întrevederi cu conducerea autonomiei găgăuze, administrațiile locale, studenți și profesori de la Universitatea de Stat din regiune. A fost cea de-a doua vizită a șefei statului în Găgăuzia de la preluarea mandatului în 2020. Vizita a avut loc pe fondul protestelor antiguvernamentale, periodic provocate în ultimele luni de agentura „lumii ruse” la Comrat, Vulcănești și Ceadîr-Lunga și la care s-au scandat cu regularitate aceleași lozinci: „Rusia, Rusia…” („Trăiască Rusia„) și „Jos Maia Sandu”.

Pe 2 septembrie, lumea nu a mai fost scoasă în stradă. Și nici nu era nevoie, pentru că principalii organizatori ai protestelor erau în sala de ședințe a Adunării Populare a Găgăuziei, pe care o transformaseră în sală de judecată pentru Maia Sandu. Acuzații i s-au adus mai multe și toate legate de relațiile cu Rusia: de ce Chișinăul s-a situat de partea Kievului în războiul din Ucraina? (deputatul Grigori Diulgher). De ce nu merge la Moscova să negocieze cu Putin „un preț mai bun la gaze pentru R. Moldova?” (deputata Elena Iurcenko). De ce nu este decretată în R. Moldova „rusa a doua limbă de stat” și li „se încalcă zilnic drepturile persoanelor care nu vorbesc limba de stat?” (deputatul Victor Petrov), „de ce insistă Chișinăul pe aderarea la UE, când va fi închis Biroul NATO în R. Moldova”… „Trebuie să înțelegeți că aceste aspecte ar trebui să fie luate în considerare. Dacă vreți ca găgăuzii să vă înțeleagă și să vă susțină, trebuie să înțelegeți că Găgăuzia este o regiune rusofonă cu un mare accent pe Rusia” (deputatul Nicolae Dudoglo).

Trișează Dudoglo. Se gudură. Vrea să placă Kremlinului. Replicile separate ale celor câțiva deputați nu exprimă, însă, starea generală de spirit în Adunarea Populară a Găgăuziei – situația aici e diferită, la fel ca și în Parlamentul de la Chișinău, deși fenomenul mâinii la chipiu în fața Rusiei e mai popular poate decât la Chișinău, pentru că așa se mănâncă la Comrat pâine și cu icre, nu doar cu unt, iar Moscova a încurajat mereu în teritoriile ocupate o politică militărească de genul: „Esti! Tac tocino!”. Toate încercările Maiei Sandu de a aduce discuțiile cu deputații la o tonalitate normală au eșuat, de parcă nu era în Adunarea Populară la Comrat, ci în Duma de Stat a Rusiei.

Era de așteptat să se întâmple ceea ce s-a întâmplat? Ca nimic, în afară de scandal, să nu se aleagă din această vizită (una în an) la Comrat? Bănuiesc că da. Din toată ciondăneala și reproșurile care i s-au făcut președintei, impresia e că de organizarea întrevederii s-a ocupat Ambasada Rusiei la Chișinău, nu Președinția și că serviciile noastre de securitate, fie nu au documentat îndeajuns cazul vizitei, fie Serviciul de protocol de la Președinție nu l-a tratat cu toată seriozitatea. În situația în care protestele în Bugeac (cu tentă prorusă) își mențin de două luni aceleași lozinci („Rusia, Rusia”…. și „Jos Maia Sandu”), era clar că ele sunt puse la cale din afară și că vor fi o capcană pentru vizita Maiei Sandu la Comrat: pentru a o compromite, o dată în plus și a-i da de înțeles că Găgăuzia nu e cu ea. Doi: nu putea să nu devină clar și faptul că la Comrat se pregătește o reformatare a contentului politic regional: crearea partidelor pe principii etnice, de tipul UDMR în România, ceea ce ar însemna crearea unui flanc politic mai dur pe relația cu Chișinăul – lucru care s-a și văzut. Primul partid a și fost înregistrat deja (Uniunea Populară a Găgăuziei), care este, de altfel, și motorul protestelor antiguvernamentale din Găgăuzia. Alte două formațiuni, „Bugeacul Nostru” (?!)” și „Alternativa” sunt în proces de formare: primul îl are ca președinte pe politicianul Valeri Ianioglo, fost bașcan interimar, iar în perioada sovietică colaborator kgb, cel de-al doilea este inițiat de Mihail Formuzal, fost bașcan, care-și anunță revenirea în politica Găgăuziei după o pauză de 7 ani.

Un detaliu în plus, banal în aparență, care pare să fi complicat și el mersul vizitei la Comrat a președintei Maia Sandu, ține de bucătăria internă a Președinției. E vorba de excluderea din agenda întrevederilor de la Comrat a bașcanului Irina Vlah. Întâmplător? Intenționat? S-a întâmplat exact ca și un an în urmă, în prima vizită la Comrat a Maiei Sandu, când întrevederea fusese convenită după același scenariu, tot doar cu președintele Adunării Populare, Dmitri Constantinov. Ca și atunci, Irina Vlah a surprins-o cu prezența la întrevedere pe Maia Sandu, reproșându-i public faptul că Serviciul de protocol nu a invitat-o și pe ea la discuții și nici nu are planificată vreo întrevedere. A fost un prilej de scandal în plus. S-a trecut atunci. Se va trece și acum? Supărările care rămân fac rău. În toate. Iar în politică sunt și periculoase. Avem mai aproape de noi exemplul războiului Rusiei în Ucraina.

Vizita la Comrat a Maiei Sandu, modul în care a fost tratată și protestele antiguvernamentale regizate de Moscova au provocat mai multe comentarii critice pe rețelele de socializare. Sunt luați la zor găgăuzii pe-un capăt. Greșit. Politica o fac și la Comrat, ca și la Chișinău, partidele. Vinovați sunt găgăuzii? Poate și da. Dar doar în măsura în care ei se identifică cu aceste partide. Altfel, nu.

Noi ne supărăm pe găgăuzi că sunt proruși. Că se lasă manipulați și cad pradă jocurilor și propagandei filoruse. Dar cum poate fi altfel dacă și după 30 de ani de la independență sunt lăsați în continuare la discreția stângii politice, controlate și dirijate de Rusia? Ce ar putea urma? Cu o vizită oficială pe an la Comrat, puțin probabil să avem altceva decât ceea ce avem. Găgăuzii sunt diferiți, ca și moldovenii. Sunt și socialiști, și liberali, și democrați și chiar frontiști. La parlamentarele din 1994, au votat inclusiv pentru Frontul Popular. Dar aleg până la urmă din ceea ce li se oferă să aleagă. Dreapta trebuie să-și revadă relația cu Găgăuzia.

Indiferent de cum au fost, pe finalul vizitei Maia Sandu le-a mulțumit deputaților „de întrevedere” și a promis că nu-i va uita. „Eu am să mai vin”, i-a asigurat ea, în speranța că, poate, vor deveni alții.