EDITORIAL Rusia, prima treaptă în ordinea mondială a Chinei

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat mult din ce era normalizat la nivel de paradigme diplomatice, economice și alte elemente ale relațiilor internaționale. În același timp, a deschis oportunitatea anumitor state gata să exploateze această șansă de a manipula ordinea mondială liberală în propria favoare și de a-și solidifica pozițiile. Cel mai mare câștigător (cu investiție minimă) de pe urma războiului acesta este, foarte probabil, China. Dar de ce ar trebui să ne intereseze și pe noi influența unui stat aparent destul de absent în buletinele de știri moldovenești?

Deși arareori prezentă în spațiul media moldovenesc, China rămâne un stat semnificativ pentru economia noastră. În 2022 China era a 3-a cea mai mare sursă de importuri pentru Republica Moldova (10%), după România (18%) și Rusia (12%), cu o valoare totală de 947 milioane de dolari, comparativ cu cele puțin sub 10 milioane de dolari de exporturi moldovenești către China. Cu toate că acest deficit comercial este evident în favoarea Chinei, el nu reprezintă un dezavantaj real sau un pericol pentru Moldova. Noi rămânem pentru China doar un instrument de diversificare a comerțului, un „avanpost comercial” și producător de vinuri și alimente. Astfel, (încă) nu putem vorbi despre oarecare interese directe geopolitice ale Chinei în raport cu noi. Dar același lucru nu se poate spune și despre alte state.

De aproape 15 ani, China a demontat și înlocuit SUA în calitate de cel mai important partener comercial al continentului african, creionându-și atât rolul de „înger de pază” al țărilor din sudul global, cât și de cel al unui gigant economic care nu încearcă să-și ascundă foamea de noi achiziții. Zeci de miliarde de dolari au fost și continuă să fie vărsate în proiecte de infrastructură, dezvoltare urbană și rurală, dar și în credite, pe care statele le iau fără să negocieze prea mult.

Punând accent pe exploatarea industriilor extractoare de minerale, de petrol și de comodități agricole, China folosește infrastructura construită tot pe banii ei, pentru a direcționa toate aceste resurse către propria mașinărie economică domestică. Desigur că acest parteneriat economic are și elemente productive, cum ar fi recuperarea deficitului de infrastructură, transport și industrie pe care îl au multe țări africane. Dar inițiativa sa Belt and Road (BRI), o aluzie la istoricul Drum al Mătăsii, reprezintă mult peste un simplu plan economic grandios de extindere a rutelor comerciale. Neavând încă egală capacitatea militară, dar și înțelegând costurile care vin cu o politică general agresivă, China învață de la rivalii săi prin utilizarea a ceea ce numim „putere moale” – un fel de politică „cu binișorul”. 

Și totuși, de ce zic că anume ea poate fi marele câștigător al războiului din Ucraina? De la bun începutul războiului, China și-a exprimat neutralitatea, încercând la un moment dat chiar să pretindă la inițierea unor negocieri de pace, drept mediatoare. În pofida acestei abordări, și deși neagă aprovizionarea Rusiei cu arme sau echipament letal, revista The Economist susține că obuze de artilerie ar ajunge din China, prin Belarus, în serviciul Rusiei. Acest fapt ar fi extrem de prielnic pentru resursele supra-extinse și limitate de muniție ale Rusiei.

Recent, liderul mercenarilor Wagner, Evghenii Prigojin, a publicat un videoclip ajuns viral, în care aducea injurii și îi acuza direct pe Șoigu și pe generalul Gherasimov pentru lipsa a 70% din munițiile necesare soldaților săi. Până la moment, China a furnizat oficial doar echipament neletal – căști, piese pentru avioane și altele. Atât UE, cât și SUA au avertizat că furnizarea de echipament militar ar însemna trecerea unei linii roșii. În situația în care piața europeană este cea mai importantă la moment pentru exporturile chineze, este puțin probabil că Xi Jinping și restul conducerii chineze ar recurge la susținerea militară directă a Rusiei.

Dar dacă susținerea Chinei, fie și prin Belarus, se adeverește, atunci dependența Rusiei de China ar putea fi deja mai de amploare decât pare la suprafață. În comparație cu acum un an, Rusia efectuează cu 50% mai multe tranzacții prin sistemul bancar chinez CIPS, o alternativă la SWIFT-ul din care a fost exclusă. Puțin sub 20% din exporturile rusești sunt achitate în yuani, iar în 2023 Rusia a devenit principala sursă de petrol pentru China, datorită reducerii cu care îl vinde, dar și deschiderii Beijingului de a beneficia de energie ieftină și a ajuta un aliat în același timp.

Statistica poate continua – 40% din mașinile vândute în Rusia în ultimul an sunt chineze (comparativ cu cifra precedentă de 10%), exporturile chineze în Rusia s-au dublat din 2019, iar în importurile de semiconductoare, cruciale pentru tehnologia militară, din nou China conduce furnizarea lor spre Rusia, prin companii fantomă din Hong Kong sau Emiratele Arabe Unite. Chiar dacă nu au formalizată o alianță militară, cele două state sunt alături și în exerciții terestre și navale. Acum 2 luni, nave de război rusești și chineze au efectuat exerciții în coasta Africii de Sud, un alt partener apropiat al celor două state (alături de India și Brazilia formând grupul BRICS).

De ce ar conta asta pentru Moldova? Trebuie să înțelegem că jocul Chinei este unul duplicitar și de termen lung – transformarea Rusiei într-un partener dependent e doar un mic pas către atingerea noii ordini mondiale, așa cum o vrea China. Recent, ambasadorul chinez la Paris afirma că statele Europei de Est „nu au un statut real în dreptul internațional”. Deși Beijingul a dezmințit această declarație și a catalogat-o drept o opinie personală, este important de menționat că respectul chinez pentru statutul acestor țări vine din supremația pe care o acordă China suveranității (chiar și nemeritate) oricărui stat, și nu principiilor democratice care au stat la baza constituirii lor. Altfel spus, contează mai puțin modul în care e condus un stat în materie de drepturi umane, democrație sau libertăți individuale și incomensurabil mai mult – factorul de putere incontestabilă a valorilor statului, chiar dacă acestea merg împotriva celor dintâi. 

În martie, Xi Jinping a prezentat viziunea sa cu privire la dezvoltarea globală pe termen lung, numită Inițiativa Civilizației Globale. Presa apropiată lui l-a citat, scriind că „o singură floare nu face primăvara, în timp ce o sută de flori în plină floare aduc primăvara în grădină” și onorându-i ideea cu termenul de „Xivilizație”. Asta îmi aduce aminte de „capcana florală” a lui Mao Zedong, care a chemat chinezii să critice deschis Partidul Comunist în Campania celor 100 de flori. Mai apoi, văzând cantitatea și profunzimea criticilor, acesta a lansat o mișcare teribilă de reeducare forțată, execuții și represalii. Având drept scop reformarea ordinii mondiale după modelul  propriu, China va vrea să culeagă și „floarea rusă” pentru buchetul său de trofee. Noi, să nu ne lăsăm îmbătați de arome plăcute.