EDITORIAL Pacea se amână?
„În faţa pericolului autodistrugerii, umanitatea trebuie să înțeleagă că a sosit momentul să abolească războiul, să-l scoată din istoria umanității înainte ca el să scoată umanitatea din istorie. Rog fiecare politician important să reflecteze asupra acestui lucru… Opriți-vă! Lăsați armele să tacă!”
Până la pace mai este… Deși negocierile ruso-ucrainene de marți, la Istanbul, au fost mai relaxante decât altele, lucrurile în jurul Ucrainei nu s-au așezat. Adversitățile între părți rămân. Războiul nu mai este unul dintre Putin și Zelensky, Moscova și Kiev, Rusia și Ucraina. Săptămâna trecută, pe 24 și 25 martie, Bruxelles-ul a găzduit, în regim de urgență, trei summituri – NATO, UE și G-7, toate motivate de războiul din Ucraina. Iar asta înseamnă mobilizare generală la nivel european și euro-occidental împotriva unei grave amenințări care pune în pericol pacea și securitatea nu doar în vecinătatea Ucrainei, ci la nivel global. Războiul din Ucraina nu se mai măsoară în soldați morți și generali uciși (deși viața contează), în avioane doborâte și tancuri distruse, în rachete lansate la țintă și în afara țintelor, în bombe și zone minate, în regiuni agresate și neagresate…. Războiul din Ucraina, din momentul în care Rusia a amenințat cu un atac nuclear, riscă să se transforme într-o catastrofă globală.
„Trebuie să repudiem războiul, un loc al morții, unde tații şi mamele îşi îngroapă copiii, unde cei puternici decid şi cei săraci mor… În faţa pericolului autodistrugerii, umanitatea trebuie să înțeleagă că a sosit momentul să abolească războiul, să-l scoată din istoria umanității înainte ca el să scoată umanitatea din istorie. Rog fiecare politician important să reflecteze asupra acestui lucru, să facă un angajament şi, privind la Ucraina martiră, să înțeleagă că fiecare zi de război înrăutățește situaţia pentru toată lumea. Destul! Opriți-vă! Lăsați armele să tacă! Negociați serios pentru pace…! În numele lui Dumnezeu, opriți acest masacru!”. Este chemarea lansată duminică de Papa Francisc în Piaţa Sfântul Petru de la Vatican.
De când Rusia a atacat Ucraina, Suveranul Pontif a avertizat de mai multe ori asupra pericolelor acestui război, oferindu-și disponibilitatea „pentru orice fel de mediere” și cerând beligeranților „încetarea luptelor și o soluție pentru acest conflict”. Câți și cine l-a auzit? Și dintre cei care trebuiau să-l audă și să intervină, câți au reacționat adecvat la acest mesaj și apel la pace și împăcare? V. Putin, evident, nu avea cum să-l audă, din moment ce-l are sfetnic pe Kirill al Rusiei, care a dat binecuvântare agresiunii ruse în Ucraina.
Moscova nu e dispusă să revină la pace în Ucraina, cu toate sancțiunile pe care și le-a atras, urmate de excluderea din Consiliul Europei, condamnarea la ONU și Tribunalul Internațional de la Haga pentru crime de război, iar, mai nou, amenințată cu eliminarea din G-20 și cu suspendarea vizelor în UE pentru ruși și belaruși. Putin a reușit într-o lună de război să-și facă mai mulți dușmani decât prieteni în 20 de ani de președinție și să certe Rusia cu toată lumea. O situație puțin zis penibilă pentru una din marile puteri ale lumii. Putin, însă, rămâne mut și surd la tot ce se întâmplă în Ucraina. Agenda lui de război rămâne neschimbată. Viii nu-l preocupă, morții nu-l deranjează. De la lansarea agresiunii în Ucraina, mai mulți șefi de state și de guverne, cu relații bune atât la Moscova, cât și la Kiev, au făcut mai multe tentative de a media o relație de pace între Rusia și Ucraina: Franța (președintele Emmanuel Macron), Germania (cancelarul federal Olaf Scholz), Israelul (premierul Naftali Bennett), Statele Unite ale Americii (secretarul de stat Antony Blinken), Turcia (președintele Recep Erdogan), dar pe Putin pacea puțin l-a interesat. La fel ca și insistențele lui V. Zelensky, care timp de o lună, zi de zi, i-a cerut să se întâlnească, să negocieze și să pună punct războiului. Kremlinul, prin purtătorul său de cuvânt sau șeful Externelor, a motivat de fiecare dată că e prea devreme. E prea puțin o lună de război? Sunt prea puțini cei circa 16 mii de militari ruși morți până acum? Cele aproape 4 milioane de refugiați din Ucraina, împrăștiați prin lume? Sau, poate, războiul cu Ucraina nu e cazul să fie luat în serios pentru că e pe teritoriu străin? Ori, poate, la Moscova se coace o nouă „operațiune specială” împotriva Ucrainei?
În ajun de 24 martie (la o lună de la începutul războiului), Kremlinul anunța printr-un comunicat că prioritatea Rusiei în cadrul operațiunii speciale în Ucraina nu mai este Kievul, ci Donbasul și că armata rusă se va concentra pe eliberarea republicilor Donețk și Luhansk, iar generalilor ruși li se cerea să încheie operațiunea până pe 7 mai, astfel încât pe 9 mai, de Ziua Victoriei, preşedintele V.Putin să poată raporta națiunii „un rezultat pozitiv” al „operațiunii speciale” din Ucraina.
Pe 29 martie, la Istanbul, cu concursul președintelui Recep Erdogan, avea loc cea de-a doua rundă de negocieri ruso-ucrainene. Spre deosebire de prima (10 martie), cea de-a doua s-a dovedit a fi mai substanțială. Cele două delegații au discutat o zi plină asupra proiectului unui acord privind garanțiile internaționale de securitate pentru Ucraina. Documentul propus de Kiev reunește tot setul de revendicări, înaintate până acum de părți. Șeful delegației ruse, V. Medinski, a declarat că „posibilitatea de a face pace a devenit mai apropiată” după negocieri, iar deputatul David Arakhamia a anunțat că delegația ucraineană i-a solicitat în scris președintelui o întâlnire și negocieri cu Zelensky. Deși runda de negocieri urma să continue și a doua zi, aceasta a fost amânată. Delegația rusă a plecat în aceeași seară la Moscova pentru consultări. Să sperăm că nu pentru anularea înțelegerilor, deși în mediul politic internațional există mult scepticism legat de seriozitatea Rusiei de a accepta pacea.
Potrivit ministrului britanic de externe, Liz Truss, negocierile de pace între Ucraina şi Rusia ar putea servi Kremlinului drept o „perdea de fum” pentru regruparea trupelor în vederea continuării ofensivei, iar purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, a declarat într-un briefing ca asta „nu înseamnă că amenințarea la adresa Kievului s-a încheiat…. Cu toți ar trebui să fim pregătiți să vedem o ofensivă majoră în alte zone ale Ucrainei”. Asta este acum credibilitatea Rusiei în lume.
