EDITORIAL O lună de război. Ce lupte se vor da în Moldova?
Astăzi se împlinește o lună de când Vladimir Putin a declarat război Ucrainei și armata rusă a invadat statul vecin. În timp ce omenirea privea oripilată la aceste acțiuni criminale, în timp ce cele mai importante organisme internaționale s-au pomenit neputincioase, pronunțând din birouri bine protejate „Rusia trebuie să termine imediat invazia!”, Ucraina părea cea mai organizată structură din lume: de la președintele Zelensky până la țăranii ucraineni, toți au demonstrat o organizare aproape exemplară. Unii s-au înrolat la lupte, alții au creat spitale de campanie, alții au pregătit mâncare, ceilalți au generat campanii de informare, de sensibilizare, de colectare de bani. Unii pur și simplu au tot remorcat la tractoare tancurile rusești distruse și le-au adunat în parcuri de metale uzate și lupte pierdute. Nu putem să nu menționăm și mulțimea de protestatari care alungau tancurile rusești cu mâinile goale, prin puterea vocii și a drapelelor ucrainene.
Totuși, ceea ce am așteptat noi toți în fiecare zi, nu s-a întâmplat: Rusia nu s-a retras din Ucraina, e tot acolo și comite noi și noi crime în fiecare zi. Dar ceea ce a vrut Putin tot nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, ceea ce a vrut Putin cel mai mult nu s-a întâmplat deloc.
Ce a câștigat totuși, Rusia, în această lună sângeroasă?
Putin a fost auzit. Văzut. Luat în considerare. Da, una din principalele sale declarații din primele zile ale războiului a fost „Sper să fiu auzit”. Dar ce fel de lider rus a văzut omenirea în ultima lună? Dur? Înspăimântător? Gata să declanșeze arme nucleare?
Din păcate pentru Putin, omenirea l-a privit atent, comparându-l în fiecare zi cu Zelenskyi și cu starea propriei populații. Comparația a scos la iveală un Putin îmbătrânit, rupt de realitate, care nu comunică direct cu Armata sa, care comunică cu propria sa echipă prin dialoguri virtuale sau la o masă lungă, care iese foarte rar în fața omenirii, care stă mai mult ascuns și care e demult într-un război intern cu intelectualitatea rusă din cauza corupției.
Putin a pierdut respectul internațional pe care-l mai avea. Cu ajutorul echipelor lui Navalnyi și a jurnaliștilor de investigație, omenirea a mai descoperit că Putin are o țară foarte săracă, cu o elită putred de bogată dar colcăind de corupție. Putin nu va mai câștiga niciodată respectul omenirii, chiar dacă oprește azi acest război, chiar dacă se retrage până în seară ultimul soldat. Nici dacă continuă acest război. Nici dacă lansează ținte nucleare. Niciodată.
Și Ucraina? Ce a câștigat, pierzând milioane de oameni care au fugit din calea războiului, pierzând vieți de copii, de femei, de soldați sau de cetățeni de rând, pierzând și orașe care au fost șterse de pe fața pământului de bombele rusești? Aceste pierderi sunt irecuperabile și sfâșietor de dureroase, care vor durea în continuare generații întregi de ucraineni.
Dar Ucraina a câștigat ce nu a mai câștigat nicio țară din lume: o lună de recunoaștere globală a celei mai puternice națiuni, o lună în care casele europenilor, hotarele țărilor și ușile celor mai înalte foruri globale s-au deschis și au găzduit spiritul ucrainean. Determinarea acestui popor de a lupta pentru propria țară cu armata celui mai nemernic lider din lume a cauzat un proces ireversibil, omenirea întreagă a pornit pe un val dureros, mult-așteptat și foarte necesar de schimbări globale.
Marile cancelarii internaționale și-au descoperit ele însele părțile slabe: în asemenea situații nu mai ajută salariile mari și birourile confortabile, și nici nu e moral să le deții și să recunoști că nu poți face nimic. În asemenea situații ajută implicarea imediată de partea drepturilor umane împotriva violenței și criminalilor. Pentru implicare imediată e nevoie ca regulile să fie ajustate și ele vor fi.
În tot acest răstimp, R. Moldova a intrat și ea la mare viteză în atenția opiniei publice mondiale. Nu voi minți dacă voi spune că practic în fiecare zi din ultima lună am fost întrebată de jurnaliști și activiști străini ce voi face/ce vom face când va fi bombardată Moldova. Cred că am cheltuit ore bune să explic zi de zi că întrebarea nu este elocventă.
Nu suntem naivi, trăim cu o armată rusă alături, care staționează ilegal din ziua înființării R. Moldova, asta după ce am suportat și un război al armatei ruse în 1992. Am văzut că Rusia poate să atace neanunțat, dur, cu sânge rece în Georgia și Ucraina. Deci, de ce am crede că nu o va mai face o dată?
Ceea ce a făcut Moldova în cele 4 săptămâni de război – a făcut cel mai bine. Partea bună a Moldovei s-a organizat și a gestionat sute de mii de refugiați, a cazat, a alimentat, a îngrijit, a transportat, a colectat, a informat.
Partea proastă a Moldovei nu a stat cu mâinile în sân: a lansat mesaje false, că ucrainenii vin la piscină și la mâncare gratuită, că nu are sens nimic de făcut, căci oricum vine războiul, că e mai bine să ne predăm imediat, că prețurile cresc din cauza că Moldova se comportă urât cu Moscova.
Deocamdată, a învins partea bună. Dar lupta e grea și loviturile vor continua, indiferent dacă continuă sau nu războiul. Vor crește prețurile, va crește criza energetică, va crește fluxul de migranți, vor crește incertitudinile. Și ne vom împărți iar în două: o parte va distribui falsuri și panici, iar altă parte își va răsufleca mânecile și va munci să amortizeze loviturile, să ajute, să contribuie.
În Ucraina, în Rusia, în Moldova, în Europa, oriunde vor învinge cei care vor lupta în fiecare zi pentru democrație și pentru un bine comun, nu pentru confort separat cu iahturi și palate din bani furați. Acest război lansează o luptă categorică împotriva corupției și cleptocrației în Rusia, dar și în întreaga lume. Iar Moldova, care a început cu ceva timp în urmă luptele pe frontul său anticorupție, trebuie să câștige această luptă.
