EDITORIAL Cum l-ar fi putut ZdG salva pe Igor Dodon de închisoare?

Peste o săptămână, ZdG va împlini 18 ani de la lansare. În 18 ani, mii de oameni au intrat în vizorul echipei ZdG. Printre aceștia – șefi de stat, deputați, miniștri, judecători, procurori, lideri politici sau reprezentanți ai lumii interlope. În egală măsură, toți au avut parte de un tratament echidistant, obiectiv, despre ei scriindu-se întotdeauna cu probe și argumente verificate.

În ultimele zile, răsfoind arhiva ZdG, am redescoperit și subiectele pe care jurnaliștii publicației noastre le dedicaseră fostului comunist, după care fostului socialist, fostului lider de partid, fostului ministru, fostului deputat, dar și fostului șef de stat, Igor Dodon, statutul căruia, astăzi, e cel de inculpat în câteva dosare de corupție. Recitind textele care i-au fost dedicate pe parcursul anilor, m-am surprins la gândul că ZdG l-ar fi putut salva pe Igor Dodon de o eventuală condamnare la închisoare, dacă acesta și-ar fi recunoscut, de la începutul carierei sale, greșelile și s-ar fi retras din viața publică…

De altfel, există suficiente exemple când șefi de state sau de parlamente renunță la funcții, în contextul unor suspiciuni de corupție. În 2012, şeful statului german, Christian Wulff, și-a prezentat demisia în urma unei anchete judiciare pornite împotriva sa. El a declarat atunci că „Germania are nevoie de un lider care să se bucure de sprijinul majorității cetăţenilor săi”, dar „încrederea cetăţenilor a fost afectată. Din acest motiv, mă văd în imposibilitatea de a-mi exercita îndatoririle. Aceasta m-a determinat să demisionez”. Tot în 2012, preşedintele Parlamentului grec fusese suspendat din funcţie, în urma unei anchete de spălare de bani. Mai nou, în 2021, fostul șef de stat francez a fost condamnat pentru corupție la trei ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare. Sarkozy nu a ajuns, totuși, la închisoare, executându-și pedeapsa acasă, sub supraveghere electronică, după ce magistrații Palatului de Justiție din Paris au constatat ca și dovedit faptul că Nicolas Sarkozy ar fi încercat să mituiască un judecător. Primele dovezi că viața și bunăstarea fostului șef de stat de la noi, Igor Dodon, sunt „clădite” pe bani murdari au fost dezvăluite de ZdG în 2011, când o fostă parlamentară ne-a ajutat să descoperim palatul familiei Dodon de pe strada Xenopol din Chișinău. Atunci ZdG a scris, a publicat poze autentice, a prezentat declarațiile unor vecini, dar Dodon a dezmințit informația, mai bine zis Dodon a mințit că imobilul nu i-ar aparține. Ce s-ar fi întâmplat dacă atunci, în 2011, Igor Dodon ar fi însușit lecția care spune că, dacă ajungi persoană publică, trebuie să te eliberezi de orice intenție care ți-ar denigra imaginea, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi făcut un pas înapoi și și-ar fi căutat de viață onest, fără tranzacții hapsâne? Dacă ar fi fost așa, lumea ar fi uitat, probabil, de palatul său obținut dubios, copiii i-ar fi mers la școală fără a-și ascunde privirile, iar mama sa nu ar fi suferit atât de mult, încât să ajungă în aceste zile pe un pat de spital. Atunci, în 2011, Dodon nu a renunțat la planurile sale de îmbogățire și, de la un an la altul, a avansat, indiferent de era deputat, șef de partid sau șef de stat. Nici ZdG nu a renunțat să scrie. A dezvăluit unde-și petrece vacanțele, ce fel de afaceri are împreună cu fiul fostului procuror al Rusiei, Igor Chaika, a scris despre vilele, terenurile, imobilele care-i aparțin, dar și despre „kuliokul” cu bani care i-a fost servit, cu „generozitate”, de Plahotniuc. Chiar și așa, Dodon nu s-a oprit, nu a făcut un pas în urmă… Astăzi, acesta îi acuză pe toți și pe toate de nevoile și de greutățile prin care trece el și familia sa. Un singur nume lipsește din lista celor „vinovați” – Igor Dodon.

Ex-președintele R. Moldova nu acceptă, cel puțin, gândul că de tot ce i se întâmplă în această perioadă chiar el e de vină. Că se află în arest la domiciliu, că este monitorizat de organele de anchetă, că a trecut prin percheziții și prin ședințe de judecată… Chiar de la începutul carierei sale, ar fi trebuit să înțeleagă faptul că aici ar putea să ajungă… Cât despre nemulțumirile legate de calitatea justiției de la noi, de ce ar fi supărat dacă, de prin anul 2005 până recent, adică timp de 17 ani, a deținut importante funcții în stat, fiind ministru, deputat și președinte al R. Moldova, funcții care i-ar fi permis, inclusiv, să contribuie la îmbunătățirea actului de justiție, dacă ar fi vrut. Astăzi, nu are decât să se împace cu stilul de muncă al justiției pe care chiar el a edificat-o.