EDITORIAL Crima de la Aeroport – o breșă de securitate?

În după amiaza zilei de vineri, 30 iunie 2023, eram și eu într-un aeroport, în drum spre Moldova. Mă întorceam de la Taipei, Taiwan, unde participasem la Congresul Mondial al Mass-media și urma să zbor cu compania „Turkish Airlines”, prin Istanbul, spre Chișinău. Intrasem în Taiwan cu pașaportul românesc, căci pentru cel moldovenesc era nevoie de viză și de multe bătăi de cap. La întoarcere, prezint din nou pașaportul românesc la ghișeul companiei „Turkish Airlines”. Ceea ce a urmat, m-a pus un pic pe gânduri: 

— Cu pașaport românesc zburați la Chișinău? Care e destinația finală?

— Chișinău. Sunt româncă, dar locuiesc la Chișinău. 

— Trebuie să ne prezentați acte confirmative că locuiți la Chișinău. 

Pentru un moment am trăit o stare de panică amestecată cu nervi: românii de oriunde au voie să călătorească la Chișinău. Și dacă nu aș fi avut actele moldovenești, m-ar fi ținut la Taipei sau m-ar fi expulzat la București? Dar nu aveam deloc timp pentru aceste clarificări, am prezentat actele moldovenești care demonstrau că R. Moldova e casa mea și am plecat spre decolare. 

Aproximativ pe la acea oră, la Chișinău aterizase aeronava de la Istanbul cu un cetățean tadjic care a fost admis în avion de către operatorii din Turcia. Moldova nu l-a primit, dar se pare că nici nu a fost pregătită să oprească eficient acest tip de turiști. Peste câteva minute s-a întâmplat tragedia care va schimba pentru totdeauna percepția păcii la Aeroportul Chișinău.   

Puteau oare autoritățile de la Aeroportul Chișinău să se informeze prompt despre cazierul și comportamentul lui Rustam Ashurov? Urmărind derularea cazului și comunicând cu diverse surse din Tadjikistan, pot spune că nu. Iată de ce: autoritățile tadjice au știut de răpirea bancherului în seara de 23 iunie, dar au făcut un prim comunicat abia pe data de 26. Atunci când au făcut anunțul, autoritățile au spus că nu cunosc cine au fost răpitorii, deoarece purtau cagule, dar au anunțat o recompensă de 30.000 de dolari celor care vor comunica  detalii. Prima mențiune din partea autorităților tadjice despre faptul că Rustam Ashurov ar fi participat la răpirea bancherului a fost făcută abia pe 30 iunie seara, după întâmplarea tragediei. Dar ei nu au comunicat nici chiar atunci că acesta ar avea cazier judiciar, că ar fi participat cu câțiva ani în urmă la un jaf armat, că ar fi fost condamnat și amnistiat. Și principalul, ei nu au anunțat că Ashurov este fost colaborator al poliției tadjice care s-a alăturat unui clan criminal. Din acest grup ar fi făcut parte și angajați ai Procuraturii, și ai Agenției de stat Anticorupție din Dușanbe. 

De ce s-au comportat astfel autoritățile tadjice, anunțând atât de târziu dispariția unui vicepreședinte de bancă? Este oare acea bancă și conducerea ei una de ignorat? Nu. Banca „Orienbank” o are în conducere chiar pe fiica lui Emomali Rahmon, președintele tadjic. 

Emomali Rahmon are 71 de ani. Republica Tadjikistan are 32 de ani, iar Rahmon este președintele acestui stat de 29 de ani neîntrerupt. Aproape jumătate de viață a petrecut-o în oficiul prezidențial, iar copiii lui și multe alte rude sunt de decenii împânzite în instituții publice, deținând funcții dintre cele mai înalte. 

Rahmon are 9 copii, 7 fiice și doi fii. Majoritatea copiilor, ginerilor și nurorilor dețin posturi de conducere în instituții publice. Fiica mai mare, Firuza, e căsătorită cu fostul șef al Căilor Ferate tadjice și dețin împreună afaceri prospere în domeniul comerțului și construcțiilor. A doua fiică, Ozoda, și-a făcut studiile în SUA și e căsătorită cu un finanțist tadjik, care a deținut funcții înalte la Ministerul Finanțelor și la Banca Națională, iar în prezent ar controla Spitamen bank din Dușanbe. În 2016, tatăl a numit-o pe fiica sa, Ozoda, șefă a administrației prezidențiale.  A treia fiică, Ruhshona, e în diplomația tadjică, fiind căsătorită cu un tip care deține monopolul în domeniul carburanților în țara lor, dar și stațiuni de ski și alte afaceri. A patra fiică, Tahmina, e căsătorită cu un funcționar de la Vama Tadjică, însă dețin împreună companii de construcții și importuri de automobile, dar și magazine de bijuterii și agenții avia. Cea de-a cincea fiică este căsătorită cu un diplomat tadjic, fiul fostului ministru al Energeticii, cei doi deținând împreună mai multe companii. 

A șasea fiică, Zarina, s-a căsătorit cu un boxer, fiul șefului Comunicațiilor din guvernul tadjic. Zarina a lucrat un pic la televiziunea tadjică în calitate de prezentatoare, apoi a devenit vicepreședinta Orienbank, de unde la 23 iunie 2023 a fost răpit un coleg de-al ei, Shukhrat Ismatulloev. Orienbank e, de fapt, tot sub controlul familiei prezidențiale. Președinte al acestei bănci este Hasan Asadullozoda, cumnatul președintelui tadjik (e fratele soției președintelui). Prim-vicepreședinte al băncii este Shukhrat Ismatulloev, răpit la 23 iunie. Acesta nu a ajuns întâmplător la bancă, fiind fratele fostului director al Companiei „Tajik Air”  și un apropiat al cumnatului președintelui. Iar a treia persoană în Orienbank este vicepreședinta Zarina Rahmon. 

Este oare posibil ca în țara în care Emomali Rahmon conduce de 30 de ani, iar  copiii, ginerii, cumnații lui sunt implicați în toate instituțiile statului, să fie răpit un bancher tocmai din banca în care conduce fiica sa? Am încercat să comunic cu oameni din Tadjikistan care cunosc situația. Sunt două versiuni ale cauzei răpirii: reglarea de conturi între clanuri și mâna Moscovei. 

Prima versiune este foarte verosimilă, zic mai multe voci. Deși Rahmon controlează tot ce mișcă în Tadjikistan de zeci de ani, iar cu ceva ani în urmă și-a atribuit titlul public de “Fondator al păcii și unității naționale”, pacea și unitatea nu-i reușesc atunci când se dau luptele pentru bani și putere. 

Martorii politicii tadjice spun că există tensiuni și rivalități toxice între fiul care conduce legislativul și fiica care conduce președinția, dar și între ceilalți copii, scandalurile interne fiind amplificate de ramificațiile familiale ale soților, soțiilor și cumnaților. Din când în când, se comit crime, mor oameni, chiar în sânul atotputernicei familii. În 2012 a fost omorât unul dintre ginerii președintelui Rahmon, care se numea Holmumin și era directorul Întreprinderii de stat a pădurilor. 

Dacă luptele clanurilor interne sunt ceea ce macină familia Rahmon, care ar mai fi interesul Moscovei? Analiștii spun că Rusia reușește să-i domine și să-i șantajeze anume pe liderii care sunt corupți, opaci și șantajabili. Familia Rahmon, care de decenii se îmbogățește și deține controlul asupra tuturor banilor publici, a zăcămintelor și bunurilor publice, a exporturilor și importurilor, a întreprinderilor și afacerilor, este profund coruptă, ținându-și  țara în permanentă sărăcie. La moment, Tadjikistanul are peste un milion de migranți în Federația Rusă, pentru că în țara lor aceștia nu pot găsi de muncă și nu pot supraviețui. Acest moment este o ocazie de tensiuni și săgeți otrăvite din partea Moscovei. 

Ruptura s-a produs în toamna lui 2022, când în cadrul unui forum comun, Emomali Rahmon i-a spus verde în ochi lui Vladimir Putin că cere respect și că nu va tolera comportamentele umilitoare. Acea declarație în formă video a fost făcută publică pe Youtube și a adunat milioane de vizualizări și comentarii. În acel video se vede și atitudinea lui Putin. Unele voci spun că de atunci Putin ar fi promis să-l înlăture pe Rahmon cu mâinile propriei familii a acestuia. Răpirea bancherului Shukhrat Ismatulloev e doar vârful aisbergului. Surse din Tadjikistan susțin că înainte de răpire, acesta ar fi transferat sume enorme pe conturile organizatorilor răpirii, ar fi vorba de multe milioane de dolari. 

Este evident că turiștii sau imigranții din țările opace și corupte sunt de două feluri: părtași ai  regimurilor și luptători cu regimurile, jurnaliștii independenți din Tadjikistan fiind persecutați și întemnițați pe zeci de ani. Și este la fel de evident că cetățenii din țări opace trebuie să treacă filtre mai riguroase, probabil chiar la îmbarcarea în aeronavele sau în alte transporturi cu destinația spre Moldova. Iar dacă ajung totuși la ușa Moldovei, securitatea cetățenilor și a angajaților aeroportului trebuie să prevaleze.