EDITORIAL Cine îi caută Chișinăului nod în papură?
De ce Rusia, care are statut de mediator în formatul „5+2”, poate avea dislocate pe teritoriul R. Moldova (stat neutru) trupe echipate până în dinți, care o pot ataca fără a trece Nistrul, iar SUA, ca observator în același format, nu și-ar putea permite să ajute R. Moldova cu armament, în situația în care în vecinătatea ei imediată Rusia poartă un război care se orientează prost în spațiu și, în orice moment, poate „încurca” granițele.
Tiraspolul amenință R. Moldova cu război. Grav. Paradoxul cel mare e că ori de câte ori s-a zis ori s-a scris în presă că războiul din 1992 de la Nistru nu s-a terminat și că separatismul transnistrean rămâne o amenințare constantă la adresa R. Moldova, diplomația rusă, autoritățile secesioniste transnistrene și partidele politice pro-ruse de la Chișinău au reacționat de fiecare dată cu multă reticență, insinuând faptul că exponenții acestui punct de vedere ar pune la bătaie credibilitatea bunelor relații cu Rusia și soluționarea pe cale pașnică a diferendului transnistrean. Uite că nu e chiar așa. La sfârșitul săptămânii trecute, „ministrul de externe” al autoproclamatei republici nistrene, Vitali Ignatiev, a amenințat Chișinăul că, dacă R. Moldova va accepta sprijin militar NATO, un nou conflict militar la Nistru este iminent. Iritațiile Tiraspolului vin în urma declarațiilor ministrului britanic de Externe, Liz Truss, într-un interviu al ziarului Telegraph, că țara sa a început discuții cu partenerii de Alianță privind trimiterea de armament modern în R. Moldova pentru a o ajuta să se protejeze de Rusia, care agresase Ucraina și amenința să declanșeze un război de refacere a imperiului rus. „Aș dori să văd Moldova echipată conform standardelor NATO. Aceasta este o discuție pe care o avem cu aliații noștri la nivel internațional”, a declarat Truss în interviul apărut pe portalul ziarului încă în ziua de 20 mai. Ce zice Tiraspolul (consiliat, evident, de Moscova)? „Partenerii occidentali ai Chișinăului încearcă să înarmeze R. Moldova militar-tehnic. Până acum nu se face publicitate la cooperarea în această sferă și nu se dezvăluie ce fel de echipament va fi livrat Moldovei. Dar, fără îndoială, vor fi arme… De îndată ce armele NATO vor apărea la Chișinău, situația stabilă de astăzi se poate transforma într-un conflict imprevizibil”, notează newsweek.ro, cu referire la declarațiile lui Ignatiev. Întreb aici, după cum am mai întrebat și cu alte ocazii: are cumva Tiraspolul și protectorii săi militariști alergie la arme? Sau miile de tone de armament strategic rusesc de la Cobasna li se pare prea puțin ofensiv? Ce să însemne această rățoială întârziată de la microfoane la Tiraspol? O nouă provocare, alături de multe altele, câte au mai fost puse pe rol în Transnistria de la începutul războiului din Ucraina? Sau un semnal clar că R. Moldova este în planurile de război ale Rusiei, deși „riscurile de securitate la adresa R. Moldova sunt constant monitorizate” și, deocamdată, „nu există indicii” care ar trăda „o amenințare militară imediată”. Nu este singura declarație optimistă în acest sens pe care am auzit-o cu diferite ocazii din gura oficialilor noștri și care, de data asta, vine din partea ambasadorului SUA în R. Moldova, Kent D. Logsdon, care susține că se simte în siguranță în R. Moldova și că SUA vor continua să ofere Chișinăului asistență financiară și logistică pentru a face față crizelor generate de prelungirea războiului din Ucraina.
Ce a deranjat Tiraspolul? Care-i problema? Că e pace (relativă, dar, totuși, e pace) la Nistru? Că nu e ca în 1992, ori așa cum e acum în Ucraina? Că nu vor rezista concurenței cu NATO în materie militară? Ori deranjul vine de la faptul că Chișinăul nu le-a luat în serios, acum o lună și ceva, invitația (o altă provocare din partea Tiraspolului, lansată de același Ignatiev), de „a se așeza la masa de dialog cu conducerea Transnistriei pentru a semna un acord de pace, unde se va garanta că nu ne vom ataca reciproc” și că aici „trebuie să punem punct şi să încheiem conflictul”. Întrebarea e la vedere: la ce bun două acorduri de pace, dacă există cel semnat în 1992 la Moscova de către Boris Elțin și Mircea Snegur și care nu trebuie decât respectat? Altul, semnat la Tiraspol, pentru ce? Că oricum nu va fi respectat mai mult decât primul? Așa sau altfel, Tiraspolul și-a făcut treaba. Amenințarea a fost făcută, iar asta înseamnă că „cineva” îi caută Chișinăului nod în papură.
A amenințat Chișinăul cu ceva Tiraspolul? Sau America a amenințat? Ori NATO, deși nu cred că s-ar grăbi cineva dintre ei să-și asume vreo vină. America nu deține și nici Alianța nu are trupe la Nistru și nici baze militare sau depozite cu muniții pe teritoriul R. Moldova. Întrebare pentru Ignatiev: de ce Rusia, care are statut de mediator în formatul „5+2” (deci, trebuie să fie parte dezinteresată), poate avea dislocate pe teritoriul R. Moldova (stat neutru) trupe echipate până în dinți, care o pot ataca pe orice direcție, fără a trece Nistrul, iar SUA, ca observator în același format, nu și-ar putea permite, în baza acordurilor parteneriale cu R. Moldova, să ajute, elementar, cu armament, în situația în care de aproape patru luni de zile în vecinătatea ei imediată Rusia poartă război – un război care omoară totul la rând, care se orientează prost în spațiu și, în orice moment, poate încurca granițele. Ce ar face Ignatiev, dacă ar fi președinte la Chișinău și nu „ministru” la Tiraspol? Ar căuta sprijin și apărare.
Toată amenințarea asta cu războiul e o diversiune. Moscova, periodic, caută să mai scotocească prin cotloanele enclavei separatiste transnistrene, poate mai găsește prin cenușă ceva jăratec, ca să reaprindă spiritele în zonă. Mai departe, legat de armament: în primul rând, nu există niciun fel de decizii la nivel NATO. Doi: NATO nu se joacă cu armamentul. Trei: Ignatiev, în funcția pe care o are, nu poate să nu știe că Chișinăul nu va ataca niciodată Transnistria (inclusiv cu arme NATO), pentru că Transnistria e trup din trupul R. Moldova. Patru: Rusia întârzie cu războiul în Ucraina și asta-i strică planurile legate de R. Moldova. Tiraspolul este pus să provoace anumite frici pentru a destabiliza R. Moldova, în speranța de a o rupe din grațiile euro-occidentale. Nu de alta, dar niciodată R. Moldova nu a avut un randament mai mare ca acum la schimburile de relații cu UE. Pe 24 iunie, R. Moldova posibil să obțină statutul de candidată la aderare în UE.
În 31 de ani de independență, rare au fost ocaziile în care R. Moldova să facă obiectul discuțiilor pe agenda marilor jucători globali. Astăzi, despre R. Moldova se vorbește tot mai mult. Și tot mai des. E o șansă pentru evitarea unei confruntări deschise cu Rusia?
