Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Editorial/ Chiar nu merită rușii…

Editorial Chiar nu merită rușii altceva decât război?

Suntem la un pas de un război cu Rusia (?!). În câteva zile ne lasă și octombrie, intrăm în ultima lună de toamnă, timpul se răcește și mai mult, se întețesc ploile, își face încet cărări către noi iarna și Rusia se pregătește să ne ia „pe sus”, așa precum i-a luat în 1944 pe nemți la Stalingrad: cu frigul.

Deși nu e un război convențional, cu bombe, rachete și drone, ca cel al Rusiei în Ucraina, dar, oricum, e un război din care vom avea de suferit, un război în care Moscova, totuna, își va manifesta ostilitatea și „neprietenia” față de noi. Armele de atac ale Kremlinului, în raport cu noi, vor fi gazele și energia electrică. În prag de iarnă, dar poate și pentru toată iarna. Rusia a băgat în întuneric Ucraina și ne pregătește aceeași perspectivă și nouă, „Gazprom”-ul tace, nu dă de știre dacă, de la 1 noiembrie vom mai primi sau nu gaze, conform contractului. Tiraspolul (la indicația Moscovei, bineînțeles) ne-a limitat livrările la curent de la 70 la 27% și nu e clar dacă, din noiembrie, vom primi și acest minim de 27%. Și vine iarna. R. Moldova nu e India, Afganistan, Peru sau Pakistan… De trei zile, în R. Moldova este anunțată stare de alertă în sectorul energetic. Riscul de „deconectări masive” de la rețeaua de energie electrică rămâne mare – bate alarma Guvernul. Ce-i asta? Nu e război?

Pentru ce?

Pentru că R. Moldova nu susține războiul lui Putin în Ucraina? Păi, renunțați la război. Readuceți viața la condiția de până la 24 februarie 2022.

Pentru că, între Uniunea Europeană (UE) și Uniunea Euroasiatică (UEA), R. Moldova a ales UE? Păi, fiți ca UE, că moldovenii, în marea lor parte, acolo își fac banul, acolo își școlesc copiii, acolo învață democrația.

Pentru că nu strigăm duminicile la protestele lui Șor „Jos Maia Sandu”? Am striga, poate nu atât Maia Sandu, cât Guvernul Gavriliță. Și am avea de ce, dar nu alături de un hoț și o haimana ca Șor.

Trăim vremuri sumbre, tot mai încurcate, cu un război alături, care a perturbat o lume toată și a adus cu el o sumedenie de probleme și suferințe, pe care lumea nu le-a mai cunoscut (cei care le-au prins) de la cel de-al doilea război mondial și foamete încoace. De la o zi la alta, cu ochii ficși pe cronicele de război, ne surprindem tot mai des furați de gândul că timpurile nu mai sunt sub oameni, ci oamenii sub timpuri. Viața a ajuns o ecuație cu tot mai multe necunoscute, pe care nu fiecare e în stare s-o poată rezolva.

De când avem război (că el nu e doar al Ucrainei), viața a intrat într-un mare declin. Regresăm… Dacă „împărații” zilei au uitat de Hiroshima și Nagasaki și au ajuns să amenințe planeta cu război atomic, înseamnă că s-au smintit la cap. Trăim vremuri apocaliptice.

Suntem pe sfârșit de octombrie. Războiul Rusiei în Ucraina a trecut de 8 luni și nimeni, așa cum nu a reușit până acum, nu poate nici acum prognoza, măcar cu aproximație, până unde vrea să ajungă Putin cu acest război al său, lipsit de orice explicații logice. Ceea ce devine, de la o zi la alta, tot mai evident e că Moscova nu vrea să pună capăt acestui război și că acest război nu e doar pentru Ucraina! S-a mai zis: „Planurile rusești nu se opresc în estul și în sudul Ucrainei, iar scenariul ca Vladimir Putin să se folosească de Transnistria și de republicile separatiste din Georgia pentru o escaladare militară și pentru a crea instabilitate politică în cele două țări cu aspirații proeuropene este perfect plauzibil și categoric este pe masa lui Vladimir Putin”, spune, într-un interviu pentru presă, Velina Tchakarova, directoarea Institutului pentru Politici Europene şi de Securitate din Austria. Totul va depinde, – susține Tchakarova, pe cât de mult va reuși Rusia în această fază critică a războiului din Ucraina, când pericolul prelungirii pe termen nedefinit a conflictului în sudul și estul Ucrainei este foarte mare. „Acesta este motivul pentru care trebuie să împiedicăm Rusia să câștige în această fază critică”, arată experta. Putin trebuie descurajat să mai continue războiul.

Anexarea de către Rusia, în baza unor referendumuri arbitrare, a celor patru regiuni ucrainene – Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson – l-au încurajat, ce-i drept, pe Putin și mai mult în orgoliile sale expansioniste. Săptămâna trecută, Rusia a reluat bombardamentele asupra orașelor Herson, Nikolaev, Odesa și Lyman, iar Putin a dat curs mai multor amenințări că Rusia ar putea folosi „toate mijloacele disponibile” (aluzie la arma nucleară) pentru a apăra teritoriul rusesc proaspăt revendicat, în care Kievul a lansat mai multe contraofensive reușite. După preluarea controlului (parțial) asupra regiunilor ocupate, Kremlinul insistă să aducă Ucraina la masa negocierilor, cu condiția ca Kievul să recunoască teritoriile proaspăt anexate ca fiind rusești. Kremlinul speră că, prin amenințările sale nucleare, ar putea convinge Occidentul să determine Kievul să renunțe la contraofensivă în estul țării și să accepte negocierile propuse de Rusia, adică să renunțe la teritorii. Răspunsul Kievului: negocieri, doar cu condiția recunoașterii hotarelor Ucrainei în versiunea de până în 24 februarie 2022.

Să fie Rusia statul care să ducă lipsă de pământuri? Ea, care stăpânește cea mai întinsă și mai variată suprafață din lume (peste 17 mln. km. p.)? Cunosc Rusia, am fost în Rusia. În afara marilor centre regionale – mii de kilometri de păduri și întinsuri nepopulate, cu sătucuri epizodice, uitate de lume, fără grădinițe, școli și alte condiții elementare de viață. Ceva asemănător în Basarabia puteai vedea doar în perioada postbelică. Nu era mai bine ca banii investiți în război să fi fost investiți în infrastructura cătunelor? Rusia – și țaristă, și sovietică – a fost imperiul care cel mai puțin s-a îngrijit de propriul popor. Chiar nu merită rușii altceva, decât război?

Publicitate
Publicitate