EDITORIAL Caută Rusia împăcare?
Rusia a anunțat sâmbătă că este pregătită să colaboreze din nou cu SUA pe probleme de securitate. „Nu ne-am retras din dialogul cu SUA privind stabilitatea strategică… Totul depinde de Washington” – este declarația viceministrului rus de Externe, Serghei Riabkov. Contează asta și pentru războiul din Ucraina? Evident, dacă ținem cont de…
După trei săptămâni de la invadarea Ucrainei și alte două de la lansarea negocierilor de pace, războiul continuă să omoare Ucraina. La propriu și la figurat. Crimele de război sunt aici în creștere, de la o oră la alta, cu noi atacuri în aer și la sol, fără să mai aleagă între țintele militare și civile. Orașele Ucrainei se transformă tot mai mult în cimitire. Morții de mult nu mai sunt îngropați sub cruci. Cronicele de război cu greu mai duc contul celor pierduți: militari sau civili. Kievul declară peste 12 mii de militari ruși uciși de la începutul operațiunilor militare. Și chiar dacă nu face trimitere la pierderile pe partea ucraineană, acestea oricum nu ar trebui subestimate. Mariupolul, care a devenit săptămâna trecută, la zece zile de la lansarea negocierilor de pace, principala țintă a confruntărilor militare, a fost declarat de Papa Francisc „oraș-martir”, cu peste 2500 de morți. Kievul, care mai bine de o săptămână e prins în cerc de trupele ruse, este tot mai des bombardat și somat să se predea. La toate ieșirile din Ucraina, vămile rămân în continuare aglomerate.
De la începutul războiului, peste două milioane de oameni au părăsit Ucraina, un milion dintre care, potrivit UNICEF, sunt copii. Lumea pleacă, războiul rămâne. Și omoară în continuare. Potrivit Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării de la Kiev, Rusia a trecut în Ucraina la război „cu ucigași plătiți”. Moscova „a deschis în Siria și Libia 14 centre de recrutare a mercenarilor pentru războiul din Ucraina – circa 40 de mii deja contractați și alți peste 800 de militari din Armenia și Nagorno-Karabah aduși în Rusia și care se vor regăsi probabil în câteva zile pe frontul din Ucraina”, scrie Ukrainska Pravda, citată de Rador.
Aceeași sursă mai scrie, cu referire la Institutul american pentru Studii de Război (ISW), „că Rusia își retrage din ce în ce mai mult forțele din desfășurările sale internaționale pentru a le disloca în Ucraina”. Nu știu cine i-a fost sfetnic lui Putin să pornească războiul cu Ucraina, dar a fost un sfetnic neinspirat. Incursiunea militară a trupelor ruse în Ucraina seamănă mai mult a provocare decât a operațiune specială. Cine l-a putut provoca atât de urât pe Putin? Un război, practic, inexplicabil, după 30 de ani de dezgheț între Est și Vest, e o catastrofă mai mare chiar decât dispariția URSS. Rusia a distrus Uniunea Sovietică cu mult mai puține jertfe decât a făcut războiul din Ucraina în trei săptămâni.
Război sau pace? Ce prevalează mai mult în dispoziția Kremlinului, după trei săptămâni de la agresarea Ucrainei și altele două de la începerea negocierilor de pace între Kiev și Moscova? Retorica Kievului înclină tot mai mult spre pace. Liderul ucrainean, Volodymyr Zelensky, a declarat cu mai multe ocazii că își dorește o întrevedere cu Vladimir Putin și e gata să facă compromisuri pentru a pune capăt războiului, dar așteaptă același lucru din partea Moscovei. După câteva runde de discuții la nivelul grupurilor de negocieri și una la nivelul miniștrilor de Externe, Serghei Lavrov și Dmitri Kuleba, mediate de Turcia, săptămâna trecută, părțile nu au ajuns la vreo înțelegere substanțială, cu excepția deschiderii coridoarelor umanitare pentru refugiați. Pe probleme-cheie nu s-a mers mai departe de discuții, deși, între timp, Kievul a anunțat că e dispus să renunțe la aderarea la NATO în schimbul statutului de neutralitate pentru Ucraina și să decidă, în comun cu Moscova, statutul teritoriilor vremelnic ocupate: peninsula Crimeea și republicile autoproclamate Donețk și Luhansk. Ce vrea Kievul în schimb? Încetarea focului și semnarea unui Acord de pace, ca prim pas spre reglementarea conflictului.
Mai departe de discuții, însă, nu s-a mers. Într-o conferință de presă, Kuleba a declarat că rezultatul întrevederii nici nu putea fi altul, în situația în care „Lavrov nu a avut mandat de la șeful său din Kremlin să negocieze ceva”. Abia revenit la Moscova, Lavrov a anunțat și el, printr-un comunicat de presă, că Putin a acceptat o întrevedere cu Zelensky, doar că această întrevedere trebuie pregătită, ca să nu fie una formală.
Legat de atacuri, bombardamente, refugiați, morți, pace – nimic. Războiul continuă. Continuă și negocierile. Marți și miercuri au avut loc noi runde de negocieri ale celor două delegații (rusă și ucraineană), după care Kremlinul a declarat că este prematur orice „pronostic” cu privire la negocierile cu Kievul, iar Ucraina a anunțat că e posibil, până în luna mai, să fie semnat un Acord de pace. Va fi sau nu? Greu de spus. Nu vrea Putin pace în Ucraina. Fie pentru că își dorește mai mult decât ar putea obține în urma unui armistițiu imediat cu Kievul, fie pentru că problemele pentru care a pornit războiul cu Ucraina nu sunt ale Ucrainei.
Ce ne așteaptă? „Suntem în fața unui zid. Ce e mai rău – urmează. Acest război va fi lung”, a spus Jean-Yves Le Drian, ministrul francez de Externe, după discuțiile din weekend ale lui Olaf Scholz și Emmanuel Macron cu Putin. Deși s-ar putea și să nu fie lung. Rusia a anunțat sâmbătă că este pregătită să colaboreze din nou cu SUA pe probleme de securitate. „Nu ne-am retras din dialogul cu SUA privind stabilitatea strategică… Totul depinde de Washington”. Este declarația viceministrului rus de Externe, Serghei Riabkov. Contează asta și pentru războiul din Ucraina? Evident, dacă ținem cont de pretențiile Rusiei față de Ucraina până la invadarea Ucrainei și după: și prezența NATO la granițele Ucrainei cu Rusia, și găzduirea armamentului NATO de ofensivă de ultimă generație, și dislocarea armelor nucleare, și laboratoarele biologice, și…
Sunt probleme pentru care Kievul nu va putea oferi garanții de securitate Rusiei, oricât de mult ar negocia cu Moscova. Sunt probleme care o depășesc și care trebuie abordate la alt nivel. Rusia și SUA, Putin și Biden trebuie să revină la Malta 1989. Trebuie reluate discuțiile Gorbaciov – Busch în problema războiului și păcii în Europa. La masă, nu pe câmpul de luptă. Suntem în secolul XXI, nu?
