Editorial 22 iunie: Rusia, din nou pe front

Pe 28 iunie 1940, Rusia intervenea militar în Basarabia. Nimeni nu știa încă și nici nu bănuia, cel puțin, că ocuparea Basarabiei de către ruși intra în planurile de război ale lui Hitler și Stalin convenite în 1939 la Moscova.

Suntem în zi de 22 iunie, o zi cu grele amintiri, ultima zi de pace și prima de război la Prut. Ca azi, cu 82 de ani în urmă, Germania ataca Uniunea Sovietică, la aproape doi ani de la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial – perioadă în care Germania fascistă și Uniunea Sovietică fuseseră aliați. Începea – așa după cum prezintă și azi lucrurile istoriografia rusă – „marele război pentru apărarea patriei”? Nu. Eroare. Și o eroare gravă, din care a rezultat o altă eroare legată de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa – 9 sau 8 mai? Și cu ce titulatură? Un război sau două?

Invazia Germaniei din 22 iunie 1941 nu a fost un nou război, separat de cel de-al Doilea Război Mondial, ci continuarea acestuia: se intra în cea de-a doua fază a acestui carnagiu mondial, după ce, ajutată de URSS să își facă damblaua în Europa, Germania își mută pe 22 iunie operațiunile sale militare pe Frontul de Răsărit. Începea cea mai lungă și grea perioadă a celui de-al Doilea Război Mondial, care se încheia (pentru Europa) pe 8 mai 1945 și cu o zi mai târziu, pentru Uniunea Sovietică. Același război, două sfârșituri?

Ce s-a întâmplat, de fapt, cu această dedublare a celui de-al Doilea Război Mondial în care Moscova și-a inventat mitul propriului război, ”de apărare a Patriei” și a propriei zile a biruinței în acest război? Iată ce spun arhivele. Potrivit Wikipedia, Germania capitulează în faţa Coaliţiei antihitleriste la data de 7 mai 1945 în Franța, la Reims. În momentul semnării documentului la Reims, singurul reprezentant al URSS de la Cartierul General Aliat era generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații occidentali. Susloparov nu fusese împuternicit să semneze actul capitulării, însă în lipsa altcuiva din partea URSS, acesta a semnat totuși. Condițiile în care a fost semnată capitularea l-au nemulțumit pe Stalin, care a cerut germanilor să capituleze a doua oară, dar la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghii Jukov. Astfel, actul final al capitulării a fost semnat pentru a doua oară într-o suburbie a Berlinului, la miezul nopții de 8 spre 9 mai, de către reprezentanții Germaniei, Uniunii Sovietice, Regatului Unit, Franței și SUA, intrând în vigoare la ora 23:01, ora Europei Centrale, respectiv, ora 00:01 a zilei de 9 mai, ora Moscovei. Problemă serioasă, nu? Din cauza unei ore, și aceea din cauza fusului orar (doar de atât ?!), de 78 de ani statele Coaliției antihitleriste nu pot ajunge la un numitor comun privind ziua de încheiere a celui mai mare război din istorie, care a implicat circa 60 de state și a omorât între 60 și 80 de milioane de oameni, dincolo de alte crime. În timp ce în Europa pe 8 mai este consemnat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar pe 9 mai – Ziua Unității Europene, „stânga” politică de la noi, nostalgicii neo-sovietici, continuă să sărbătorească, ca și Rusia, în vechea obișnuință sovietică, Ziua Biruinței armatei roșii în marele război pentru apărarea patriei, deși faptul că Germania a capitulat nu doar în fața Uniunii Sovietice, ci și a Regatului Unit, Franței și SUA, face clar faptul că războiul în care Germania a capitulat nu a fost unul „de apărare a patriei”, ci unul mondial. Altfel, de ce ar fi stat la aceeași masă cu Rusia și SUA, Marea Britanie, Franța.

Întrebare: la ce i-a trebuit Rusiei să se separe de restul lumii cu acest război doar al ei „de apărare a patriei”, cu care a bravat mereu și bravează până azi în fiecare an de 9 mai la tot genul de marșuri și defilări.

Unu: probabil pentru a se victimiza și a se prezenta ca jertfă supremă a agresiunii germane din 22 iunie 1941, mai ales că „poporul sovietic” a plătit preț greu acestui război: doar morți între 20 și 30 de milioane de oameni. Mareșalul Gheorghii Jukov, care a cunoscut fața adevărată a războiului, scrie undeva în memoriile sale, legat de prima sărbătorire a zilei de 9 mai, că Uniunea Sovietică nu are temeiuri de a sărbători, pierderile sunt prea mari.

Doi: pentru a se glorifica și a-și atribui meritul exclusiv în înfrângerea Germaniei, chiar dacă se știe că războiul a reunit pe durata lui o coaliție antihitleristă largă, care la început de război (1941) număra 26 de state, iar spre sfârșitul lui (1944), numărul lor se dublase.

Trei: pentru a se putea scuti de acuzațiile că, alături de Germania hitleristă, se face vinovată de declanșarea Războiului Doi Mondial și de urgiile care l-au urmat. Să rememorăm aici faptul că Iosif Stalin și Adolf Hitler au avut înțelegeri secrete în privința războiului, au fost aliați și și-au convenit interesele în privința sferelor de influență în Europa. Pe 23 august 1939, la Moscova, în prezența lui Stalin, este încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler – un tratat de neagresiune între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat de șeful guvernului și ministrul de externe al URSS, Veaceslav Molotov și de ministrul german de externe, Joachim von Ribbentrop. Părțile s-au înțeles că vor coopera între ele în planurile lor expansioniste de împărțire a ceea ce rămăsese neocupat sau neîmpărțit în Europa. Cu asta și de aici încep toate relele Războiului Doi Mondial. La o săptămână de la semnarea Pactului, pe 1 septembrie, Germania invadează Polonia. Două săptămâni mai târziu, același lucru îl face și URSS, ocupând o altă parte a Poloniei. În decembrie URSS atacă Finlanda, după care urmează Țările Baltice, iar pe 28 iunie trupele sovietice întră în Basarabia. Ce a urmat, știm. Cum a fost, cunoaștem. Calvarul Basarabiei nu s-a încheiat. Cât rămâne neanulat Pactul Ribbentrop-Molotov, riscurile rămân. În vecinătatea noastră estică Rusia face război, iar Putin se declară îndoliat în ziua de 22 iunie. „Este o dată tragică din istoria Rusiei – Ziua Amintirii şi a Doliului. În această zi, în urmă cu 82 de ani, a început Marele Război pentru Apărarea Patriei”, se arată într-un comunicat difuzat de președinția rusă.

E 22 iunie. Și iar nu e pace.