Dezastrele şi fericirile post-electorale
Am pierdut sau am câştigat? Şi una şi alta. Ar trebui, deci, ca perdanţii acestei campanii să nu fie trişti, iar învingătorii să nu fie veseli? Ar trebui să se apuce de muncă toţi şi fiecare. După acest scrutin, Moldova e plină de dezastre: economice, politice, financiare, legislative, rutiere, medicale, educative, strategice, ecologice, mediatice, demografice dar mai ales judiciare. Gropi, sărăcie şi haos peste tot.
Nu ştim exact ce guvern va urma, dar oricare partid îşi va adjudeca guvernarea, moşteneşte un necaz guvernamental: promisiuni şi aşteptări mari la bani şi forţe mici. Nu e un job de invidiat. Lecţiile campaniei par să nu fi fost învăţate şi în 2019: utilizarea resurselor administrative în campanii electorale nu aduc atâta câştig cât pagubă.
Apropos, vineri, 1 martie 2019, începe festivalul Mărţişor. Unul dintre cele mai vechi festivaluri din Moldova, care numără peste jumătate de secol de primăveri. Ce-ar fi fost ca după această campanie glodoasă şi înveninată să fi primit toată lumea invitaţie la Mărţişor, să se delecteze cu câte ceva din frumuseţile eterne, să deguste, după porţiile grele de controverse politice, nişte deserturi artistice tămăduitoare.
În anii obişnuiţi, timp de jumătate de secol, cu minim o săptămână înainte de festival, se făcea un eveniment public de informare cu privire la spectacolele planificate. În acest februarie nu s-a spus nimic. Ministra Babuc urmează abia mâine, 28 februarie, cu doar câteva ore înaintea festivalului, să anunţe Mărţişorul.
Nu s-a reuşit. E clar, Monica Babuc a fost implicată într-o campanie grea, plină de pierderi. Dar, Ministerul Culturii şi Educaţiei este plin de oameni, ar fi trebuit să se ocupe un vice-ministru sau un şef de direcţie, ca să organizeze activităţile şi să informeze cetăţenii. Din câte am înţeles, resursa publică, inclusiv angajaţii ministerelor, tot au fost implicaţi în electorală. N-a fost de ajutor. Acum pierderea e şi mai mare, pe lângă ne-câştigul pe circumscripţia din Ialoveni, Monica aproape a scăpat Mărţişorul. Da, concerte vor fi, şi la Filarmonică, şi la Orgă. La Palatul Naţional, de exemplu, la 5 martie, vor cânta Puppo, Baccara, Joy şi Miraj, iar biletele ajung să coste de la 500 la 1100 de lei. Tentant, nu? Nu prea. Probabil Ministerul va oferi mai multe invitaţii (pe gratis) prietenilor partidului. Dar învăţătorul de muzică sau de limba română, omul mic şi apolitic sau cu altă opţiune, nu îşi poate permite un bilet, nici înainte nici după alegeri.
Este tocmai un exemplu de pierdere. Mărţişorul cultural s-a pierdut din cauza implicării ministrei într-o campanie politică. Dar există şi un câştig. La anul, cu siguranţă, Mărţişorul va fi altfel. Poate fără ea, poate fără ei, poate cu ea cu lecţia învăţată. Pentru că societatea învaţă din toate şi nu uită uşor.
De exemplu, în acest an, Mărţişorul e fără comunişti, fără liberali. Asta e lecţia. Cine nu învaţă din mers, e aruncat în trecut. Perdanţii de azi au fost cândva câştigători, câştigătorii de ieri vor pierde, dacă fac greşeli. Chiar dacă cred că sunt veşnici şi atotputernici, chiar dacă cred că ei controlează cultura sau justiţia.
Există o noţiune nouă – Justiţie Istorică. E o etapă antecedentă vestitei Judecăţi de Apoi. E despre dreptatea care triumfă, poate un pic mai târziu decât am fi vrut, dar triumfă. Cred că la asta se pricepe cel mai bine Laura Codruţa Covesi, procurora care a repurtat cele mai frumoase victorii recente în timp ce noi alegeam iarna, uitând de primăvară.
