Demnitarii cu statui din aur
Kievul ne-a dat o lecţie de rezistenţă, reamintindu-ne despre restanţele acumulate de la 7 aprilie 2009 încoace: restanţele statului faţă de victimele acelor evenimente, restanţele politicienilor care au promis condamnarea şi scoaterea comuniştilor în afara legii, restanţele justiţiei care, de cinci ani deja, aşa şi nu a condamnat vreun vinovat de masacrul din acele zile. Şi cetăţenii, mulţi dintre care au participat la acele evenimente, au restanţe. Bunăoară, sunt restanţieri la manifestarea insistenţei cu care ar fi trebuit să le ceară demnitarilor realizarea neclintită a celor promise. Dar, la scurt timp după măcelul din aprilie 2009, speriaţi, oamenii au intrat în propriile case, zicându-şi: bine că nu e mai rău, bine că fiul meu nu a fost în locul lui Valeriu Boboc, bine că nu eu am fost luat din stradă, ca să fiu măcelărit prin comisariate, de oamenii lui Papuc.
Protestatarii de pe Maidan au reuşit să demonstreze întregii lumi adevărata „valoare” a guvernării Ianukovici şi adevărata „valoare” a justiţiei ucrainene. Aceste „valori” au fost descoperite chiar în casele şi în gospodăriile demnitarilor, care au dat bir cu fugiţii, lăsând baltă averi impresionante: statui şi icoane aurite, tacâmuri luxoase, mobilă şi blănuri alese, băuturi de colecţie şi picturi celebre. De altfel, felul în care au fost gata să renunţe la aceste averi spune clar că bogăţiile părăsite de ei ar constitui doar o parte neînsemnată a adevăratelor averi însuşite de demnitari pe parcursul guvernării.
Financial Times a calculat că averea familiei Ianukovici, de 12 miliarde USD, ar constitui o treime din cei 35 de miliarde USD de care are nevoie acum Ucraina ca să nu falimenteze. Prestigioasa publicaţie susţine că, fiind naţionalizată, această avere a preşedintelui fugar ar îmbunătăţi simţitor situaţia financiară a ţării.
Până în 2009, ZdG, dar şi alte medii de presă din R. Moldova au dezvăluit numeroase cazuri de însuşire abuzivă de către guvernarea de atunci a unor terenuri agricole imense, a unor fâşii extinse de păduri, cu iazuri cu tot, sau despre proprietăţile statului, luate peste noapte, pe bani de nimic. Pe 7 aprilie 2009, eram asiguraţi că nimic nu va rămâne nepedepsit, nu va fi trecut cu vederea sau ascuns de ochii publicului. Aflam, tot atunci, că demnitarii corupţi vor plăti cu puşcăria pentru dezmăţul în care au guvernat timp de aproape un deceniu. Auzeam şi aveam toată încrederea că anume aşa va fi, dar, anii trec şi comuniştii, ajunşi în opoziţie, dictează condiţiile lor celor care le-au luat locul. Averile corupţilor au rămas neatinse, statuile poleite cu aur se reflectă în oglinzile spaţioase din palatele lor. Este adevărat, spre deosebire de Ianukovici, Voronin şi clica sa nu au fugit, nu s-au ascuns în locuri mai puţin accesibile. În scurt timp, chiar, fostul preşedinte a deplâns public situaţia familiei sale, a fiului său, ajuns şomer, chipurile, din cauza actualei guvernări. Pentru că nu au evadat, nu s-au ascuns şi nu şi-au lăsat de izbelişte averile, lumea nu a mai reuşit să descopere adevăratul lux în care îşi duceau zilele guvernanţii de atunci. Statuile poleite cu aur, vilele somptuoase, moşiile mănoase au rămas neatinse, tot în posesia celor care au fost, deşi, la fel ca şi în cazul Ucrainei, falimentul a constituit un risc pentru R. Moldova. Maidanul nostru, cel din centrul Chişinăului, de acum cinci ani, a fost un joc de copii dacă, până la urmă, dosarele, nici cel puţin cele legate de tortură, nu s-au mişcat din loc. De fapt, era să uit. A existat, totuşi, un succes al celor care ne promiteau dezvăluiri şi pedepse dure în raport cu cei implicaţi în acţiuni de corupţie – suspendarea barierei de pe strada Ciocârliei, din calea spre castelele lui Oleg Voronin. O barieră suspendată o fi meritat o revoluţie!
