Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce tac medicii? Sau…

De ce tac medicii? Sau poate am asurzit?

Fiecare dintre noi se gândește acum cu inima ghem la medici. De ce ne pasă cel mai mult de medici? Pentru că ne pasă cel mai mult de noi. Pentru că și așa suntem necăjiți, iar dacă ne îmbolnăvim și nu mai sunt la muncă nici puținii medici care erau, e rău de noi. Dar cum am ajuns să avem nevoie de medici, dar să-i lăsăm așa neprotejați? Primul răspuns care ne vine este „Pentru că medicii tac”.

De ce ar tăcea? Studiile la medicină sunt printre cele mai de durată, dar și serioase. Nu poți compara 3 ani de economie la Universitatea Agrară cu 7 ani de neurochirurgie la Medicină. De ce acum medicii care trec prin toate aceste deprivări păstrează tăcerea? Sunt duși pe prima linie fără costume și echipamente bune, ei tac; se îmbolnăvesc la locul de muncă, dar nu li se oferă indemnizații, ei tac; li se promit majorări salariale, dar nu li se mai achită, ei tac; se îmbolnăvesc tot mai mulți și cade povara pe puținii rămași, ei tac; sunt certați, umiliți, ignorați – ei tac. Am impresia că unii, chiar dacă vor fi puși sub ghilotină, ar tăcea.

Cred că nu voi greși, dacă voi afirma că, până la pandemie, fiecare dintre oamenii care a ajuns în contact cu sistemul medical a avut o supărare, o furie, o dezamăgire sau chiar mai multe, legate de medici, asistenți medicali, infirmiere. Să spunem cu mâna pe inimă, care dintre noi, cei care am ajuns la un spital, nu ne-am simțit umiliți de faptul că ni s-a cerut să plătim suplimentar pentru efortul medicului, dacă era o intervenție, a trebuit de plătit separat anesteziologului, dacă era un om țintuit la pat, a trebuit să oferim ceva infirmierei, ca să ajute cu curățenia, dacă ne simțeam rău – trebuia să plătim pentru medicamente mai bune. Și asta chiar dacă toți aveam poliță de asigurare medicală care ne garanta, pe hârtie, toate drepturile. Dar drepturile erau și ele bolnave, ca și noi. Și ce-am făcut ca să ne apărăm acest drept? Să ne asigurăm pentru când vine pandemia? Am tăcut?

Câți dintre noi și-au pus întrebarea cea mare și dureroasă: oare de ce medicul acesta care a învățat 7 ani și lucrează de 10-20 de ani, operând, punând oase la loc, deznodând intestine, scoțând pietre din rinichi, extirpând cancere din cap, mirosindu-ne sudoarea și fricile, colectându-ne căzuți pe străzi plini de vomă, urinați, alcoolizați sau tușind măgărește, oare de ce acest medic ia în tăcere, cu jind deseori, suta sau mia ceea de lei? Oare de ce o asistentă medicală care nu doarme cu lunile, care face perfuzii la minut și strânge urina și jegul oricui, e lăsată să se bucure de un tifon în plus la un salariu mizer?

Nu, în sistemul medical nu toți sunt corupți, nici pe departe. Dar nu sunt toți transparenți, asta e sigur. Schimbările care s-au produs din cauza tăcerii și orbirii noastre au făcut să avanseze în mare parte medicii iubitori de arginți, încolăciți cu politicieni ipocriți, cu oligarhi cu valori putrezite. Sistemul a ajuns, într-un final, controlat de oameni cu diplomă medicală, dar cu jurământ partidelor obscure, corupte până în măduva liderilor politici penali. Bunurile publice din spitale au ajuns să genereze venituri pentru o mână de șmecheri, iar medicii onești s-au pomenit un corp străin, împins afară din sistem.

A urmat hemoragia de medici și lucrători medicali. E plin globul pământesc de medici și asistenți cu studii în Moldova. Și ce frumos ne povestesc ei acum, ce respectați sunt profesând în Italia, Elveția, Franța, Spania. Și ce tare se bucură că au scăpat de râgâiala corupției din sistemul medical moldovenesc care-i lăsa muți.

Tăcerea aceasta a medicilor nu s-a instalat acum. E o tăcere veche, adâncă, aproape genetică. E tăcerea profesionistului ignorat. E tăcerea cauzată de noi, cei care dădeam 100 de lei ca să ni se facă nouă personal un bine, rămânând surzi la răcnetul și agonia sistemului. Acum a venit clipa când trebuie să plătim cu toții. N-avem unde fugi, suntem față în față: politicieni corupți, medici dezamăgiți și pacienți sărăciți.

Trebuie să ne facem toți împreună un plan cum ne salvăm. Iar primul pas ar fi să vorbim noi, în interesul medicilor onești, împotriva liderilor corupți, ca să lăsăm în urmă pandemia COVID-19, cu tot cu coruptovirus.