COVID-19, „calul” electoral al lui Dodon
Igor Dodon nu mai este președinte. Alegerea îi aparține. Nu vrea? Nu poate? Ori s-a săturat să își mai ia în serios funcția? De fapt, el nici până acum nu și-a făcut, cine știe ce, treaba ca șef de stat, dar de când a venit COVID-ul peste R. Modova, Dodon a lăsat baltă treburile (?!) la Președinție, a tras linie sub toate atribuțiile sale constituționale și, în spiritul poveștilor populare cu Feți Frumoși, a pornit la luptă cu Balaurul (Coronavirusul).
Încăierarea de probă s-a produs la 15 martie, pe circumscripția electorală 38, Hâncești. Cine pe cine? În urma „confruntării”, Dodon s-a ales pentru partidul său cu încă un mandat în Parlament, iar Covid-19 a făcut un mort, a virusat 14 persoane pe circumscripție, a băgat în carantină două sate, un cămin studențesc și 25 de studenți. Și asta-i doar scorul primar. Scorul final încă urmează… Covid-ul vine repede, pleacă mai greu. Și nu oricum. Pentru Dodon, asta, însă, nu contează sau contează mai puțin. L-ați auzit, cumva, regretând, în serialele sale televizate, cazul de la Hâncești? Puteau socialiștii să ceară CEC, în condiții de pandemie, anularea alegerilor în circumscripția 38? Evident, puteau. Cu atât mai mult, că și cu acest mandat și fără el, raportul de forțe în Parlament rămânea neschimbat, iar mariajul cu PDM era deja decis. Au prevalat, însă, interesul și eu-l fanfaronic al lui Dodon. Suntem în an electoral și interesul lui pentru Hâncești a fost, indiferent de circumstanțe și costuri, să ia mandatul. Și l-a luat. Prețul pe care l-au plătit hânceștenii, știm care a fost. Cunoaștem și prețul pe care l-a plătit Dodon pentru „succesul electoral” al socialiștilor în circumscripția 38, Hâncești. Potrivit unor surse neoficiale, „câștigul” l-ar fi costat pe președinte două grade de general: pentru directorul SIS, Alexandr Esaulenco și vicele său, Artur Gumeniuc. O fi așa sau nu, Președinția nu a confirmat, dar nici nu a infirmat, iar faptul că Esaulenco și Gumeniuc, la două zile după alegeri, au fost avansați în grad (fără să le fie menționate, în decretul prezidențial, meritele) rămâne fapt. În concluzie ar fi de remarcat două lucruri. Unu: că alegerile de la Hâncești au fost un experiment electoral din perspectiva alegerilor prezidențiale (la scrutin, direct sau indirect, au participat, practic, toate forțele politice care, în toamnă, separat sau în bloc, vor concura pentru fotoliul prezidențial). Și doi: prin alegerile de la Hâncești, iar, două zile mai târziu și prin decretraea stării de urgență pe întreg teritoriul R. Moldova (17 martie), Igor Dodon a dat (neoficial) start alegerilor prezidențiale și a intrat în campanie „călare” pe COVID. Coronavirusul a devenit principalul său „cal” electoral – lucru pe care-l vedem zilnic sau aproape zilnic la televiziunile controlate de el.
Dodon de aproape două săptămâni nu mai este președinte. El a devenit principalul virusolog și epidemiolog al R. Moldova, și medic-internist, și „glavvraci”, și dispecer la Urgența Medicală, și „sestra-hoziaica”, și ministru la Sănătate, și ministru la Interne, și vameș, și polițist de sector, și polițist de frontieră, și medic de familie… Simptomatica virusului, recomandările de protecție, relație, comportament, igienă, profilaxie, carantină, tratament, echipamente, aparataj, medicamente, distanță socială, teste – astea și multe alte griji, care nu sunt, nu pot și nici nu au cum fi ale unui șef de stat, au devenit, imediat, prioritare pentru Dodon. De ce oare? Chiar să fie mai puțin preocupat de problema coronavirusului în Rusia Vladimir Putin? Sau, își bate mai puțin capul de americani, Donald Trump? Ori Angela Merkel – de nemți, ori Klaus Iohannis – de România? Nici unul dintre ei, însă, nu vedem să își fi asumat, în statele lor, prerogativele instituțiilor specializate de stat, așa după cum încearcă s-o facă Dodon la noi. În primul rând, nu e profesionist. În rândul doi, există legi, prevederi pe care un președinte (nu vorbesc de Dodon), care e garantul drepturillor într-un stat, nu le poate neglija. Dodon o face. Și o face, ascunzându-se după decretul cu privire la starea excepțională. Având sprijinul PDM, care a votat alături de socialiști, pe 16 martie, decretarea stării de urgență pentru 60 de zile (?!), Dodon a trimis Parlamentul în vacanță și a pornit să-și facă campanie electorală, încercând să ia lumea cu povești, care nu au nimic în comun cu atribuțiile sale legale. Să fie clar pentru toți: ceea ce face Igor Dodon, cu aparițiile sale permanente la TV, nu are nimic și nu face parte din lupta cu coronavirusul. E pură speculație electorală. Dodon se vrea președinte pentru alți 4 ani și, de dragul funcției, e gata să meargă la orice aventură. Nu există nimic mai nedemn, decât să te apuci de ceea ce nu știi să faci și nu ai făcut vreodată. Oricât s-ar îndârji de la ecrane, Igor Dodon nu va fi niciodată mai relevant decât d-na ministră a Sănătății,Viorica Dumbrăveanu (dacă cumva i se permite să spună totul și adevărat). Pentru că sunt atribuțiile ei și așa e normal să fie. Și Igor Dodon ar fi respectat, probabil, această condiție, dacă nu am fi în an electoral. Dar…
Nu cred să fie cineva care ar zice ca șeful statului să nu se implice într-o problemă atât de serioasă ca cea a coronavirusului. Un șef de stat este responsabil de orice se întâmplă în statul al cărui șef este. Dar trebuie s-o facă la nivelul competențelor și statutului său de șef de stat. E vorba de strategii. Ceea ce face Dodon e prea simplist.
Noi suntem în condiții de război cu COVID-19, un inamic real, perfid și extrem de periculos prin faptul că este unul invizibil și, deocamdată, greu de localizat. Și Igor Dodon, dacă vrea, cu-adevărat, să lupte cu el, trebuie s-o facă nu de pe poziția unui simplu statist, ci de pe poziția de președinte, șef al Consiliului Suprem de Securitate și Comandant Suprem al Armatei Naționale.
