Consultări cu subtext, la Președinție
Anticipate. Da sau nu? Consultările de marți ale Maiei Sandu cu fracțiunile parlamentare privind deblocarea situației politice (anticipate sau un guvern de tranziție), într-un moment în care acestea erau cel mai puțin așteptate, au complicat, în loc să simplifice, lucrurile. Neclarități – mai multe decât clarități.
În câteva zile (pe 23 martie), expiră termenul în care președinta Maia Sandu trebuia să propună Parlamentului un nou candidat la șefia guvernului (de data asta, a majorității parlamentare formalizate Dodon-Șor-Sîrbu, Mariana Durleșteanu). În caz de refuz, acest nou „triumvirat” trebuie să inițieze procedura de suspendare temporară a Maiei Sandu din funcție până la învestirea unui nou guvern. Ce ne așteaptă, urmează să vedem. În tot cazul, Sandu nu s-a arătat dispusă să cedeze și rămâne pe poziții: anticipate. Și un nou Parlament. Într-un interviu recent pentru „Europa Liberă”, ea a exclus faptul că va desemna candidatul vreunei majorități „din care fac parte transfugii și Partidul Șor, fie și cu riscul încălcării Constituției” și s-a declarat decisă să apere interesul cetățenilor până la capăt, pledând pentru un Parlament „care să-i reprezinte, nu care se subordonează grupărilor corupte și se îmbogățește pe contul oamenilor”, susţine Sandu.
În cele peste două luni de la intrarea în mandat, Maia Sandu nu a renunțat sub nicio formă la ideea alegerilor parlamentare anticipate, indiferent de criticile care i-au fost aduse. Considerentele din care a procedat cum a procedat, rezumate din declarațiile sale, ar fi: Unu – că anticipatele sunt un angajament electoral, pe care electoratul l-a acceptat și la care ea nu poate și nu are dreptul să renunțe. Și doi: condiția la care a ajuns Parlamentul R. Moldova este o anormalitate, cu riscuri majore pentru securitatea statului. Acest Parlament nu mai este unul reprezentativ, deputații nu-și mai onorează mandatul, sunt implicați în tot felul de scheme de corupție, nu își mai respectă identitatea politică, se vând și se cumpără în dependență de sume și funcții. Cu un astfel de Parlament nu putem schimba nimic în R. Moldova, – spune Sandu și insistă pe anticipate, ca pe un caz de urgență. „Toți sunt de acord că țara are nevoie de anticipate, dar nu toți recunosc acest lucru sau nu au curajul s-o facă”, afirmă ea.
Anticipatele, așadar, nu sunt un moft al Maiei Sandu și nici un capriciu, așa cum cred unii sau îi reproșează alții. Anticipatele, în varianta Maiei Sandu, trebuie să fie o „cruciadă” împotriva clanurilor mafiote din Parlament (iar, ulterior, și din Guvernul numit de acest Parlament mafiot), care se dosesc și își fac interesele în spatele mandatelor de deputat. Lucrurile au ajuns prea departe și situația a degradat prea tare, dacă partide cu președinți penali (cazul Șor) au ajuns să decidă soarta cabinetelor de miniștri, care până la urmă – de ce nu am recunoaște-o, vor trebui să facă (tradiție politică moldovenească) jocul celor care i-au adus în funcție și nu al celor care i-au făcut deputați.
Ideea Maiei Sandu cu anticipatele a prins. Și la electorat, și în mediul politic, pentru că a fost și rămâne o problemă peste care nu se mai poate trece. Imediat după alegeri, ca și până la, socialiștii s-au pronunțat și ei pentru un altfel de Parlament, mai curat, fără corupți, fără hoți, fără transfugi care își schimbă identitatea politică, se vând ori se lasă cumpărați mai des decât își schimbă Dodon ceasurile la mână. Cu o zi înainte de învestirea Maiei Sandu în funcție (pe 23 decembrie 2020), președinta Parlamentului, Zinaida Greceanâi, anunța public că „acest Parlament nu reprezintă rezultatul alegerilor (din 2019) și trebuie dizolvat”. În aceeași zi, premierul Ion Chicu anunța despre demisia Guvernului. „Vin cu această decizie pentru a putea fi lansată cât mai curând posibil procedura de dizolvare a Parlamentului și alegeri parlamentare anticipate”, declara Chicu. Întrebare: aveau și au nevoie socialiștii și Dodon de anticipate și de un parlament fără trișori, trădători, penali, hoți, corupți, escroci, deputați de mâna a doua ne-curați la mână, dacă ei înșiși sunt aceiași profitori, implicați în tot felul de scheme de corupție și hoți, ca și Șor, dacă Igor Dodon, chiar și după ce a pierdut alegerile și nu mai are vreo funcție publică (fiind însă într-o coaliție monstruoasă cu Partidul Șor), controlează în continuare Parlamentul și Guvernul? Dodon și-a schimbat doar biroul, în rest e același șef.
La mai puțin de o lună de la declarațiile lui Chicu și Greceanîi, socialiștii au schimbat macazul, anunțând că, în criza pe care-o traversăm, vor mai întâi un Guvern plenipotențiar, în locul celui interimar, după care – anticipate. Pe aceleași poziții s-au situat și celelalte partide parlamentare. Argumentele lor: nu e momentul de anticipate, nu e cazul, economia e la pământ, socialul e la pământ, pandemia face ravagii, oamenii sunt disperați… Învestim un nou Guvern, scăpăm de criză și mergem la alegeri. Fiecare dintre părți au rămas, după cum și fuseseră, pe pozițiile lor. Lucrurile au luat o turnură neașteptată marți, după ce Maia Sandu a chemat la consultări fracțiunile parlamentare. Ceea ce a urmat face parte din zona diversiunilor politice. În timp ce delegația PSRM era în consultări cu Maia Sandu, Mariana Durleșteanu își retrage candidatura și, prin decret prezidențial, pe post de candidat la șefia Guvernului, este nominalizat Igor Grosu (președinte interimar PAS). A doua zi, socialiștii au mers la Curtea Constituțională și au cerut anularea decretului. Nu e singura surpriză: tot miercuri, Igor Dodon a anunțat că s-au înțeles (?!) cu Maia Sandu asupra alegerilor anticipate, numai că Sandu s-a grăbit cu nominalizarea lui Grosu. Adică, a stricat borșul. Cine și ce a determinat-o pe Durleșteanu să renunțe expromt (în mod fortuit, n.r.) la șefia Guvernului, deocamdată rămâne întrebare. Care va fi decizia Curții vizavi de decretul Maiei urmează să vedem. Urmează să vedem și ce va face Parlamentul cu candidatura lui Grosu. Lupta continuă.
