Constituţia, Ziarul de Gardă și dragostea
Astăzi e Ziua Constituției R. Moldova. Legea Supremă a fost adoptată la 29 iulie 1994, iar exact peste 10 ani, tot la 29 iulie, a fost lansat Ziarul de Gardă. Nimic intenționat, nimic special, la prima vedere. Chiar spunem că e o simplă coincidență, deși… Dacă Legea Supremă ar fi fost într-adevăr ceea ce trebuie să constituie o Constituţie într-un stat, ar fi fost oare necesar ca, după 10 ani, să apară Ziarul de Gardă?
Atunci când a fost lansat ziarul, Constituția R. Moldova, timp de un deceniu, reușise să demonstreze că, deși, teoretic, e o lege complexă, nu este respectată după cum ar trebui să fie, motiv din care sunt încălcate numeroase drepturi și libertăți ale cetățenilor simpli, care sunt mai puțin protejați în fața oricăror nedreptăți. În cei 10 ani câți trecuseră de la adoptarea Constituției până la lansarea Ziarului de Gardă, în R. Moldova s-au produs suficiente ilegalități care nu aveau cum rămâne neripostate. Chiar dacă în Constituţie se spune despre „aspirația spre constituirea statului de drept, considerând pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic ca fiind valori supreme”, în fiecare zi, cetățenii acestui stat se ciocneau (și se mai ciocnesc) de nedreptăți, fiindu-le lezat cu brutalitate dreptul la o viață demnă.
În 2004, când a fost lansat Ziarul de Gardă, în societate era destulă corupție, justiția era părtinitoare și selectivă, iar multe dintre instituțiile statului acționau direct în detrimentul cetățenilor. Vrem să credem că, în cei 17 ani de activitate, Ziarul de Gardă a reușit să diminueze, direct sau indirect, aceste fărădelegi. Da, știm că mai e mult de muncit, de asta avem nevoie de dragostea cititorilor. Am ajuns la această concluzie după ce am citit un titlu de carte – „Cei iubiți nu mor niciodată”. Nu am citit și cartea, dar titlul mi-a venit în față exact în aceste zile, când noi, cei de la ZdG, ne gândim mai mult ca oricând la ultimii 17 ani din viața noastră, ani care au fost plini de zbuciumul prilejuit de apariția fiecărui număr nou de ziar. Titlul acestei cărți, suprapus pe numeroasele mesaje și scrisori ale cititorilor Ziarului de Gardă, mă face să cred că dragostea și atașamentul prietenilor noștri contează atât de mult, încât Ziarul de Gardă va putea rezista în orice condiții sociale sau politice.
ZdG a fost ziarul pe care l-am visat, ni l-am dorit și, dacă a ajuns să apară timp de 17 ani, credem că trebuie să fim fericiți pentru că avem un mare vis împlinit în această viață. Or, cât de important e ca oamenii să-și vadă visele împlinite!
Dacă am fi intuit că vom ajunge la această vârstă, am fi înregistrat în vreo condică aparte fiecare vizită a cititorilor la redacție, fiecare scrisoare, fiecare mesaj, fiecare apel telefonic. În 17 ani, s-au adunat atâtea, încât e dificil să le reproducem aici, într-un colț de pagină. Au fost plângeri pe justiție, dosare de furt, de omor, cazuri de escrocherie sau de luare de mită, au fost poveștile copiilor abandonați, ale bătrânilor uitați de sistem, au fost nevoile satelor abandonate sau sărăcia școlilor și a spitalelor. Au fost de toate…
Astăzi, când ZdG împlinește 17 ani, e bine să ne amintim de tot ce a fost în viața noastră în acest răstimp, de oamenii care ne-au trecut pragul, de cei care au plecat de la noi, radiind de bucurie, dar și de cei care au trântit supărați ușa redacției, ca să nu mai revină vreodată. Tuturor le suntem recunoscători și vreau să cred că dragostea, respectul, dedicația cititorilor nu vor permite ca ZdG să nu mai fie, iar dacă acest lucru s-ar întâmpla cândva, vrem ca, în amintirile oamenilor, ZdG să rămână la fel de iubit și apreciat.
