Cine a semnat Pactul Social?

Duminică a plouat toată ziua. Şi toată noaptea. A fost ploaia ceea mult-aşteptată, prea mult aşteptată, prima ploaie necontenită după o vară secetoasă. Ascultam stropii bătând în streşină şi mi se strângea inima. Îmi părea că toţi stropii bat în corturi, în oamenii din corturi, în oasele lor îngheţate. Această ploaie rece de octombrie nu ajută unui protestatar flămând şi îngheţat.

Ştiu, protestatari au rămas tot puţini, mai multe corturi decât protestatari. Dar cei care sunt, au lăsat dormitorul de acasă, căci aveau ceva de spus. Ori vor fi auziţi, ori va muri protestatarul din ei. Şi moartea spiritului protestatar este un fenomen grav pentru o democraţie.

R. Moldova s-a născut în 1991 din proteste, din câţiva ani de zbucium stradal, din despărţirea anevoiasă de un sistem extrem de posesiv, kagebist şi sufocant. De atunci, oamenii au învăţat să se unească în proteste şi tot de atunci, alţi oameni au învăţat să dezamorseze protestele. Şi spiritul protestatar, cel liber şi natural a fost compromis de multe ori, fiind deturnat în interese politice.

În aceste zile, asistăm din nou la operaţiunea: uciderea spiritului protestatar 2015. Luni, atunci când la Chişinău ploua rece peste protestarii din corturi reci, în lume erau în declanşare mai multe proteste fierbinţi. La Iohanesburg, Africa de Sud, studenţii Universităţii Wits au determinat închiderea cursurilor prin proteste masive, solicitând reducerea taxelor universitare cu 10%. La Kuala Lumpur, Malaesia, s-au declanşat proteste legate de creşterea taxelor. În Iraq derulează proteste masive legate de criza economică. În fond, luni, pe întreg globul s-au declanşat câteva sute de proteste, majoritatea fiind legate de probleme economice şi financiare. În majoritatea cazurilor, protestele se soldează cu acceptarea revendicărilor, cu îmbunătăţirea situaţiei economice a celor care protestează. Protestul e conceput ca o revoltă naturală, ca un ultim mod de exprimare a nemulţumirii, şi dacă cetăţeanul e nemulţumit, înseamnă că Guvernul trebuie să schimbe radical lucrurile.

În R. Moldova s-a furat un miliard şi acest lucru era cunoscut în decembrie 2014. A trecut aproape un an de atunci şi protestele n-au cauzat prea multe lecţii guvernanţilor. Urmăresc modul în care revendicările publicului sunt deturnate şi mă mir că, în 25 de ani de proteste, societatea nu a învăţat nici cum să protesteze, nici cum să îşi aleagă liderii, nici cum să formuleze cerinţele.

Campania „DNA trece Prutul” a fost dezamorsată cel mai rapid. Când oamenii au cerut în stradă reforma Procuraturii, Andrian Candu a organizat rapid o conferinţă de presă, şi a promis că, la 15 septembrie, la Chişinău, va veni un procuror DNA care va lucra inclusiv la anchete. Aburii protestatari s-au molcomit rapid, spiritele au mai clocotit până la 15 septembrie, când la Chişinău a venit cu adevărat Mariana Alexandru, fostă procuroră DNA. După asta – s-a aşternut tăcerea. Candu şi-a bifat chestiunea ca şi rezolvată în agendă.

Chiar dacă Delegaţia UE la Chişinău a explicat clar că Mariana Alexandru a fost invitată exclusiv în calitate de consultantă, doar pe 35 de zile, chiar dacă de la venirea acesteia au trecut deja 30 de zile şi Procurorul General nu a ieşit măcar să spună că el există şi că acceptă consultanţa DNA, despre promisiunea lui Candu nu se mai aude nimic.

La fel şi cu multe alte chestiuni protestatare în Moldova, se foloseşte cu succes tactica eliberării aburilor, dezamorsării fierberii, cu forumuri pretinse publice unde iau cuvântul şi dau tonul „gentlemeni” politici compromişi în toate, nu şi în materie de manipulare.

Ieri, la Parlament, am urmărit un îndelungat spectacol cu titlul Forum Public pentru lansarea dialogului cu privire la semnarea Pactului Social „Pentru Moldova”. Aburii au fost potoliţi. Cea mai săracă ţară din Europa va privi la televizor cum în alte zeci de state ale lumii oamenii protestează masiv pentru că s-au mărit taxele cu 10%. La Chişinău, unde s-a furat un miliard de dolari din banii publici, responsabilii au mai semnat un pact.