OPINIE Ce va fi cu noi? Piesă de război
Acțiunea are loc pe un continent numit european, pe o planetă numită Pământ.
Actori: Zossia – o familie care își ține copii în cuști; Kralina, vecina Zossiei, care și-a educat copiii liberi; Molda – vecina Kralinei, care alege libertatea, dar are un țarc cu oamenii Zossiei în curte; L-EU – un grup de familii libere vecine cu Molda și Kralina, care sunt bine și nu vor probleme; Tano – bodyguardul familiilor L-EU, care are vulturi dar îi ține în cuști; sONU – un festival comun al celor de mai sus, unde Zossia stă cu picioarele pe masă.
Zossia are o gospodărie mare, cea mai mare. Și familia e mare, dar căpetenia crede că e cel mai important și stă în câteva palate concomitent, iar ceilalți – în cuști, cu gurile legate. În fiecare cușcă sunt multe televizoare de unde capete vorbitoare povestesc zi și noapte cât de importantă e căpetenia și cât de mare e Zossia.
Totuși, Zossia are o problemă la palat. O parte din oamenii săi din cuști strigă tot mai tare că vor să iasă afară, fac gălăgie, atrag atenție nedorită. Vecinii din Kralina, dar mai ales cei din L-EU se uitau chiorâș la aceste cuști și căpetenia din palat s-a enervat. A decis că are nevoie de o gălăgie mai mare la vecinii săi, care să acopere țipetele din propriile cuști.
A făcut un plan: a trimis niște cârtițe și niște oameni obedienți să transforme Kralina liberă într-o Zossie, să omoare oameni, să le fure mâncarea, să violeze femeile, să nimicească spitalele și să instaleze cuști cu televizoare.
Kralina s-a pomenit cu mâinile goale în fața invaziei de cârtițe și oameni flămânzi scăpați din cuști. A strigat după ajutor la cei din L-EU și la bodyguardul lor Tano. Cei din L-EU au tresărit, au setat ședințe, agende, mese rotunde, discuții. Se mai uitau pe fereastră să vadă dacă Kralina n-a murit, dar nu li se vedea bine, căci geamurile dădeau spre răsărit și steluța roșie le bătea drept în ochi. Dar au discutat mult. Bodyguardul Tano n-a stat nicio clipă pe loc, tot timpul s-a mutat de pe un picior pe altul.
Kralina sângerează, luptă cu cârtițele, are o mulțime de artere legate, i se mai necrozează câte un deget, câte un picior, dar distruge cum poate cuștile și pe oamenii lui Zossia. Oamenii L-EU și Tano nu stau degeaba, ei discută în continuare. În geam le tot bate steluța roșie și nu li se vede bine perspectiva de mâine. Se aude doar că Zossia a deschis căldarea cu acid sulfuric.
Sângerând, Kralina a rugat sONU să organizeze un festival de pace. sONU i-a adunat pe toți în ședințe și i-a zis lui Zossia să își retragă cârtițele din ograda vecină. Zossia a pus picioarele pe masa festivalului. Picioarele miroseau urât, a bălegar de țarc. sONU s-a simțit rău de la miros și s-a dus să ia aer proaspăt, valeriană și iod. Festivalul de pace e pe pauză. Războiul lui Zossia – nu.
Dar ce face Molda? Molda tace. Are mânecile răsuflecate. A primit toți copiii Kralinei care s-au adresat, le-a dat așternuturi curate să se odihnească, mâncare caldă și acum pregătește non-stop biciclete și porți deschise spre maică-sa din curtea L-EU, ca să poată pleca toți copiii aflați în pericol.
Dar dacă Zossia decide să-i ocupe curtea, beregata Moldăi e și mai fină, copii mai puțini și mai sărăcuți. Oare vine Zossia? Poate nu vine? Molda nu știe precis, ea nu are bodyguarzi, ea are o singură certitudine: e pe cont propriu. A fost mereu pe cont propriu, atunci când Zossia a rupt-o de la maică-sa și a creat o cușcă mare unională, atunci când s-a rupt din cușca unională și Zossia i-a tras câteva gloanțe în picioare și i-a instalat un țarc în curte. Oricând a fost pe cont propriu. Și a făcut atât cât a putut, dar nu a dispărut și nu a disperat. A construit în liniște și cu bunăvoință.
Acum Molda nu e cea de altădată, are copii educați în toată lumea. Iar copiii de acasă au certificate de naștere de la maică-sa din familia L-EU. Mai mult decât atât, chiar și copiii lui Zossia din țarcul instalat în curtea Moldăi au acte de călătorie, care le deschide ușa spre curtea L-EU.
Acolo pot fi apărați de Tano, acolo Zossia nu va intra cu cârtițele sale. Nici picioarele pe masă nu le poate pune. Iar Molda va continua să construiască și să deschidă uși spre lumea bună. De una singură.
