Ce l-ar fi întrebat ieri Constantin Grigoriţă pe şeful statului?
Ieri a mai primit un refuz. Mai bine zis, o interdicţie. Interdicţia repetată de a accede la conferinţa de presă a şefului statului. E un fotojurnalist notoriu. Participant la războiul pentru Independenţa şi Integritatea R. Moldova. E un om cu demnitate, dar iată că, repetat, i se interzice accesul la evenimentele de presă ale şefului statului. Ultima dată, Grigoriţă a fost singurul jurnalist curajos din zecile de oameni de presă prezente la una dintre conferinţele lui Igor Dodon. Atunci l-a întrebat: „Cum preşedintele ţării poate să meargă să-şi ceară scuze de la cel care ne-a agresat? Au împuşcat cu tehnică grea. Cu tancuri, cu trei tancuri. Eu am fost acolo, am văzut. Nu am împuşcat eu. Cum un preşedinte poate să-şi ceară scuze de la agresor?”
Această întrebare de jurnalist, de cetăţean, dar şi de participant la luptele de la Nistru l-a înfuriat de şeful statului. După ea, le-a spus angajaţilor săi că nu mai vrea să-l vadă în ochi pe Grigoriţă, că nu mai vrea să-i audă numele. Asta fac în continuare cei care îşi iau solda de la Dodon. Nu-l mai acceptă, nu-l mai primesc, minţind că „Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat (SPP) ar avea două notificări despre comportamentul neadecvat al jurnalistului”. Să le vedem, domnule Dodon. De ce nu faceţi publice aceste „notificări”? Şi de ce ar trebui să cereţi de la API să delege alt jurnalist la conferinţele de presă de la Preşedinţie?
Ieri, după briefingul lui Dodon, l-am întrebat pe Constantin Grigoriţă ce ar fi vrut să afle de la şeful statului, dacă ieri ar fi avut acces la conferinţa de presă. Constantin a punctat, repede, trei subiecte speciale: 1. Privatizarea Hotelului „Codru”, pe când actualul şef al statului era ministru al Economiei; 2. Creditul preferenţial, acordat lui Igor Dodon de Victoriabank, pentru construcţia palatului de la Buiucani; 3. De ce şeful statului, în calitatea sa de comandant suprem al Armatei Naţionale, interzice instruirea şi modernizarea efectivului militar în cadrul unor proiecte internaţionale?
Ce ar fi dacă presa liberă din R. Moldova ar mediatiza toate întrebările lui Grigoriţă, destinate şefului statului, atâta timp cât Preşedinţia va continua să-i blocheze acestuia accesul la conferinţele de presă? Ce ar fi dacă toţi cei care ajung la conferinţe ar ieşi de acolo şi nu ar mai povesti cu lux de amănunte ce a zis Igor Dodon despre Plahotniuc, Candu, Ghimpu, Şalaru sau despre altcineva, dar ar relata despre faptul că unui jurnalist i s-a interzis accesul, dar el ar fi vrut să întrebe următoarele…
Veţi zice că acestea nu ar fi ştiri, că nu ar fi echidistante, obiective, că nu ar oglindi evenimentul propriu-zis. Posibil, dar ce să spui despre nişte declaraţii precum cele făcute ieri de şeful statului: „Nu vom promulga nicio lege a actualei majorităţi parlamentare”, „Cei care constituie astăzi Guvernul şi Parlamentul încearcă să demoleze instituţia prezidenţială”, „Aliatul meu este poporul” sau „Funcţionarea statului se bazează pe anumite principii”?
Ce să spui, dacă la final de conferinţă nu a acceptat alte întrebări decât una (din greşeală, probabil), cea despre omorul lui Brăguţă în închisoare. Jurnalista l-a întrebat dacă a vizitat vreo închisoare, dacă a cunoscut cumva condiţiile din penitenciare, la care şeful statului a spus cu seninătate că va constitui o comisie şi va aştepta un raport, după care ne va vorbi mai multe.
Constantin Grigoriţă nu este supărat pe şeful statului. El, pur şi simplu, e jurnalist şi, pur şi simplu, îl interesează adevăratele probleme şi nu tentativele politice ale lui Dodon de a-şi lustrui imaginea în ochii lumii.
De ce oare, ieri, şeful statului nu a explicat cum de şi-a permis să înainteze candidatura lui Victor Gaiciuc, tatăl finului său de cununie, la funcţia de Ministru al Apărării?
