Calea minciunii: lecţia lui Gaburici rămâne neînsuşită
Parcă nici nu a fost premier. Cele 100 de zile trăite intens în sediul Guvernului din PMAN s-au şters atât din memoria colegilor săi, cât şi din memoria societăţii. Au fost? Nu au fost? De fapt, nimeni nu se mai întreabă nimic despre cele întâmplate în Guvernul care abia de a supravieţuit 100 de zile. Şi premierul plecat a ajuns într-un con de umbră, deşi cei care îl cunosc spun că nu o duce rău. Orice s-ar spune, starea acelui premier nu e una de invidiat, deoarece, intrând în viaţa politică drept o persoană cu abilităţi manageriale deosebite, un tânăr cu perspectivă, în doar 100 de zile a ieşit din acest sistem cu imaginea unui om certat cu adevărul. Veţi spune că nu ar fi minciună faptul că a camuflat nişte date despre studiile sale? Greu de crezut, deoarece adevărul spus pe jumătate e o minciună întreagă, după cum constata cineva cu secole în urmă.
Plecarea ireversibilă a acelui premier, într-un anonimat total, din cauza imaginii pătate în urma unui adevăr spus pe jumătate, care poate fi considerat drept o minciună întreagă, nu a fost de învăţătură pentru demnitarii noştri de toate nivelurile. Cei mai mulţi dintre ei continuă să-şi şlefuiască imaginea, făcând uz de minciuni sau de adevăruri spuse pe jumătate.
Bunăoară, guvernatorul Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, încearcă să camufleze faptul că inflaţia în R. Moldova nu ar fi o consecinţă directă a deprecierii leului din cauza milionului furat. Ex-premierul Ion Sturza explică, fără dubii, deprecierea leului şi majorarea preţurilor prin furtul celor 15 miliarde de lei, transferaţi în dolari şi sustraşi din rezerva valutară. El ne dă asigurări că miliardul va fi restituit, neîndoielnic, de „noi şi de urmaşii noştri, prin bugetul de stat”. De ce nimeni, până astăzi, nu a admis la nivel oficial această explicaţie, încercându-se măgulirea victimelor acestui furt prin promisiuni interminabile despre investigaţii profesioniste, realizate de companii străine? Astăzi, la Chişinău, vor ajunge reprezentanţii Companiei Kroll, chemaţi să discute despre costurile celei de-a doua etape a investigaţiei. De ce Drăguţanu nu dezvăluie că cea de-a doua etapă a investigaţiei ne-ar putea costa 60% din sumele recuperate. Dar dacă sumele aşa şi nu vor fi recuperate, cât ne va costa investigaţia Kroll? De ce responsabilii nu spun nimic despre asta? De altfel, tăcerea, uneori, poate fi la fel interpretată ca o minciună.
Ieri, premierul Streleţ anunţa că, deşi era stabilit ca şedinţa Guvernului să înceapă cu dezbateri legate de reforma CNI, acest lucru nu va avea loc, deoarece s-ar fi convenit cu şefii Parlamentului asupra iniţierii unui „proces continuu de resetare a întregului sistem anticorupţie, reformarea conceptuală a CNA, instituirea curţilor specializate anticorupţie”, etc… Premierul a anunţat că face aceste precizări pentru a nu genera diverse speculaţii, legate de amânarea deciziilor de reformare a CNI. Speculaţiile, însă, sunt inevitabile, din momentul în care este contramandată reformarea CNI, o instituţie compromisă care, de la lansarea sa, a desfăşurat mai mult o activitate formală, ineficientă sau chiar una diversionistă, din momentul în care mai mulţi funcţionari suspectaţi de camuflarea veniturilor şi intereselor, au fost scoşi basma curată din investigaţiile CNI.
Aveam să uit. Dar ce ar mai fi de spus despre promisa contramandare, cel puţin pe un termen de două luni, a majorării preţurilor la consumul de curent electric şi gaze naturale? Să nu ştie Guvernul că lumea primeşte în continuare facturi cu preţuri majorate? Cine şi de ce a avut nevoie să ne mintă?
Şi, colac peste pupăză, datele statistice vin şi ele să camufleze adevăruri, inducându-ne în eroare şi inoculând speranţe false, legate de nivelul de trai, de venituri, de creşterea economică a acestei Moldove sărăcite.
Calea minciunii devine tot mai uşoară în R. Moldova. În special demnitarii o parcurg cu multă uşurinţă. Calea minciunii pentru ei devine una tot mai agreabilă, mai sigură şi mai simplă. Lecţia lui Gaburici rămâne neînsuşită.
