BEM şi dosarul penal de acum 3 ani
Săptămâna aceasta, situaţia de la Banca de Economii a fost pe larg mediatizată în presă. Noutatea săptămânii a constituit-o dosarul penal deschis pe numele lui Grigore Gacichevici, fost şef al instituţiei. Jurnaliştii s-au întrecut în titluri de senzaţie, iar procurorul care conduce urmărirea penală a fost mai deschis ca oricând, oferind declaraţii în stânga şi în dreapta despre încălcările comise de suspect.
De ce însă aceste lucruri se întâmplă abia acum? De ce Gacichevici riscă abia acum “30 de ani de puşcărie”, după cum spune procurorul, şi nu risca asta în 2010 sau măcar în vara trecută? Cum poate fi explicat faptul că dosarul penal a fost deschis în toiul scandalului legat de vânătoarea din “Pădurea Domnească”, dar şi după ce în presă s-au strecurat informaţii despre iminentul faliment al Băncii de Economii? Toate aceste lucruri nu mi se par deloc întâmplătoare.
Am încercat să înţeleg care este istoria cu acest Gacichevici, personaj decorat anterior de Vladimir Voronin cu “Gloria Muncii”, şi am constatat că lucrurile sunt foarte interesante.
Oricine poate vedea că, încă în noiembrie 2009, Guvernul decidea demiterea lui Gacichevici din funcţia de preşedintele al BEM. “Gestionarea iraţională a activităţii băncii şi încălcarea normelor de utilizare a resurselor financiare” sunt motivele demiterii lui Gacikevici, preciza prim-ministrul într-o intervenţie pentru un post TV. Şi anterior, Filat se arătase nemulţumit de faptul că Banca de Economii a donat 30 milioane de lei pentru reconstrucţia sediilor Preşedinţiei şi Parlamentului.
Demis atunci, Gacichevici, însă, s-a restabilit în urma unor decizii de judecată. Cel mai interesant, însă, e faptul că nimeni nu vorbea despre dosare penale sau despre vinovăţia acestuia, deşi premierul ieşea cu acuzaţii foarte grave.
A fost nevoie să ajungem în luna august 2012, când expirase contractul de management încheiat între Consiliul Băncii şi Grigore Gacichevici, ca ultimul, în sfârşit, să plece din funcţie. Şi de această dată, plecarea sa a fost însoţită de acuzaţii foarte grave, cărora procurorii, se pare, nici nu le-au acordat atenţie sau, mai bine zis, au refuzat să le observe.
Atunci, unul dintre membrii consiliului Băncii de Economii, Victor Berlinschi, care reprezenta interesele acţionarilor minoritari, declara pentru ziarul “Adevărul” că Gacichevici este “unul dintre cei care au permis acordarea de credite de zeci de milioane de lei unor firme care nici de gând nu au avut să ramburseze banii, aceştia fiind scoşi în offshoruri”. O acuzaţie, să recunoaştem, care nu avea cum să nu atragă atenţia procurorilor într-un stat normal. Nu şi în R. Moldova.
Nu de alta, dar anume acordarea unor credite dezavantajoase, de sute de milioane de lei, unor firme şi companii de stat, constituie motivul pentru care Gacichevici a fost recent recunoscut de către procurori în calitate de bănuit în două dosare penale. De ce s-a aşteptat până în februarie 2013, pentru ca acesta să fie anchetat, dacă lucrurile erau cunoscute de acum 3 ani? Or, se creează impresia că procurorii ţin dosarele pe sub mese şi le fac publice doar atunci când le-o cere situaţia. Nu cred că demiterea lui Zubco a avut un impact atât de mare asupra conştiinţei procurorilor şi ei au început să devină, brusc, funcţionari cinstiţi şi onorabili.
Domnilor. Timp de 3 ani, Gacichevici a fost bun? A cooperat? Al cui partener de afaceri a fost? Cine l-a protejat? Cui nu-i convine acum? Cine încearcă să-l facă ţap ispăşitor pentru tot ce s-a întâmplat şi, cu siguranţă, se va mai întâmpla în continuare cu Banca de Economii?
Victor Moşneag, victor.mosneag@zdg.md
