Alo, suntem interceptați
Campania electorală prezidenţială care e pe sfârşite a excelat nu doar în declaraţii zgomotoase, imorale, dezgustătoare, periculoase, dar şi printr-un soi de filaj nemaiîntâlnit până acum. Astăzi, R. Moldova pare împânzită de mijloace speciale de interceptare, făcându-se uz nu doar de tehnici oficiale, ci şi de remedii „private”, din posesia unor oameni de afaceri, a unor foşti securişti sau a unor grupări criminale organizate. S-ar putea ca, deseori, aceste entităţi să fie interconectate reciproc, în dependenţă de scopuri şi interese.
Să recapitulăm. În ultimele luni, de fapt, în ultimul an, ni s-au tot oferit spre audiere tot felul de interceptări scandaloase. Interceptări ale convorbirilor din timpul unor relaţii intime, interceptări ale discuţiilor unor persoane interesate de furturi, delapidări sau chiar de lichidarea fizică a oponenţilor. În campania electorală, au tot apărut interceptări făcute publice de Platon, Usatîi sau de persoane interpuse, iar mai nou sunt mediatizate chiar înregistrări ale unor discuţii care s-au produs în sedii de partid sau în localuri publice. Este adevărat, calitatea tehnică a acestora este îndoielnică, dar nu acest fapt ar trebui să ne deranjeze.
Câţi dintre noi nu ar vrea să ştie exact dacă telefoanele lor, convorbirile lor private, dacă viaţa lor, aşa cum e, cu bune şi cu rele, este sau nu supusă filajului, interceptărilor? Cine ne poate da vreo garanţie că suntem liberi să trăim cum ne duce capul, fără a risca să devenim ţinte ale unor atacuri mediatice, în urma unor dezvăluiri adevărate sau trucate?
În condiţiile în care interceptările au curs gârlă în ultimul timp, iar instituţiile de anchetă nu au iniţiat nicio investigaţie legată de originea acestor interceptări, cine ne poate oferi garanţii că viaţa noastră, a cetăţenilor R. Moldova, este în afara riscurilor de a fi urmărită până în pânzele albe?
Acum câteva zile, la un post TV, ultimul ministru de Interne al RSSM din perioada sovietică, Vladimir Voronin, povestea cât de „corect” şi „legitim” erau efectuate interceptările în acea perioadă. Doar prin decizii judiciare, doar în cadrul unor dosare, doar dacă persoana interceptată figura în calitate de bănuit pe anumite capete de acuzare. Sigur, nu l-am crezut pe ultimul ex-ministru de Interne din perioada sovietică. Nu l-am crezut pentru că, în acea perioadă, telefoanele nu erau doar interceptate. Fiecare mesaj înregistrat era folosit în diferite scheme de şantaj. Despre asta povestesc cei care au fost victime ale unor scenarii de acest fel. Uneori, discuţii banale erau montate în aşa fel, încât erau schimbate sensurile mesajelor. Apăreau accente despre revolte, lovituri de stat sau despre posibile proteste. De obicei, aceste secvenţe serveau la racolarea, prin şantaj, a unor agenţi, sau la investigarea penală a celor care şi-au permis să vorbească la telefon, neştiind că sunt interceptaţi. Existau şi tehnici de înregistrare a convorbirilor purtate în diverse localuri. Specialiştii spun că, între timp, aproape nimic din acele strategii nu s-a schimbat, cu mici excepţii. Instituţiile abilitate cu interceptările sunt dotate cu tehnică mai modernă, iar unele persoane private dispun chiar de mijloace şi mai sofisticate de filare, decât SIS sau MAI.
Deşi, în 2012, în R. Moldova, prin lege, au fost înăsprite condiţiile de interceptare, experţii constată că numărul de demersuri de autorizare a interceptărilor a crescut constant, iar rata autorizărilor a rămas la fel de înaltă – circa 98% pe an. Deci, orice solicitări de interceptare, adresate judecătorilor de instrucţie, sunt acceptate în proporţie de 98%. Ce se întâmplă ulterior şi cum, deseori, secvenţele audio şi video ajung să fie făcute publice, nimeni nu ne va spune.
Potrivit Codului de Procedură Penală al R. Moldova, activităţi specifice de investigaţii pot efectua MAI, CNA, SIS, Ministerul Apărării, Serviciul Pază de Stat, Serviciul Vamal, Departamentul Instituţiilor Penitenciare. Din cele şapte instituţii abilitate cu interceptările, doar MAI, CNA şi SIS dispun de tehnică specializată, audio sau video, pentru obţinerea în secret a informaţiei. De ani de zile, în presă apar secvenţe din interceptări secrete, dar nicio investigaţie nu a făcut lumină asupra unor astfel de infracţiuni. Deşi se vorbeşte despre funcţionarea unor servicii secrete „private”, ilegale, care dispun de tehnică şi de cele mai sofisticate mijloace de urmărire, nimeni nu le va deranja în R. Moldova, atâta timp cât acestea sunt mână în mână cu puterea.
