Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alături de România, nimic nu…

Alături de România, nimic nu e imposibil

Încă un pas înainte pe direcția Chișinău-București, după mai bine de doi ani de sforăială politică și neosovietism marasmatic în relațiile cu cel mai apropiat și credibil partener de dezvoltare pentru R. Moldova – România. Au trecut 30 de ani. Câți trebuie să mai treacă ca să ne clarificăm odată și pentru mulți ani înainte că, fără România, R. Moldova nu ar fi supraviețuit fizic mai mult decât un an de la Independență. Fără România și fără implicarea României, toate s-ar fi sfârşit pentru R. Moldova odată cu „Acordul de pace” din 1992 de la Moscova. Să lăsăm însă ceea ce a fost pe seama trecutului și să revenim la realitățile zilei, pentru că după 15 noiembrie 2020 (alegerile prezidențiale) și 11 iulie 2021 (parlamentarele anticipate) avem o nouă situație politică și o nouă perspectivă de dezvoltare a relațiilor Bucureşti-Chișinău sau Chișinău-București că, în fond, e același lucru, ca și în matematică cu schimbarea termenilor cu locul.

Nicu Popescu, ministrul Externelor de la Chișinău, a plecat luni la București, la Reuniunea Diplomației Române, în calitate de invitat special la un eveniment, special și el, pe care România îl organizează începând cu 2005 și cu care ocazie, anual, în cadrul Reuniunii, are loc evaluarea și aprecierea meritelor serviciului diplomatic român la dezvoltarea României, la promovarea intereselor ei în lume și a implicațiilor pe care le are diplomația română la procesele și evoluțiile globale, transatlantice, europene şi regionale. „Revin cu bucurie în România, la invitația ministrului Afacerilor Externe, într-un moment mai bun ca niciodată pentru evoluția relațiilor noastre bilaterale”, declara, până a ajunge la București, Nicu Popescu. Logic mesaj. Firesc. Ne-forțat. Degajat. Fără umbre. Așa după cum s-a întâmplat să fie de mai multe ori (în dependență de cine a guvernat RM) de-a lungul celor 30 de ani de relație București-Chișinău, după căderea frontierei pe Prut. În ani diferiți a fost diferit. Cu Sangheli, Lucinschi, Voronin și Dodon a fost într-un fel, dar a fost și altfel cu Snegur, Timofti sau în perioada de interimat a lui Ghimpu. Pozițiile față de România și relațiile cu România s-au schimbat de mai multe ori la Chișinău, dar au rămas neschimbate și aceleași, frățești, la București. România a fost mereu aceeași cu noi și pentru noi, și a trecut cu demnitate peste invectivele și orgoliile regimurilor prosovietice de dincoace de Prut.

Vizita șefului Externelor de la Chișinău nu s-a limitat (după cum era și de așteptat „într-un moment mai bun ca niciodată pentru evoluția relațiilor bilaterale”) doar la participarea pe care a avut-o la Reuniunea Diplomației Române. Popescu a fost primit și la Cotroceni de către președintele Klaus Iohannis, fapt ce dă și el un plus de importanță și valoare vizitei și relațiilor București-Chișinău, care încep să reintre într-un format firesc de normalitate, după plecarea socialiștilor și a lui Dodon de la guvernare, pentru care (?!) relațiile R. Moldova cu România trebuiau neapărat contrapuse celor cu Federația Rusă.

Câștigarea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020 și a celor parlamentare din iulie 2021 de către dreapta politică a dat startul unei noi perspective de dezvoltare a relațiilor dintre România și R. Moldova. Iar asta înseamnă și o nouă șansă pentru perspectiva europeană a R. Moldova. S-au schimbat mesajele Chișinăului, tonalitățile, abordările, interesul pentru cooperare. Este de ajuns să urmărim, în acest sens, cum a evoluat dinamica schimbului de vizite oficiale între București și Chișinău, care până în 2020 au fost ținute de Dodon în suspans. Pe 29 decembrie 2021, Maia Sandu primește prima vizită la nivel înalt în R. Moldova a președintelui României, Klaus Iohannis. Pe 27 august curent, Iohannis vine în a doua sa vizită la Chișinău, după alte două vizite la București (4 februarie și 20 aprilie 2021) a președintei Maia Sandu. În două vizite consecutive (pe 19 februarie și 23 iulie 2021) a fost la Chișinău și ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu. Urmează 9 august, cu o discuție telefonică a prim-ministrei Natalia Gavrilița cu omologul său de la București, Florin Cîțu, în care cei doi convin asupra convocării unei ședințe comune a celor două guverne, iar acum o săptămână, pe 2 septembrie, în prima sa vizită oficială în România s-a aflat, în cadrul unei delegații parlamentare, și șeful Legislativului, Igor Grosu. Practic, la nivel oficial, toate relațiile Chișinău-București au fost restabilite și puse pe linia de acțiune. La fel și cu partenerii strategici din Vest. Dacă ținem cont că, în patru ani, Igor Dodon, în calitatea sa de președinte nu a mers și nici nu a primit din partea Bucureștiului și a altor capitale UE nicio vizită oficială, lucrurile s-au mișcat mult înainte. Mai ales, dacă ținem cont că toate aceste vizite, întrevederi și discuții au lăsat în urma lor niște înțelegeri de cooperare și de dezvoltare a unor proiecte comune pe absolut toate domeniile: politic, economic, social, drept, comerț, infrastructură, mediu, sănătate, educație, apărare, securitate, integrare europeană. Nu există domeniu sau problemă, de la rezolvarea căreia România s-ar eschiva. A fost și rămâne „principalul avocat” al R. Moldova în aspirațiile ei de libertate și de comuniune cu Europa (din declarația lui Grosu la București). Pentru R. Moldova, vocea României, care este membru și UE și NATO, contează enorm, în condițiile în care suntem în incapacitatea de a ne autofinanța, dar și sub permanenta amenințare economică și militară străină, cu o Transnistrie militarizată, controlată în exclusivitate de Rusia și care este, la fel ca și Crimeea, un risc pentru securitatea și pacea în regiune. Faptul că pe 27 august, cu prilejul celor 30 de ani de independență pentru R. Moldova, România s-a prezentat la Chișinău ca parte a cvadrilateralei Polonia-Ucraina-România-R. Moldova (o nouă platformă de cooperare regională), este un argument în plus că România nu este străină intereselor R. Moldova.

PAS și-a asumat un mandat de guvernare extrem de dificil. Dar nu imposibil, în situația în care a câștigat atașamentul și sprijinul României. Contează ce va urma, pentru că au existat și alții care au avut grațiile și sprijinul României.