A căzut ceva mic. Era marele Partid Democrat

Ieri, 19 februarie 2020, Sergiu Sârbu a luat din nou calea abandonului de partid. Adică, a plecat deocamdată din fracțiunea parlamentară a PDM, nu și din politică, dar nu e prima dată când pleacă. În 2012, pleca cu declarații tari din Partidul Comuniștilor. Invoca probleme în partidul de origine, nu spunea că are oferte de la alt partid, care îl avantajau personal. „De unul singur nu poți face politică. Voi adera la un partid de stânga”, a declarat curând Sârbu și a aderat la PD.

Beneficiile personale au fost vizibile foarte curând, dar greu de explicat, dacă privim declarațiile de avere, interese și proprietăți ale acestuia. În 2014, a devenit chiar vice-președinte al Parlamentului. Peste ceva timp, un grup extins de deputați comuniști a ieșit rușinat într-o conferință de presă și a declarat cu ochii în jos că părăsește fracțiunea comuniștilor de voie bună, în interesul suprem al cetățenilor. Vă mai amintiți cum îi chema? Care a fost sensul mutării acestor deputați dintr-o fracțiune în alta? Care a fost beneficiul acordat electoratului? Singurul sens se poate urmări pe aceleași declarații de venituri ale unora dintre acești deputați. În rest, marea lor contribuție a fost creșterea dezamăgirii și neîncrederii cetățenilor în alegeri, în supremația votului cetățenesc, în răspunderea în fața alegătorului.

Anii 2015-2019 au însemnat o creștere a PDM care a aspirat tot ce se putea vinde prin alte fracțiuni parlamentare. Dar creșterea partidului a fost la fel de artificială ca și creșterea politică a lui Vlad Plahotniuc, alimentată de bani obscuri, de interese criminale și de campanii ilegale. Din februarie 2019, după alegerile parlamentare, mercenariatul democrat a luat traiectoria căderii. Timp de un an, PDM a căzut de mai multe ori, atunci când a plecat, neanunțat, Vlad Plahotniuc, atunci când democrații s-au văzut nevoiți să abandoneze sediul pe care nu-l puteau ține, atunci când au trebuit să renunțe la niște posturi TV, atunci când congresul PDM nu s-a mai făcut la ditamai Teatrul de Operă, învelit de sus până jos într-o iluzie albastră, atunci când Vlad Plahotniuc a fost anunțat persoană non-grata în SUA și nu numai.

Ieri, când 6 deputați democrați, în frunte cu Andrian Candu și secondați de Sergiu Sârbu, au părăsit fracțiunea PDM, s-a auzit o lovitură surdă și scurtă. Căzuse ceva. A mai căzut odată imaginea PDM. Fără traume mari, n-a mai căzut de sus, a căzut de jos în jos. Nu, nu așa ar fi trebuit să plece cei șase (și nu doar ei) din fracțiunea PDM. Mulți dintre ei sunt pasibili de anchete privind aservirea unui regim politic care a dăunat multor oameni. Dar, timpul anchetelor adevărate încă nu a venit pentru ei. E doar timpul căderilor de jos spre mai jos.

Andrian Candu a intrat în Parlament în 2010 și în 2020, probabil, se apropie de încheierea carierei sale parlamentare. Au fost 10 ani de ascensiune vertiginoasă, ajungând rapid vice-președinte al Parlamentului și președinte de Legislativ, dar ascensiunea a fost foarte puțin bazată pe merite și abilități și aproape în totalitate bazată pe slujba sa la feuda nașului de cununie. Acum, Andrian Candu are un nume destul de detestat în fața electoratului și chiar dacă va decide să își reia cariera în companiile mari și cu oferte salariale bune, va trebui să treacă prin filtrul de integritate și nu orice filtru îl va accepta.

Care sunt perspectivele celor 6 și a celorlalți rămași? Vor coaliza cu socialiștii? Care dintre entități va obține o creștere datorită acestei coalizări? Socialiștii ar putea obține o lovitură de imagine din cauza cooperării cu partidul care a fost ruinat de unul dintre cei mai detestați oligarhi moldoveni. Democrații ar putea să piardă din credibilitate în fața micului lor electorat din cauza cooperării cu o formațiune blamată pentru relații abuzive și intransparente cu Moscova și pentru blamarea valorilor europene.

Zilele trecute, ZdG a răspuns la întrebările unui expert britanic, care ne-a făcut o evaluare de securitate. Una dintre întrebările principale a ținut nu de securitatea electronică, fizică sau financiară, ci de imagine. Am fost puși în fața unui exercițiu, am fost îndemnați să ne întrebăm ce ne-ar putea compromite. Și ne-am răspuns tot noi – am putea pierde foarte mult, dacă vom pierde încrederea cititorilor, a comunității ZdG. Lecția a fost că, având toți banii din lume, dacă nu ai o bună reputație și nu beneficiezi de încrederea cetățenilor, poți să îți cumperi un urcuș, bun doar pentru a cădea. De multe ori, în avalanșă.