6.15, vizită inopinată a angajaţilor DIP

Seară de seară, M. leagă strâns câinele în uşa casei, îşi ia copilaşii aproape şi încearcă să adoarmă, spunându-le poveşti despre fiinţe, lucruri sau vise inexistente. Toţi sunt speriaţi şi cred că, în orice clipă, angajaţi ai Departamentului Instituţii Penitenciare (DIP) ar putea da buzna în casa lor. Le este frică. Le este ruşine. Simt să le lipsesc soluţiile.

Dintr-o scrisoare adresată ZdG, aflăm că, pe 28 octombrie 2015, pe la ora 6 dimineaţa, în casă le-au intrat doi colaboratori DIP. Aceştia au refuzat să se legitimeze, iar unul dintre cei doi a spus că ar fi Victor Eşanu. În acea dimineaţă, în locuinţa acestei femei, colaboratorii DIP l-au găsit pe soţul acesteia, condamnat la 7 ani de închisoare în penitenciar de tip deschis. „Soţul a fost condamnat în urma comiterii unui accident rutier care s-a soldat cu decesul a două persoane, doi prieteni de-ai săi. A dat un camion peste ei. Până la urmă, dosarul este unul falsificat. Soţul a ajuns în penitenciar, iar eu am lăsat casa şi satul în care trăiam, mi-am luat copiii şi am venit în localitatea în care soţul îşi ispăşeşte pedeapsa, într-un penitenciar de tip deschis. Am venit să-l ajut, am vrut să se poată vedea mai des cu copiii noştri, să poată mânca ceva mai sănătos, să poată îmbrăca o haină mai curată… Acel accident i-a distrus viaţa şi sănătatea. Să-ţi moară doi prieteni şi tu să fii acuzat de moartea lor, nu-i uşor. Am închiriat o căsuţă foarte aproape de închisoare, am dat copiii la şcoală şi am încercat să ne reluăm viaţa printre străini. În acea dimineaţă, soţul trăsese o fugă acasă, să-şi ia nişte cafea şi să afle cum se simte unul dintre cei doi copii ai noştri, care era răcit. În urma lui, la doar câteva minute, au intrat cei de la DIP…”, povesteşte M. în scrisoarea sa.

Această vizită matinală le-a schimbat viaţa. Condamnatul (deţinut în penitenciar cu regim deschis) a fost escortat de Eşanu la penitenciar. Celălalt colaborator DIP a rămas în casă unde, potrivit M., s-a comportat brutal, a trezit copiii care mai dormeau la acea oră, iar când a văzut un telefon mobil, model LENOVO 316, l-a înhăţat, ulterior insistând ca femeia să scrie „o explicaţie” că acest telefon ar fi al soţului său şi că ea „îl predă” de bună-voie.

„Îi întreba pe copii cum îi cheamă. Ei, speriaţi, îşi spuneau numele, iar el râdea cu chef”, povesteşte femeia. Ea spune că tot timpul îşi proteja copiii, le spunea că ei pleacă să locuiască în altă parte ca să fie mai aproape de tata, care a obţinut un contract de muncă în acea zonă. Colaboratorii DIP au lovit în intimitatea acestei familii. „Cel rămas în casă, care nu a vrut să-şi dea numele, m-a chemat afară. Se plimba prin gospodărie şi tot mă întreba ale cui sunt instrumentele din sarai. I-am spus că sunt ale stăpânilor casei. Plângeam şi ceream să-mi restituie telefonul mobil, iar el zicea că nu poate ieşi din cuvântul lui Eşanu. Din vorbă în vorbă, m-a întrebat cui anume dau mită la penitenciar. I-am spus că nu am pentru ce da mită şi că în viaţa asta nu poţi cumpăra totul cu bani. Am mai vrut să-i spun că noi, toţi cei 4 membri ai familiei, ne descurcăm cu ajutorul părinţilor şi cu puţinii bani pe care-i primeşte soţul pentru munca prestată în penitenciar, cam 1200 de lei pe lună”, explică femeia.

Povestea nu se încheie aici. Femeia s-a adresat la poliţie şi la procuratură, invocând violarea de domiciliu de către colaboratorii DIP. Deocamdată, situaţia rămâne blocată. Copiii – ruşinaţi că tatăl lor e deţinut, femeia – speriată că soţul ar putea fi transferat în alt penitenciar, iar el, condamnatul, s-a închis cu mai multe zăvoare şi nu mai vrea să vadă pe nimeni.

„Nu cunosc exact ce s-a întâmplat, dar pot să vă spun că B. este un om corect, muncitor, iar faptul că familia sa a renunţat la casă şi la masă şi s-a stabilit aici, ca să-i fie aproape, e un caz nemaiîntâlnit la noi”, spune unul dintre responsabilii penitenciarului din această localitate.

Victor Eşanu, şeful Direcţiei regim şi supraveghere a DIP, cel care, la 6 dimineaţa, pe 28 octombrie, a venit acasă la familia B., susţine că, în acest caz, lucrurile ar fi foarte încurcate şi că, de fapt, prin toată această poveste, s-ar urmări compromiterea sa. Greu de crezut că o femeie de 31 de ani, mamă a doi copii, cu un soţ condamnat pentru o tragedie, nu pentru o infracţiune, este implicată, la 6 dimineaţa, în scene de compromitere a angajaţilor DIP.