29 iulie (2004—2014)
Pentru noi, cei de la Ziarul de Gardă (ZdG), ziua de 29 iulie e mai mult decât o zi de naştere. Acum 10 ani, în 2004, un grup de jurnalişti arăta că se poate şi altfel: fără patroni politici sau economici, fără bani „murdari” sau „spălaţi”… În cei 10 ani de muncă, de fiecare dată, la 29 iulie, încercăm să ne amintim de ce am ales anume acest sfârşit de iulie pentru lansare şi, de fiecare dată, răspunsurile sunt diferite. Unul dintre acestea e legat de nerăbdare: cu toţii eram nerăbdători ca ZdG să apară cât mai degrabă. Înregistrat oficial la 22 martie 2004, contramandarea lansării ziarului de la o lună la alta părea o veşnicie, aşa că ne grăbeam.
Alţii asociau apariţia primului săptămânal independent de investigaţii în R. Moldova în ziua de 29 iulie cu momentul adoptării Constituţiei, în 1994, exact cu 10 ani mai devreme.
Unii asociau lansarea din 29 iulie a ZdG cu Ziua Imnului Naţional – “Deşteaptă-te, române!”, or, tot pe 29 iulie, în 1848, la Râmnicu-Vâlcea, în faţa unei numeroase asistenţe, după ce fusese citită noua Constituţie, un grup de tineri, în frunte cu Anton Pann, a intonat în premieră imnul “Deşteaptă-te, române”, devenit, după Revoluţia anticomunistă din 1989, Imnul Naţional al României.
O altă zi memorabilă, cu care era asociată lansarea, pe 29 iulie 2004, a ZdG, era inaugurarea Arcului de Triumf din Paris, Franţa.
Alţii, însă, au ironizat, invocând că, în mod intenţionat, ZdG a fost lansat în ziua în care, în 1834, fusese înregistrat primul accident rutier, când o diligenţă cu aburi a lovit o piatră pusă special în cale. Cazanul a explodat, provocând moartea a cinci persoane.
În cei 10 ani ai ZdG, 29 iulie a însemnat, de fiecare dată, ceva diferit. Atunci când reuşeam să identificăm luptători anticorupţie, lansam Topul anticorupţie. Peste 100 de persoane, desemnate de către cititorii ZdG, au fost distinse cu diplome speciale de laureaţi ai Topului anticorupţie. Alteori, în alţi ani, dezbăteam în public subiecte de actualitate, cum ar fi drepturile omului, libertatea de exprimare sau accesul la justiţie. În 2014, acum câteva zile, fiecare cititor al ZdG a avut acces la consultanţă juridică pe gratis, din partea unor avocaţi profesionişti. Cei care au beneficiat de sfaturile acestor jurişti au recunoscut că, de ani de zile, încearcă, fără rost, să se descurce în nişte probleme complicate, cheltuind bani, sănătate, energie, dar nereuşind să-şi facă dreptate.
Tot în acest an, ziua de 29 iulie a fost una specială, fiind încununată cu seara unei premiere la Moldova 1. La 10 ani de ZdG, colega noastră, Alina Radu, le-a dăruit telespectatorilor un documentar de excepţie – „Elitocid la Panta de Sus”, după ce, împreună cu cameramanul Denis Rusu, au mers pe itinerarul Chişinău-Kazan-Verhnii Uslon (Panta de Sus)-Sveajsk-Chişinău, pe urmele unui deţinut politic, Ioan Bâtcă, de la Schinoasa, Chişinău, arestat de NKVD în 1941. Acolo, pe malul râului Volga, în Tatarstan, echipa ZdG a descoperit că, de fapt, în acele locuri, au fost surghiuniţi, după care – exterminaţi, 230 de basarabeni.
De ce deţinuţi din Basarabia trebuiau judecaţi, condamnaţi şi surghiuniţi la Kazan? Greu de spus de ce NKVD-ul sovietic a ales anume acel ţinut, cert e că pe la Kazan au trecut numeroşi disidenţi anticomunişti din URSS, printre care şi Valeria Novodvorskaia care, după ce, la 5 decembrie 1969, de ziua Constituţiei sovietice, a aruncat peste 100 de manifeste de la balconul Palatului Congreselor de la Kremlin, a fost reţinută, dusă la Lubianka şi anchetată pentru încălcarea art. 70, Cod Penal, fiind acuzată de agitaţie antisovietică. Peste câteva luni a fost internată forţat în spitalul de psihiatrie de la Kazan.
Cât despre „Elitocid la Panta de Sus”, e pentru prima dată când o echipă de jurnalişti din R. Moldova ajunge pe urmele celor deportaţi, realizând un documentar şi aducând acasă 230 de nume de eroi, exterminaţi de NKVD, nume despre care nici chiar arhivele istorice nu cunosc prea multe.
