623 afişări
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (Nu sunt voturi)

Transnistria doreste sa intre, ca regiune, in componenta Rusiei, a declarat liderul republicii separatiste, Igor Smirnov. Expertii considera ca Smirnov a facut aceasta declaratie rasunatoare in contextul viitorului summit al Comunitatii Statelor Independente de la Chisinau, mizând pe sprijinul Moscovei, dar ca aceste afirmatii l-ar putea lovi «prin ricoseu» chiar pe liderul transnistrean, noteaza cotidianul rus Kommersant, citat de Financiarul.«Suntem gata sa schimbam simbolistica statului si ne exprimam deschiderea de a intra in componenta Rusiei», a declarat, la sfârsitul saptamânii trecute, liderul autoproclamatei republici transnistrene, in cadrul unui briefing dedicat rezultatelor vizitei desfasurate de delegatia transnistreana la Thinvali, cu ocazia jubileului de un an de la infiintarea teritoriului separatist Osetia de Sud (Georgia).

Smirnov a explicat ca Transnistria este dispusa sa poarte negocieri privind statutul sau, insa pozitia Tiraspolului se va baza strict pe rezultatele referendumului din 2006: la acea data, peste 97% dintre locuitorii transnistreni se pronuntasera pentru independenta si aderarea ulteriora a regiunii la Federatia Rusa. Dorinta de a adera la Rusia este conditionata de Smirnov, intre altele, de rezultatele recentelor alegeri parlamentare din Republica Moldova.

Liderul transnistrean si-a exprimat temerea ca, dupa instalarea la putere la Chisinau a fortelor de dreapta ale Aliantei liberal-democratice pentru Integrare Europeana, ar fi posibil «un nou val de incalcari ale drepturilor cetatenilor rusofoni». Facând o paralela intre «politica nationalista a Georgiei si a Republicii Moldova», Igor Smirnov a declarat ca, odata cu preluarea puterii de catre AIE, nu inceteaza incercarile de a reduce la zero influenta Rusiei in regiune si de a retrage trupele rusesti din Transnistria. În actuala situatie, a conchis Smirnov, «trebuie sa ne pregatim sa ne aparam singuri granitele statului».

Liderii de la Chisinau au reactionat calm la aceasta declaratie a lui Smirnov. «Ideile proclamate de Administratia de la Tiraspol nu sunt unele noi si nu au niciun temei pentru a fi transpuse in viata», a dat asigurari vicepremierul moldovean pentru reglementare transnistreana, Viktor Osipov.

«Exista o asemanare intre separatismul Osetiei de Sud si cel al Transnistriei, insa nu exista niciun motiv sa se creada ca in Republica Moldova situatia va fi solutionata pe cale militara. Doar pe calea negocierilor ne vom apropia de scopul final: reglementarea problemei transnistrene», a subliniat Osipov. De altfel, pozitia lui Smirnov a fost criticata si de comunistii moldoveni aflati in opozitie.

Potrivit deputatului comunist Vladimir Turcan, fost ambasador al Republicii Moldova la Moscova, declaratiile lui Smirnov sunt unele «speculative si provocatoare», insa Turcan nu a ezitat sa le puna in legatura cu politica noii puteri de la Chisinau.

«Politica pe care o desfasoara coalitia aflata la guvernare are un caracter antistatal si face jocul regimului de la Tiraspol», a declarat deputatul comunist. În general, la Chisinau se considera ca nu intâmplator liderul transnistrean a facut aceste declaratii: in perioada 8-9 octombrie, in capitala Republicii Moldova se va desfasura summitul Comunitatii Statelor Independente.

«Este evidenta incercarea lui Smirnov de a se folosi de Moscova pentru a-si promova interesele privind lupta politica interna, care s-a acutizat la ora actuala in regiune», considera deputatul democrat Andrei Popov, membru al Comisiei pentru politica externa. «Smirnov vrea sa le demonstreze locuitorilor transnistreni ca apara interesele lor, insa lucrurile nu stau deloc astfel».

De asemenea, Popov subliniaza ca Smirnov ii face «un deserviciu Moscovei». «Rusia si-a diferentiat clar atitudinea fata de Transnistria, pronuntându-se pentru un format viabil de reglementare a conflictului, care la ora actuala nu exista. Asemenea declaratii ale lui Smirnov ar putea sa-l loveasca prin ricoseu pe el insusi, deoarece Moscova, chiar daca nu le va dezaproba ferm, isi va preciza atitudinea fata de declaratiile aventuriste ale regimului de la Tiraspol.

Sunt convins ca atitudinea echilibrata si calma a autoritatilor ruse fata de complicatele procese privind inlocuirea puterii de la Chisinau vor duce in final la succes in reglementarea situatiei de pe Nistru», si-a exprimat Popov convingerea. Într-adevar, noteaza Kommersant, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a primit cu calm aceasta declaratie a lui Smirnov, amintind ca liderul transnistrean s-a exprimat in repetate rânduri in acelasi sens.

«Noi recunoastem integritatea teritoriala a Republicii Moldova si militam ca problema statutului Transnistriei sa fie solutionata in cadrul negocierilor cu Chisinaul», a declarat o sursa de informatie a ziarului rus din cadrul MAE de la Moscova.

www.financiarul.ro

Articole asemanatoare:

Share


  1. 1 comentariu la
    «Transnistria cere unire. Cu Rusia»
  2. STEFANITA a scris (7 October 2009)

    Situatia se complica.Se pare ca si Ucraina isi raceste relatiile cu R.Moldova si Romania.

    «Interesele antiromâneşti ale Ucrainei în Republica Moldova

    Un foarte influent politician de la Kiev, Serghei Tighipko, a catalogat deunăzi Bucureştiul ca fiind o ameninţare şi un rival pentru Ucraina. De aceea, în opinia lui, ţara sa trebuie să se opună unirii Basarabiei cu România. Peste aceste declaraţii nu se poate nicidecum trece uşor. Asta cu atât mai mult cu cât ele, deşi exprimă o poziţie personală, au densitatea unui curent de opinie.

    Seghei Tighipco, în treacăt fie spus, este originar din nordul Basarabiei. El a fost şef al Băncii Naţionale a Ucrainei şi ex-consilier al premierului Iulia Timoşenko, iar acum pretinde să joace un rol important în viitoarele alegeri prezidenţiale din ţara vecină. Punctul său de vedere, eminamente românofob şi, în consecinţă, antimoldovenesc, nu este întâmplător. El exprimă, într-un fel, o stare de spirit din mass-media de la Kiev, dar şi de pe scena politică ucraineană. Răsfoiţi presa ucraineană şi o să constataţi că este burduşită cu articole antiromâneşti.

    Mai ţineţi minte gluma idioată a lui Victor Iuşcenko?
    Liderul de la Kiev, acum câteva luni, supărat pe unul dintre subalternii săi, l-a numit peiorativ „măi moldovene!», fapt pentru care ulterior s-a văzut silit să-şi ceară scuze. Dar Dumnezeu cu el… Lăsăm de la noi. Până la urmă, contează nu atât vorbele deocheate şi jignitoare, cât faptele de multe ori josnice şi urâte.

    Kievul împotriva tuturor

    Afacerile de la canalul Bîstroie care omoară Delta, dubioasa ei implicare într-un scandal de spionaj împotriva României, toate acestea şi multe alte ieşiri ale Ucrainei sunt gesturi neamicale care dau de gândit. Nici atitudinea acesteia faţă de Republica Moldova nu pare să fie mai caldă sau deschisă.

    Este adevărat că şi fostele autorităţi comuniste de la Chişinău nu au dovedit corectitudine în relaţiile cu oficialităţile de la Kiev. Iar în ce priveşte GUAM-ul, Voronin chiar l-a trădat pe Iuşcenko în cel mai mişelesc mod cu putinţă. Dar tot atât de adevărat e că şi Ucraina, în cei 18 ani de independenţă, de cele mai multe ori a tratat Republica Moldova de sus, cam ca Iuşcenko pe subordonatul său pe care l-a poreclit „măi moldovene!».

    Sperăm cu toţii ca noua putere democratică de la Chişinău să găsească soluţii pentru normalizarea şi ameliorarea continuă a raporturilor bilaterale cu Ucraina. Nu va fi însă uşor. Kievul, mai cu seamă după ce a fost înfrânt în Curtea Internaţională de Justiţie care a dat câştig de cauză Bucureştiului în ce priveşte delimitarea platoului continental din Marea Neagră, cataloghează astăzi România drept un adversar natural. Nici nu-i de mirare.

    Ucraina este dispusă să lupte pentru supremaţie în Sud-Estul Europei. Problemele teritoriale şi impunătoarea minoritate românească din Ucraina nu fac altceva decât să alimenteze o rivalitate surdă între cele două state.

    În aceste împrejurări, Kievul, aşa cum mărturiseşte, de altfel, Serghei Tighipko, va căuta să stăvilească, pe unde apucă, influenţa politică a României în zonă. Totodată, va încerca să menţină relaţii normale şi reciproc avantajoase cu Republica Moldova. Dar numai până la un punct. Ori de câte ori Chişinăul îşi va propune să se apropie de România, să aibă nişte raporturi privilegiate cu Bucureştiul, Ucraina, indiferent cine va conduce această ţară, se va opune vehement.

    Conflict de interese

    Astfel, Kievul nu priveşte cu ochi buni nu numai Bucureştiul, ci şi Chişinăul. Se întrezăreşte un conflict de interese strategice între Ucraina şi Republica Moldova. Cum-necum, ca să-şi creeze o trambulină pentru o eventuală aderare la UE, Chişinăul trebuie mai întâi să-şi sincronizeze cu România şi politicile externe, şi cadrul legislativ. În acelaşi timp, să obţină o integrare a economiei sale cu cea din dreapta Prutului. Numai pe această cale, Republica Moldova va putea să-şi croiască drum spre Europa.

    E la mintea oricui că o atare stare de lucruri nu convine Kievului. Şi asta din două motive. În primul rând, apropierea dintre Bucureşti şi Chişinău va întări poziţiile geopolitice ale celui dintâi în detrimentul Ucrainei. În al doilea rând, în cazul în care Republica Moldova va devansa vecina sa din răsărit pe calea integrării europene, Kievul va risca să rămână în spate cu o enclavă rusească băgată în carantină.

    De unde şi concluzia că în actualele împrejurări politice Kievul va prefera, pe de o parte, să blocheze procesul de integrare europeană a Chişinăului, iar pe de alta, să amâne până în pânzele albe soluţionarea conflictului transnistrean pentru a putea ţine Republica Moldova neclintită între Est şi Vest. Vorbind în termeni şahistici, ucrainenii se vor strădui să ne imobilizeze în poziţia ingrată de şah etern.

    Astfel, noua guvernare democratică de la Chişinău se află într-o situaţie dificilă. Din punct de vedere strategic, interesele României şi Republicii Moldova coincid. Mai mult. Ele sunt atât de împletite, încât cea de-a doua are nevoie ca de aer de cea dintâi. Acest lucru însă nu este pe plac nici Kievului, nici Kremlinului. Asta indiferent de faptul dacă vor fi aliate sau, dimpotrivă, rivale cele două puteri slave.

    Aşa fiind, Chişinăul va fi forţat să balanseze ca pe sârmă. Pentru a-şi consolida independenţa şi slăbi poziţiile politice şi cele economice ale Rusiei în ţară, el va urma neapărat să joace cartea ucraineană. Dar concomitent, ca să nu-şi taie craca de sub picioare, va trebui să aibă grijă ca să nu ajungă ostatic al intereselor antiromâneşti ale Kievului în Republica Moldova.

    Romanian Global News
    marţi, 06 octombrie 2009

Comentează: