[sondaj] Societatea și puterea: încă un pas până la conflict

Corupţia este „problema numărul unu cu care se confruntă R. Moldova”. Aşa vede lucrurile noul ambasador american la Chişinău, James D. Pettit, iar Raportul anual al Competitivităţii Globale pentru 2014, realizat de World Economic, spune că suntem „cea mai coruptă ţară din lume şi cea mai săracă din Europa”. Există loc pentru mai rău?

Corupţia „moldovenească”: cum scăpăm de ea?

Petru Munteanu, avocat

Ceea ce se întâmplă cu R. Moldova arată că suntem un stat slab şi prost guvernat. Putem vorbi despre lupta cu corupţia încă 20 de ani înainte, dar ce folos, dacă marii corupţi s-au suprapus statului? Nu ei pe mâna procuraturii, dar procuratura pe mâna lor, justiţia, poliţia, vămile, fiscul, băncile – toate pe mâna lor. Fără reforme, nu ieşim din acest cerc vicios, dar reformele ar trebui controlate de societate şi de finanţatori. Americanii şi europenii au investit miliarde în R. Moldova. Unde-s banii? Corupţia este dovada unui sistem putred. Nivelul de viaţă cedează. Societatea va ajunge la conflict cu puterea. Pentru a face ordine şi dreptate, avem nevoie de o nouă mişcare de genul celei de Eliberare Naţonală, pe care am avut-o la începutul anilor `90.

Mihai Godea, Partidul Acţiunea Europeană

Nu ştiu dacă există loc pentru mai rău. Cred că am ajuns la fundul gropii. Suntem un stat captiv, intrat pe mâna marilor corupţi, în care este strangulat orice gen de drept şi de libertate. Corupţia s-a încuibat în toate ramurile puterii, a cancerizat tot domeniul public, se fură ca în codrul verde, se fac nestingherit afaceri şi tranzacţii criminale pe seama banului public, iar situaţia degradează din rău în mai rău. Uitaţi-vă la fluctuaţia galopantă a cursului valutar. E de neimaginat. Soluţia? Va fi greu să schimbăm ceva imediat, cu o populaţie decepţionată şi o societate civilă slabă. Trebuie resetată întreaga clasă politică, iar până atunci va mai trece ceva timp. Dar poate nu va trece, depinde de puterea de răbdare a societăţii.

Sergiu Mocanu, Mişcarea Populară Antimafie

Loc pentru mai rău există întotdeauna. Depinde de societate, dacă ea va vrea sau nu să mai accepte acest rău. Opinia mea: pentru a scăpa de corupţie în R. Moldova nu avem decât o singură soluţie: înlăturarea de la putere a actualei clase politice care, cu siguranţă, s-ar putea produce. Mai devreme sau mai târziu, dar se va produce. Doar revoltele sociale mai pot schimba situaţia. Alegerile, după cum ne-am convins, nu au putut schimba nimic şi era, practic, imposibil să schimbe ceva din momentul în care Comisia Electorală, Justiţia, Procuratura, Audiovizualul – toate sunt în mâinile lor. În această situaţie, doar revoltele populare pot pune capăt acestui dezmăţ.

Ion Dron, Asociaţia Justiţie şi Dreptate

Noi de corupţie nu o să scăpăm niciodată, pentru că această „ceastuşkă” convine multora. De când luptăm cu corupţia? Şi unde suntem? În fundul hăului, pentru că noi, ani la rând, facem strategii anticorupţie, în loc să luptăm cu exponenţii acestei corupţii. Corupţia are nume. Această corupţie se cheamă ministrul X, deputatul Y, procurorul şi judecătorul Z. Uitaţi-vă ce se face în România. Cad capete de-a rândul. La noi, din păcate, acest lucru e imposibil, pentru că marii corupţi stau în fruntea statului. Nănăşismul şi cumătrismul sunt „coloana vertebrală” a corupţiei. Toate legile sunt sub ei. Statul este pus să lucreze pentru dânşii, şi nu ei pentru stat. S-a mers prea departe. Dacă nu se schimbă situaţia de „sus”, lumea va ieşi în stradă.

Pavel Borşevschi, preot

Un singur lucru să-l ştim în toate: acelaşi Dumnezeu, care ne-a poruncit să nu furăm, să nu mărturisim strâmb, să nu poftim nimic din ce nu e al nostru, tot Domnul ne Va cere răspuns la toate faptele noastre. La judecata de apoi nu vor fi nici deputaţi, nici preşedinţi, nici miniştri, toţi vom fi judecaţi după fapte. Verdictul va fi unul: de-a dreapta tatălui sau de-a stânga, iar corupţii, ca şi hoţii, ca şi ucigaşii, vor sta de-a stânga. Faptul că merg uneori la biserică e bine, dar dacă după ce ies din biserică se apucă din nou de rele, atunci e de două ori mai rău. Are Ion Druţă o pildă în acest sens. „Ce se întâmplă cu câinele care intră în Biserică?” – întreabă Druţă. „Nimic”, – zice el. Nici biserica nu se spurcă, dar nici câinele nu se sfinţeşte. Mai mare crimă decât corupţia nu cunosc, pentru că corupţia reuneşte în ea toate relele: şi hoţia, şi prădăciunea, şi minciuna, şi trufia…