Singura obligaţie pe care o au românii, indiferent unde ar fi, este să iubească România

Interviu cu Angel Tîlvăr, ministru delegat pentru relaţiile cu românii de peste hotare în Guvernul României

Angel Tîlvăr a fost numit în funcţia de ministru delegat pentru relaţiile cu românii de peste hotare la 17 decembrie 2014. Este licenţiat în limbi străine, doctor în ştiinţe umaniste, având o carieră didactică de aproape 20 de ani. A absolvit cursuri postuniversitare la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Colegiul Naţional de Apărare, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” şi Institutul Diplomatic Român.

— Dle ministru, una dintre întrevederile dvs. cu prilejul vizitei oficiale, întreprinse la Chişinău pe 27 martie a fost cea cu profesorii şcolilor cu studiere în limba română din stânga Nistrului. Ce aţi aflat nou de la dascălii din Transnistria?

— A fost una dintre cele mai emoţionante întâlniri din viaţa mea, cu atât mai mult că şi eu, şi soţia mea suntem cadre didactice. Cred că ceea ce fac aceşti oameni, o fac sub semnul eroismului, într-o zonă marcată de nesfârşite probleme. I-am cunoscut pe cei care, în circumstanţe incerte, duc stindardul şcolii româneşti, îşi sacrifică deseori viaţa personală în numele celei mai nobile meserii din lume – meseria de dascăl. De la ei am aflat şi noutăţi, dar şi mi s-au confirmat mai multe lucruri pe care le intuiam. Am constatat că sunt descurajaţi să fie profesori ai acestor şcoli cu studiere în limba română, am aflat că se confruntă cu tot felul de dificultăţi care ţin fie de circulaţie, fie de felul în care sunt verificaţi de autorităţile neconstituţionale. Mi-au vorbit despre taxele exorbitante pentru chirie şi despre faptul că sunt descurajaţi să predea în şcoli româneşti, iar acest fapt ar trebui să ne pună pe gânduri pe toţi. Mi-aş dori ca, sub aspect politic, lucrurile să se schimbe în bine, iar acest fapt să influenţeze benefic situaţia oamenilor din stânga Nistrului.

— Ce s-ar putea întâmpla nou în relaţiile R. Moldova—România?

— Pot să vă spun că, în cadrul discuţiilor purtate cu premierul, am constatat că România a devenit primul partener economic al R. Moldova, şi acest lucru nu s-a întâmplat dintr-un accident sau dintr-un efort depus pe ultima sută de metri. Mai degrabă este rezultatul unei activităţi şi al unui efort special, manifestat de-a lungul vremii, care s-a concretizat în date statistice îmbucurătoare. Aş dori ca lucrurile să evolueze în aceeaşi direcţie, poate cu viteză mai mare. Îmi doresc ca sprijinul României pentru parcursul european al R. Moldova să fie şi în continuare recunoscut şi apreciat, astfel încât R. Moldova să ni se alăture cât mai curând în familia europeană.

— Dacă, la Summitul Parteneriatului Estic de la Riga, R. Moldova nu va depune, aşa precum preconiza, cererea de aderare la UE, ce consecinţe ar putea avea acest fapt asupra parcursului european al R. Moldova?

— Nu vreau să vorbesc despre consecinţe, nu vreau să vorbesc despre vreun scenariu pe care, personal, nu mi-l doresc. Vreau ca lucrurile să se desfăşoare în avantajul R. Moldova, vreau să identific partea optimistă a lucrurilor, cât priveşte viitorul european al R. Moldova.

— Comunitatea românilor din Ucraina, existând în condiţii de război, este, probabil, cea mai dezavantajată, confruntându-se cu situaţii dificile şi cu numeroase riscuri. Ce soluţii ar exista pentru românii din Ucraina, implicaţi, fără voia lor, într-un război nedrept?

— În perioada imediat următoare, aşa cum am stabilit de la începutul mandatului, mă voi deplasa în Ucraina. Atunci voi cunoaşte mai multe lucruri, aşa cum s-a întâmplat în recentele vizite pe care le-am întreprins în Valea-Timocului sau în Voivodina. Cred că românii din Ucraina merită atenţie specială. Mecanismele instituţionale ale statului român sunt funcţionale. Suntem pregătiţi să acordăm tot sprijinul necesar, astfel încât identitatea lor să fie păstrată, iar drepturile să fie respectate.

— Prima dvs. vizită oficială la Chişinău, în calitate de ministru, coincide cu o zi istorică – 27 martie. E o zi importantă în istoria românilor. Cât de important e astăzi să fim corecţi cu istoria?

— Cred că a fi corect în raport cu istoria este o formă de a fi corecţi cu noi înşine. La Chişinău, am constatat că sunt un om norocos, fiind aici, la 27 martie, în calitate de ministru în Guvernul României. Am abordat probleme importante, peste tot am discutat în limba română, exact ca acasă. Semnificaţia zilei de 27 martie cred că poate fi exprimată mai greu în cuvinte, deşi se pare că aici nici nu avem nevoie de prea multe cuvinte ca să constatăm că simţim şi gândim româneşte.

— De obicei, românii din afară, ori de câte ori au întrevederi cu oficiali de la Bucureşti, se plâng de probleme, de tot felul de lipsuri. Dar ce ar putea şi ce ar trebui să facă pentru Ţară românii din afară?

— Eu imi doresc ca, în timp, să spunem români, fără a conta de unde sunt… M-am întâlnit recent cu români din Canada. Acolo aveam impresia că suntem în curtea unui prieten, că distanţele nu mai contează, timpul având cu totul alte dimensiuni. Cred că singura obligaţie pe care o au românii, indiferent unde ar fi, este să iubească România, or, faptele făcute din dragoste sunt cele mai trainice. De altfel, cred că noi toţi ne-am şi născut cu acest sentiment. Totodată, dacă am fi şi mai uniţi, am reuşi mai multe.

Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.