Pirkka Tapiola: „Nu putem aplauda, atunci când nu e nimic de aplaudat în Moldova”

Interviu cu Pirkka Tapiola, şef al Delegaţiei Uniunii Europene  în Republica Moldova

— În prezent la Chişinău se desfăşoară mai multe proteste stradale. Cum apreciaţi protestele?

— Nu eu sunt acela care trebuie să dea calificări protestelor, dar ca proces în general, considerăm că protestele paşnice sunt un drept fundamental şi o parte a procesului democratic. Aici trebuie să spun un cuvânt de apreciere şi la adresa Guvernului, pentru faptul că, deocamdată, a luat toate măsurile pentru a asigura ordinea publică şi siguranţa cetăţenilor care participă la proteste. Am fost puţin îngrijoraţi de posibile altercaţii ale diferitor grupuri protestatare, care ar fi putut să conducă la violenţe, dar, în general, protestele sunt paşnice, pe alocuri fiind destul de extinse, dar şi mai restrânse, şi toate s-au desfăşurat fără excese.

— La proteste participă, mai nou, şi câteva formaţiuni politice.

— Dreptul la proteste paşnice face parte din cultura democratică şi nu cred că acest drept e mai special pentru un grup sau altul.

— Veniţi dintr-o democraţie mai veche. Din câte vedem, în Uniunea Europeană oamenii protestează, mai degrabă, fiind organizaţi de mişcări civice sau de sindicate, mai rar – de partide politice. La Chişinău, cele mai mari proteste sunt organizate de partide politice, iar recent Platforma DA a anunţat, de asemenea, că ar intenţiona să înregistreze un partid.

— Dacă vreţi acum să răscoliţi politologul din mine, am să privesc analitic la procesul protestatar din UE şi am să remarc că acolo s-a produs o schimbare. Partidele politice au fost motorul protestelor într-o perioadă, acum însă de proteste se ocupă mai mult mişcările civice, sindicatele încă mai au un rol important în organizarea protestelor. De exemplu, la Bruxelles, vedem deseori fermieri protestând, organizaţi sub auspiciile sindicatelor din agricultură. Or, în prezent, demonstraţiile în UE sunt tot mai rar organizate de partide politice.

— Oamenii în Moldova sunt, probabil, gata să protesteze cu oricine, pentru că sunt extrem de nemulţumiţi de turnura vieţii lor din ultimii ani. Dar aici există şi riscul de a fi manipulaţi prin proteste, aşa cum au fost manipulaţi de Guvernare. Or, guvernele de după 2012, sub umbrela integrării europene, au admis, de fapt, cele mai mari fraude bancare, dar şi control politic asupra instituţiilor care trebuie să asigure ancheta unor fraude. Dacă discutaţi cu liderii politici din Moldova, cum explică ei aceste lucruri?

— Sentimentele protestatarilor din Moldova pot fi uşor înţelese, văzând progresul limitat la capitolul luptei cu corupţia, dar şi la cel al reformei justiţiei. Dar cel mai grav lucru e, totuşi, frauda bancară. Cincisprezece la sută din PIB a dispărut – aceasta este o chestiune extrem de serioasă. Nu zic de un miliard, căci pentru un stat mai bogat această sumă poate să nu fie atât de ponderabilă, dar pentru orice stat 15% din PIB e o fraudă enormă. Totodată, oamenii sunt şi mai îngrijoraţi de acţiunile politicienilor de după comiterea acestei fraude. Abordez aceste chestiuni în cadrul tuturor întrevederilor pe care le avem cu autorităţile R. Moldova. Discutăm, în primul rând, ce e de făcut. Este foarte important să se dea o definiţie a căii pe care să o urmeze Moldova în continuare. Or, până în momentul în care o guvernare nu are o idee foarte clară despre cum vrea să arate ţara în viitorul imediat şi mai îndepărtat şi, mai ales, până în momentul în care nu are un plan care să asigure paşii prin care se va ajunge acolo – lucrurile nu se vor mişca.

— În toiul primelor zile de proteste, au fost făcute şi arestări. Grigore Petrenco şi câţiva colegi ai săi rămân în arest. Credeţi că arestul acestora e un abuz sau o normă de securitate publică?

— Urmărim cazul, am vorbit cu familia lui şi cu autorităţile. Este important să existe un proces legal şi transparent pe acest caz, ca şi în orice alt caz de arest. E important să nu existe abuzuri.

— Credeţi că protestatarii au un plan clar pentru o nouă guvernare?

— Nu cunoaştem acest lucru, dar încurajăm dialogul dintre politicieni şi reprezentanţii protestatarilor. Dialogul este foarte important. Desigur că e bine ca şi cei care conduc protestele să ţină cont de opiniile protestatarilor, ale tuturor, sau ale unui număr cât mai extins de cetăţeni.

— Moldova e în criză bugetară. Cum decurge dialogul cu donatorii în acest context?

— Noi credem că e o necesitate comunicarea cu donatorii, dar nu înainte de evaluarea situaţiei bancare, care să se soldeze cu stabilizarea crizei. Asta ar fi, de asemenea, o cale de a obţine suport bugetar, cel puţin pentru sectoarele în care sunt vizibile reformele. Dar, în primul rând, e necesar un minim de stabilitate politică pentru a lucra la reforme. Acum, tot ce rămâne de făcut e ca Moldova să dea totuşi semne de reforme echilibrate în justiţie şi reforme structurale, şi să ia decizii care să ducă ţara înainte.

— Şi dialogul cu FMI? Se pare că autorităţile de la Chişinău l-au ignorat cu bună ştiinţă, ce credeţi?

— Sunt foarte şi foarte îngrijorat. Şi chiar dacă înţeleg că au fost multe frustrări legate de Banca Naţională, demisia guvernatorului Băncii Naţionale – tocmai când a venit misiunea – a lansat un mesaj care dă de gândit. E clar ca Drăguţanu rămâne în funcţie pentru următoarele 3 luni, dar aşteptările se pare că erau altele. Personal sunt foarte îngrijorat şi foarte dezamăgit că dialogul cu FMI a fost amânat din cauza demisiei guvernatorului. Oricând există posibilitatea unor demisii, dar trebuie privit tabloul în ansamblu, să se analizeze: cum va afecta o demisie sau alta situaţia generală, iar în acest caz, în particular, această demisie a afectat dialogul cu FMI.

— Ca să le fie mai clar cetăţenilor, ce pierde şi ce câştigă Moldova dintr-un acord cu FMI?

— Prin acordul cu FMI, Moldova obţine un cadru pentru reforme şi o cale pe care să meargă pentru realizarea acestora. E adevărat, unele reforme sunt dureroase, mai puţin populare, însă doar reformele pot să ducă economia la funcţionalitate şi transparenţă, sa echilibreze bugetul statului, sunt chestii absolut necesare pentru a merge mai departe. Uneori, reformele dureroase sunt foarte apreciate atunci când se vede rezultatul. Fără un acord cu FMI, Moldova pierde o cale ghidată spre reforme, nu va mai beneficia de suport bugetar pentru revigorarea economiei, dar mai ales – nu va avea suport pentru reforme de calitate, de care are atâta nevoie. Şi de aici, va suferi stabilitatea economică.

— Delegaţia UE a facilitat recent venirea unei procurore din România pentru consultanţă în reforma justiţiei. Societatea a discutat foarte mult despre posibilitatea ca Mariana Alexandru, cu experienţă la DNA, să preia aici unele pârghii în reformarea Procuraturii Generale. E posibil ca Delegaţia UE să susţină aşa ceva?

— Este vorba de o expertă care a fost contractată pentru 35 de zile, care are o experienţă foarte bună în spate, dar care nu are cum face anchete sau conduce instituţii de drept în R. Moldova, la acest moment. Am văzut titlurile unor ştiri despre venirea ei în R. Moldova şi am rămas contrariat. Moldova e un stat independent, iar legislaţia Moldovei arată că un cetăţean străin nu poate să facă anchete penale sau să intervină în dosare. Da, în Ucraina câţiva cetăţeni străini au fost angajaţi anume în funcţii care facilitează lupta cu corupţia, inclusiv anchetarea cazurilor de corupţie, dar aceşti experţi străini nu au început a munci înainte de a primi cetăţenia Ucrainei, pentru a respecta prevederile constituţionale ale acestui stat. Şi Constituţia R. Moldova spune că puterea judiciară sau legislativă aparţine cetăţenilor acestui stat. În cazul Marianei Alexandru este vorba de asistenţă tehnică, şi asta nu înseamnă că UE trimite în R. Moldova misiuni pentru a face justiţie. Judecătorii şi procurorii din R. Moldova trebuie să fie responsabili de decizii, procese şi lupta cu corupţia, dar şi voinţă politică trebuie să existe. Pe când experţii străini, fie din România, Franţa sau alte state UE, pot oferi doar consultanţă.

— UE a acordat până în prezent ajutor substanţial pentru reforma justiţiei, ce s-a schimbat?

— Am spus deja de multe ori că nu suntem mulţumiţi de reformă. Nu sunt expert în justiţie, dar nu trebuie să fii expert ca să vezi că lipseşte voinţa politică pentru schimbări reale în întreaga ţară. Am acordat asistenţă pentru reforme, acum vrem să vedem şi responsabilitatea beneficiarului.

— Şi donatorii, şi-au schimbat atitudinea?

— Cred că se vede că am devenit mai critici, aşa cum suntem prieteni şi parteneri ai Moldovei. Apreciem această ţară, vrem ca Moldova să înregistreze succese, dar nu suntem gata să aplaudăm atunci când nu e nimic de aplaudat. Suntem ca şi prietenul care spune cu tot curajul că ceva nu merge bine, atunci când nu e bine. Un prieten adevărat asta spune: – Stai puţin, poate iei o pauză de gândire, poate evaluezi pasul pe care vrei sa îl faci, ca să nu dai greş?

— Cum apreciaţi progresele în privinţa Acordului de Asociere a R. Moldova cu UE?

— În prezent suntem la mijlocul unei evaluări mai largi a procesului de implementare a Acordului de Asociere, şi vom avea o concluzie mai complexă în curând. Oricum, ceea ce vedem acum e o restanţă la capitolul deschidere faţă de investitori, investitorii mari rămân rezervaţi faţă de R. Moldova, şi asta înseamnă că nu e foarte degajat climatul financiar-economic. E adevărat că ultimul an agricol a fost complicat, cu alegeri, cu schimbări de guverne, şi climatul investiţional n-a fost foarte prietenos.

Există şi elemente care bucură. În special, exporturile agricole din Moldova către UE. E un proces în creştere. Standardele încă trebuie ajustate, dar suntem optimişti – agricultorii sunt activi şi interesaţi. Moldova are nevoie acum de o perioadă de acalmie şi stabilitate politică, pentru a permite implementarea acestor prevederi ale Acordului de Asociere.

— Sunteţi parte a dialogului cu autorităţile de la Tiraspol. Cum decurg negocierile?

— Suntem parte din formatul 5+2, există o mulţime de provocări. Aş vrea să văd că acest dialog continuă.

— Aţi fost la nunta recentă a lui Evgheni Şevciuk şi Nina Ştanski?

— Nu. Nu am fost invitat. Înţeleg că a fost o reuniune de familie. Dar am fost cu o săptămână înainte de nuntă. Şi vreau să merg încolo din nou. E important dialogul pentru Moldova, pentru întreaga regiune şi pentru Europa.

— Există progrese în acest dialog recent?

— E complicat. Dar trebuie să continuăm.

— Care ar fi rolul presei în UE, pentru elucidarea unor asemenea situaţii complexe cum e criza din R. Moldova?

— Suntem în mod special îngrijoraţi de presa electronică din R. Moldova. Există o serie de… nu le-aş spune monopoluri, dar structuri care deţin controlul asupra mai multor televiziuni, în spatele cărora stau politicieni, şi este foarte vizibilă agenda politică a acestora la TV. Chiar şi ultimele proteste au fost prezentate în mod diferit la aceste staţii tv, reieşind parcă din atitudinea liderului politic faţă de ele. Este foarte important ca presa să devină liberă, independentă. Pot exista şi instituţii de presă de partid, dar e important ca acestea sa spună franc acest lucru, astfel încât consumatorul de presă să ştie. Alt moment foarte important este să existe o concurenţă liberă între aceste instituţii mass-media. Să fie mai multă transparenţă în ceea ce priveşte proprietarii de media. Să existe, de fapt, transparenţă totală şi reală a proprietarilor străini de media, până la final.

Totodată, e şi foarte important ca difuzorul public de televiziune să fie foarte puternic, aşa cum e BBC în Marea Britanie. Trebuie să remarc că la postul public Moldova1 am văzut în ultimul timp o politică editorială relativ echilibrată , dar mai e spaţiu de îmbunătăţire şi trebuie să crească, printr-un conţinut bun, cifrele de audienţă.

E important ca presa, în asemenea situaţii complexe, să opereze cu fapte, cu date exacte, să verifice faptele, să crească standardele profesionale, nu să înveţe oamenii cum să trăiască în stilul gazetei Pravda.

— Cât de mult controlează politicienii în statele UE canalele TV?

— În UE, foarte rar se aude ca proprietarii de televiziuni să se implice în politica editorială. În UE presa e o afacere. Astfel, mass-media livrează un produs care se numeşte informaţie liberă, sau informaţie obiectivă, şi această informaţie este procurată de către cetăţeni. În acelaşi timp, donatorii de publicitate vin la aceste instituţii media să cumpere spaţiu, căci ei ştiu că oamenii cumpără informaţie liberă şi independentă. Momentul decizional este calitatea produsului media. Atunci când presa e o afacere, e vorba de cererea cetăţenilor privind informaţia corectă şi de oferta presei în acest sens.

— În ultimii ani în R. Moldova au avut loc mai multe campanii electorale, şi una dintre problemele persistente ale acestor campanii a fost transparenţa banilor partidelor.

— Este foarte important. Moldova nu a înregistrat mari succese la acest capitol. Dar e vorba de o chestiune fundamentală a democraţiei, este important ca fiecare să aibă şanse egale de a participa la alegeri şi de a fi ales. Astfel, trebuie să existe prevederi legale care fac posibil acest lucru, care asigură transparenţa banilor implicaţi în aceste campanii. Da, veniturile unui partid nu vor fi egale cu banii altui partid. Dar transparenţa va asigura şanse egale pentru toţi participanţii la scrutin. În Moldova e nevoie să fie altfel privite declaraţiile financiare ale partidelor, să fie altfel monitorizată cantitatea de publicitate politică, în special la TV, unde are loc şi partizanatul politic, să fie analizate plângerile la CEC. Apreciez activitatea CEC, dar e nevoie de o abordare mai profundă a problemei finanţării partidelor.

— Egalitatea de gen este de asemenea o problemă electorală, femeile încă nu ajung în număr egal cu bărbaţii pe listele electorale, sau în topul listelor în mod special.

— E puţin mai bine acum. Sunt discuţii despre cote şi le susţin. Dar e un proces de durată. Pe de o parte – asta arată nivelul de pregătire al liderilor politici. Dar arată şi gradul de implicare al societăţii, dacă ne uităm la modul în care sunt votate candidatele.

— Cum calificaţi ne-şansele Maiei Sandu de a deveni conducătoare a unui Guvern, în cazul în care decizia de a o respinge a fost luată doar de bărbaţi politici?

— Da, Maia Sandu a fost o candidată foarte puternică, sper că respingerea ei nu a fost un act bazat pe dimensiunea de gen, deşi am urmărit subiectul şi am fost şocaţi de unele comentarii absolut sexiste ale liderilor politici. Noi, ca exponenţi ai UE, nu putem accepta dialoguri în asemenea termeni, deoarece cultura europeană a dialogului politic exclude sexismul.

— Maia Sandu a avut o mare popularitate şi susţinere publică, dar a fost eliminată total din Guvern. Nu credeţi că ar trebui să revină?

— Am discutat cu ea. Dar nu pot să iau decizii pentru autorităţile din R. Moldova. Nu e funcţia mea.

— Sunteţi finlandez de origine. Dacă ar fi să aduceţi un cadou din Finlanda pentru Moldova, ce ne-aţi oferi din cultura finlandeză?

— Sunt un finlandez european. Mi-ar plăcea să aduc în Moldova sentimentul de naţiune puternică, de naţiune care evoluează. Finlanda are o istorie destul de colorată, în anul 1918 încă se scălda în sânge în perioada Primului Război Mondial. Dar a decis să se ridice, să se reconstruiască, să devină o naţiune. Şi din acest sentiment de naţiune puternică s-a construit sentimentul de respect faţă de ţară, în care este clar că a fura de la propriul popor nu e bine, a admite acte de corupţie – nu e bine. O naţiune puternică se uneşte şi construieşte sentimentul de rezistenţă la fenomene dăunătoare – anume pentru securitatea acestei naţiuni. Aş aduce acest sentiment în Moldova, ca oamenii de aici, în special politicienii, să nu uite niciodată ce este important pentru a-ţi păstra statul – starea poporului, să fie implicaţi toţi cetăţenii la edificarea statului. Şi să fie înţeleasă pentru toţi relaţia dintre onestitate şi securitatea statului.

— Cititorii ZdG sunt oameni cu educaţie, verticalitate şi interes pentru adevăr. În această perioadă ei întreabă tot mai des ce ar trebui să facă pentru ca Moldova să iasă din impas. Ce sfat le-aţi da?

— Am spus asta şi cu doi ani în urmă, atunci când am venit în Moldova: că nu există miracole. Reformele sunt dureroase, unele nu îţi fac viaţa mai bună imediat. Dar nu există alternative, decât munca foarte grea pentru asigurarea acestor reforme. De aceea am susţinut Acordul de Asociere – pentru că aduce schimbarea fundamentală prin muncă adevărată. Dacă îţi pasă cu adevărat de ţară, această muncă nu mai pare atât de grea. Dar pentru asta, e nevoie ca toţi să muncească împreună – grupuri etnice, lingvistice, din diferite regiuni, sud, centru, nord.

Pentru conformitate, Alina Radu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. =Tenuță Unionistu delaTighina=

    Tere Tulemast, Suomi !
    ————————————
    Atenție Mare !
    ––––––––––––––
    Toți marii Unioniști din ultimii 25 de ani
    au fost omorâți prin otrăviri, iradieri sau accidente la comandă
    de către teroriștii voroniști dodoniști usatiști roșkiști lucinskiști sneguriști anti-români din SIS-temul KGB de la Chișinău
    în tandem cu cel de la Tiraspol.
    Cântăreții uciși Doina și Ion Aldea Teodorovici,
    cântărețul Vlad Gheorghelaș,
    compozitorul Petre Aldea-Teodorovici, etc.
    vă spun ceva ?
    Actualmente cei mai mari muzicieni unioniști
    sunt dirijorul Nicolae Botgros și tânărul Ion Paladi.
    Deci iată că teroriștii rusofoni și trădătorii lovesc din nou –
    recent l-au otrăvit și iradiat de la distanță
    pe marele rapsod Nicolae Botgros.
    Medicii nu pot depista adevărata cauză a maladiei căci SIS-temul KGB de ocupație operează cu cele mai sofisticate metode de asasinare,
    metode indepistabile.
    Tot în asemenea mod teroristii ocupanți i-au calicit pentru toată viața
    pe actorii Gheorghe Urschi și Gheorghe Pârlea,
    cântăreața Nina Crulicovschi, Ștefan Petrache, etc.
    Președintele adormit Timofte știe toate acestea
    dar nu face nimic pentru a salva Marii Unioniști.
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Cine are Minte să ia Aminte la acestea !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *