538-pirka

Pirkka Tapiola: „Nu putem aplauda, atunci când nu e nimic de aplaudat în Moldova”

Interviu cu Pirkka Tapiola, şef al Delegaţiei Uniunii Europene  în Republica Moldova

— În prezent la Chişinău se desfăşoară mai multe proteste stradale. Cum apreciaţi protestele?

— Nu eu sunt ace­la care tre­bu­ie să dea cali­fi­că­ri pro­tes­te­lor, dar ca pro­ces în gene­ral, con­si­de­răm că pro­tes­te­le paş­ni­ce sunt un drept fun­damen­tal şi o par­te a pro­ce­su­lui demo­cra­tic. Aici tre­bu­ie să spun un cuvânt de apre­ci­e­re şi la adre­sa Guver­nu­lui, pen­tru fap­tul că, deo­cam­da­tă, a luat toa­te măsu­ri­le pen­tru a asi­gu­ra ordi­nea publi­că şi sigu­ranţa cetă­ţe­ni­lor care par­ti­ci­pă la pro­tes­te. Am fost puţin îngri­jo­ra­ţi de posi­bi­le alter­ca­ţii ale dife­ri­tor gru­pu­ri pro­tes­ta­ta­re, care ar fi putut să con­du­că la vio­lenţe, dar, în gene­ral, pro­tes­te­le sunt paş­ni­ce, pe alo­cu­ri fiind des­tul de extin­se, dar şi mai res­trân­se, şi toa­te s-au desfă­şu­rat fără exce­se.

— La proteste participă, mai nou, şi câteva formaţiuni politice.

— Drep­tul la pro­tes­te paş­ni­ce face par­te din cul­tu­ra demo­cra­ti­că şi nu cred că acest drept e mai spe­cial pen­tru un grup sau altul.

— Veniţi dintr-o democraţie mai veche. Din câte vedem, în Uniunea Europeană oamenii protestează, mai degrabă, fiind organizaţi de mişcări civice sau de sindicate, mai rar – de partide politice. La Chişinău, cele mai mari proteste sunt organizate de partide politice, iar recent Platforma DA a anunţat, de asemenea, că ar intenţiona să înregistreze un partid.

— Dacă vreţi acum să răsco­li­ţi poli­to­lo­gul din mine, am să pri­vesc ana­li­tic la pro­ce­sul pro­tes­ta­tar din UE şi am să remarc că aco­lo s-a pro­dus o schim­ba­re. Par­ti­de­le poli­ti­ce au fost moto­rul pro­tes­te­lor într-o peri­oa­dă, acum însă de pro­tes­te se ocu­pă mai mult miş­că­ri­le civi­ce, sin­di­ca­te­le încă mai au un rol impor­tant în orga­ni­za­rea pro­tes­te­lor. De exem­plu, la Bru­xe­l­les, vedem dese­o­ri fer­mi­e­ri pro­tes­tând, orga­ni­za­ţi sub aus­pi­ci­i­le sin­di­ca­te­lor din agri­cul­tu­ră. Or, în pre­zent, demon­stra­ţi­i­le în UE sunt tot mai rar orga­ni­za­te de par­ti­de poli­ti­ce.

— Oamenii în Moldova sunt, probabil, gata să protesteze cu oricine, pentru că sunt extrem de nemulţumiţi de turnura vieţii lor din ultimii ani. Dar aici există şi riscul de a fi manipulaţi prin proteste, aşa cum au fost manipulaţi de Guvernare. Or, guvernele de după 2012, sub umbrela integrării europene, au admis, de fapt, cele mai mari fraude bancare, dar şi control politic asupra instituţiilor care trebuie să asigure ancheta unor fraude. Dacă discutaţi cu liderii politici din Moldova, cum explică ei aceste lucruri?

— Sen­ti­men­te­le pro­tes­ta­ta­ri­lor din Mol­do­va pot fi uşor înţe­le­se, văzând pro­gre­sul limi­tat la capi­to­lul lup­tei cu coru­pţia, dar şi la cel al refor­mei jus­ti­ţi­ei. Dar cel mai grav lucru e, totu­şi, fra­u­da ban­ca­ră. Cinci­spre­ze­ce la sută din PIB a dis­pă­rut – aceas­ta este o ches­tiu­ne extrem de seri­oa­să. Nu zic de un mili­ard, căci pen­tru un stat mai bogat aceas­tă sumă poa­te să nu fie atât de pon­de­ra­bi­lă, dar pen­tru ori­ce stat 15% din PIB e o fra­u­dă enor­mă. Tot­o­da­tă, oame­nii sunt şi mai îngri­jo­ra­ţi de acţiu­ni­le poli­ti­cie­ni­lor de după comi­te­rea aces­tei fra­u­de. Abor­dez aces­te ches­tiu­ni în cadrul tutu­ror între­ve­de­ri­lor pe care le avem cu auto­ri­tă­ţi­le R. Mol­do­va. Dis­cu­tăm, în pri­mul rând, ce e de făcut. Este foar­te impor­tant să se dea o defi­ni­ţie a căii pe care să o urmeze Mol­do­va în con­ti­nu­a­re. Or, până în momen­tul în care o guver­na­re nu are o idee foar­te cla­ră des­pre cum vrea să ara­te ţara în vii­to­rul ime­di­at şi mai înde­păr­tat şi, mai ales, până în momen­tul în care nu are un plan care să asi­gu­re paşii prin care se va ajun­ge aco­lo – lucru­ri­le nu se vor miş­ca.

— În toiul primelor zile de proteste, au fost făcute şi arestări. Grigore Petrenco şi câţiva colegi ai săi rămân în arest. Credeţi că arestul acestora e un abuz sau o normă de securitate publică?

— Urmă­rim cazul, am vor­bit cu fami­lia lui şi cu auto­ri­tă­ţi­le. Este impor­tant să exis­te un pro­ces legal şi trans­pa­rent pe acest caz, ca şi în ori­ce alt caz de arest. E impor­tant să nu exis­te abu­zu­ri.

— Credeţi că protestatarii au un plan clar pentru o nouă guvernare?

— Nu cunoa­ş­tem acest lucru, dar încu­ra­jăm dia­lo­gul din­tre poli­ti­cie­ni şi repre­zen­tanţii pro­tes­ta­ta­ri­lor. Dia­lo­gul este foar­te impor­tant. Desi­gur că e bine ca şi cei care con­duc pro­tes­te­le să ţină cont de opi­ni­i­le pro­tes­ta­ta­ri­lor, ale tutu­ror, sau ale unui număr cât mai extins de cetă­ţe­ni.

— Moldova e în criză bugetară. Cum decurge dialogul cu donatorii în acest context?

— Noi cre­dem că e o nece­si­ta­te comu­ni­ca­rea cu dona­to­rii, dar nu îna­in­te de eva­lu­a­rea situ­a­ţi­ei ban­ca­re, care să se sol­de­ze cu sta­bi­li­za­rea cri­zei. Asta ar fi, de ase­me­nea, o cale de a obţi­ne suport buge­tar, cel puţin pen­tru sec­toa­re­le în care sunt vizi­bi­le refor­me­le. Dar, în pri­mul rând, e nece­sar un minim de sta­bi­li­ta­te poli­ti­că pen­tru a lucra la refor­me. Acum, tot ce rămâ­ne de făcut e ca Mol­do­va să dea totu­şi sem­ne de refor­me echi­li­bra­te în jus­ti­ţie şi refor­me struc­tu­ra­le, şi să ia deci­zii care să ducă ţara îna­in­te.

— Şi dialogul cu FMI? Se pare că autorităţile de la Chişinău l-au ignorat cu bună ştiinţă, ce credeţi?

— Sunt foar­te şi foar­te îngri­jo­rat. Şi chiar dacă înţe­leg că au fost mul­te frus­tră­ri lega­te de Ban­ca Naţio­na­lă, demi­sia guver­na­to­ru­lui Băn­cii Naţio­na­le – toc­mai când a venit misiu­nea – a lan­sat un mesaj care dă de gân­dit. E clar ca Dră­gu­ţa­nu rămâ­ne în fun­cţie pen­tru urmă­toa­re­le 3 luni, dar aştep­tă­ri­le se pare că erau alte­le. Per­so­nal sunt foar­te îngri­jo­rat şi foar­te dez­a­mă­git că dia­lo­gul cu FMI a fost amâ­nat din cau­za demi­si­ei guver­na­to­ru­lui. Ori­când exis­tă posi­bi­li­ta­tea unor demi­sii, dar tre­bu­ie pri­vit tablo­ul în ansam­blu, să se ana­li­ze­ze: cum va afec­ta o demi­sie sau alta situ­a­ţia gene­ra­lă, iar în acest caz, în par­ti­cu­lar, aceas­tă demi­sie a afec­tat dia­lo­gul cu FMI.

— Ca să le fie mai clar cetăţenilor, ce pierde şi ce câştigă Moldova dintr-un acord cu FMI?

— Prin acor­dul cu FMI, Mol­do­va obţi­ne un cadru pen­tru refor­me şi o cale pe care să mear­gă pen­tru rea­li­za­rea aces­to­ra. E ade­vă­rat, une­le refor­me sunt dure­roa­se, mai puţin popu­la­re, însă doar refor­me­le pot să ducă eco­no­mia la fun­cţio­na­li­ta­te şi trans­pa­renţă, sa echi­li­bre­ze buge­tul sta­tu­lui, sunt ches­tii abso­lut nece­sa­re pen­tru a mer­ge mai depar­te. Une­o­ri, refor­me­le dure­roa­se sunt foar­te apre­cia­te atun­ci când se vede rezul­ta­tul. Fără un acord cu FMI, Mol­do­va pier­de o cale ghi­da­tă spre refor­me, nu va mai bene­fi­cia de suport buge­tar pen­tru revi­go­ra­rea eco­no­mi­ei, dar mai ales – nu va avea suport pen­tru refor­me de cali­ta­te, de care are atâ­ta nevo­ie. Şi de aici, va sufe­ri sta­bi­li­ta­tea eco­no­mi­că.

— Delegaţia UE a facilitat recent venirea unei procurore din România pentru consultanţă în reforma justiţiei. Societatea a discutat foarte mult despre posibilitatea ca Mariana Alexandru, cu experienţă la DNA, să preia aici unele pârghii în reformarea Procuraturii Generale. E posibil ca Delegaţia UE să susţină aşa ceva?

— Este vor­ba de o exper­tă care a fost con­trac­ta­tă pen­tru 35 de zile, care are o expe­rienţă foar­te bună în spa­te, dar care nu are cum face anche­te sau con­du­ce insti­tu­ţii de drept în R. Mol­do­va, la acest moment. Am văzut titlu­ri­le unor şti­ri des­pre veni­rea ei în R. Mol­do­va şi am rămas con­tra­ri­at. Mol­do­va e un stat inde­pen­dent, iar legi­sla­ţia Mol­do­vei ara­tă că un cetă­ţean stră­in nu poa­te să facă anche­te pena­le sau să inter­vi­nă în dosa­re. Da, în Ucrai­na câţi­va cetă­ţe­ni stră­i­ni au fost anga­ja­ţi anu­me în fun­cţii care faci­li­tea­ză lup­ta cu coru­pţia, inclu­siv anche­ta­rea cazu­ri­lor de coru­pţie, dar aceş­ti expe­rţi stră­i­ni nu au înce­put a mun­ci îna­in­te de a pri­mi cetă­ţe­nia Ucrai­nei, pen­tru a res­pec­ta pre­ve­de­ri­le con­sti­tu­ţio­na­le ale aces­tui stat. Şi Con­sti­tu­ţia R. Mol­do­va spu­ne că pute­rea judi­ci­a­ră sau legi­sla­ti­vă apa­rţi­ne cetă­ţe­ni­lor aces­tui stat. În cazul Mari­a­nei Ale­xan­dru este vor­ba de asis­tenţă teh­ni­că, şi asta nu înseam­nă că UE tri­mi­te în R. Mol­do­va misiu­ni pen­tru a face jus­ti­ţie. Jude­că­to­rii şi pro­cu­ro­rii din R. Mol­do­va tre­bu­ie să fie res­pon­sa­bi­li de deci­zii, pro­ce­se şi lup­ta cu coru­pţia, dar şi voinţă poli­ti­că tre­bu­ie să exis­te. Pe când expe­rţii stră­i­ni, fie din Româ­nia, Franţa sau alte sta­te UE, pot ofe­ri doar con­sul­tanţă.

— UE a acordat până în prezent ajutor substanţial pentru reforma justiţiei, ce s-a schimbat?

— Am spus deja de mul­te ori că nu sun­tem mulţu­mi­ţi de refor­mă. Nu sunt expert în jus­ti­ţie, dar nu tre­bu­ie să fii expert ca să vezi că lip­seş­te voinţa poli­ti­că pen­tru schim­bă­ri rea­le în întrea­ga ţară. Am acor­dat asis­tenţă pen­tru refor­me, acum vrem să vedem şi res­pon­sa­bi­li­ta­tea bene­fi­ci­a­ru­lui.

— Şi donatorii, şi-au schimbat atitudinea?

— Cred că se vede că am deve­nit mai cri­ti­ci, aşa cum sun­tem pri­e­te­ni şi par­te­ne­ri ai Mol­do­vei. Apre­ci­em aceas­tă ţară, vrem ca Mol­do­va să înre­gis­tre­ze suc­ce­se, dar nu sun­tem gata să apla­u­dăm atun­ci când nu e nimic de apla­u­dat. Sun­tem ca şi pri­e­te­nul care spu­ne cu tot cura­jul că ceva nu mer­ge bine, atun­ci când nu e bine. Un pri­e­ten ade­vă­rat asta spu­ne: – Stai puţin, poa­te iei o pau­ză de gân­di­re, poa­te eva­lu­e­zi pasul pe care vrei sa îl faci, ca să nu dai greş?

— Cum apreciaţi progresele în privinţa Acordului de Asociere a R. Moldova cu UE?

— În pre­zent sun­tem la mij­lo­cul unei eva­luă­ri mai lar­gi a pro­ce­su­lui de imple­men­ta­re a Acor­du­lui de Aso­ci­e­re, şi vom avea o con­clu­zie mai com­ple­xă în curând. Ori­cum, ceea ce vedem acum e o res­tanţă la capi­to­lul des­chi­de­re faţă de inves­ti­to­ri, inves­ti­to­rii mari rămân rezer­va­ţi faţă de R. Mol­do­va, şi asta înseam­nă că nu e foar­te dega­jat cli­ma­tul financiar-economic. E ade­vă­rat că ulti­mul an agri­col a fost com­pli­cat, cu ale­ge­ri, cu schim­bă­ri de guver­ne, şi cli­ma­tul inves­ti­ţio­nal n-a fost foar­te pri­e­te­nos.

Exis­tă şi ele­men­te care bucu­ră. În spe­cial, expor­tu­ri­le agri­co­le din Mol­do­va către UE. E un pro­ces în cre­ş­te­re. Stan­dar­de­le încă tre­bu­ie ajus­ta­te, dar sun­tem opti­mi­ş­ti – agri­cul­to­rii sunt acti­vi şi inte­re­sa­ţi. Mol­do­va are nevo­ie acum de o peri­oa­dă de acal­mie şi sta­bi­li­ta­te poli­ti­că, pen­tru a per­mi­te imple­men­ta­rea aces­tor pre­ve­de­ri ale Acor­du­lui de Aso­ci­e­re.

— Sunteţi parte a dialogului cu autorităţile de la Tiraspol. Cum decurg negocierile?

— Sun­tem par­te din for­ma­tul 5+2, exis­tă o mulţi­me de pro­vo­că­ri. Aş vrea să văd că acest dia­log con­ti­nuă.

— Aţi fost la nunta recentă a lui Evgheni Şevciuk şi Nina Ştanski?

— Nu. Nu am fost invi­tat. Înţe­leg că a fost o reu­niu­ne de fami­lie. Dar am fost cu o săp­tămâ­nă îna­in­te de nun­tă. Şi vreau să merg înco­lo din nou. E impor­tant dia­lo­gul pen­tru Mol­do­va, pen­tru întrea­ga regiu­ne şi pen­tru Euro­pa.

— Există progrese în acest dialog recent?

— E com­pli­cat. Dar tre­bu­ie să con­ti­nu­ăm.

— Care ar fi rolul presei în UE, pentru elucidarea unor asemenea situaţii complexe cum e criza din R. Moldova?

— Sun­tem în mod spe­cial îngri­jo­ra­ţi de pre­sa elec­tro­ni­că din R. Mol­do­va. Exis­tă o serie de… nu le-aş spu­ne mono­po­lu­ri, dar struc­tu­ri care deţin con­tro­lul asu­pra mai mul­tor tele­vi­ziu­ni, în spa­te­le căro­ra stau poli­ti­cie­ni, şi este foar­te vizi­bi­lă agen­da poli­ti­că a aces­to­ra la TV. Chiar şi ulti­me­le pro­tes­te au fost pre­zen­ta­te în mod dife­rit la aces­te sta­ţii tv, reieşind par­că din ati­tu­di­nea lide­ru­lui poli­tic faţă de ele. Este foar­te impor­tant ca pre­sa să devi­nă libe­ră, inde­pen­den­tă. Pot exis­ta şi insti­tu­ţii de pre­să de par­tid, dar e impor­tant ca aces­tea sa spu­nă franc acest lucru, ast­fel încât con­su­ma­to­rul de pre­să să ştie. Alt moment foar­te impor­tant este să exis­te o con­cu­renţă libe­ră între aces­te insti­tu­ţii mass-media. Să fie mai mul­tă trans­pa­renţă în ceea ce pri­veş­te pro­pri­e­ta­rii de media. Să exis­te, de fapt, trans­pa­renţă tota­lă şi rea­lă a pro­pri­e­ta­ri­lor stră­i­ni de media, până la final.

Tot­o­da­tă, e şi foar­te impor­tant ca difu­zo­rul public de tele­vi­ziu­ne să fie foar­te puter­nic, aşa cum e BBC în Marea Bri­ta­nie. Tre­bu­ie să remarc că la pos­tul public Moldova1 am văzut în ulti­mul timp o poli­ti­că edi­to­ri­a­lă rela­tiv echi­li­bra­tă , dar mai e spa­ţiu de îmbu­nă­tă­ţi­re şi tre­bu­ie să cre­as­că, printr-un conţi­nut bun, cifre­le de audienţă.

E impor­tant ca pre­sa, în ase­me­nea situ­a­ţii com­ple­xe, să ope­re­ze cu fap­te, cu date exac­te, să veri­fi­ce fap­te­le, să cre­as­că stan­dar­de­le pro­fe­sio­na­le, nu să înveţe oame­nii cum să tră­i­as­că în sti­lul gaze­tei Pra­v­da.

— Cât de mult controlează politicienii în statele UE canalele TV?

— În UE, foar­te rar se aude ca pro­pri­e­ta­rii de tele­vi­ziu­ni să se impli­ce în poli­ti­ca edi­to­ri­a­lă. În UE pre­sa e o afa­ce­re. Ast­fel, mass-media livrea­ză un pro­dus care se numeş­te infor­ma­ţie libe­ră, sau infor­ma­ţie obiec­ti­vă, şi aceas­tă infor­ma­ţie este pro­cu­ra­tă de către cetă­ţe­ni. În ace­la­şi timp, dona­to­rii de publi­ci­ta­te vin la aces­te insti­tu­ţii media să cum­pe­re spa­ţiu, căci ei ştiu că oame­nii cum­pă­ră infor­ma­ţie libe­ră şi inde­pen­den­tă. Momen­tul deci­zio­nal este cali­ta­tea pro­du­su­lui media. Atun­ci când pre­sa e o afa­ce­re, e vor­ba de cere­rea cetă­ţe­ni­lor pri­vind infor­ma­ţia corec­tă şi de ofer­ta pre­sei în acest sens.

— În ultimii ani în R. Moldova au avut loc mai multe campanii electorale, şi una dintre problemele persistente ale acestor campanii a fost transparenţa banilor partidelor.

— Este foar­te impor­tant. Mol­do­va nu a înre­gis­trat mari suc­ce­se la acest capi­tol. Dar e vor­ba de o ches­tiu­ne fun­damen­ta­lă a demo­cra­ţi­ei, este impor­tant ca fie­ca­re să aibă şanse ega­le de a par­ti­ci­pa la ale­ge­ri şi de a fi ales. Ast­fel, tre­bu­ie să exis­te pre­ve­de­ri lega­le care fac posi­bil acest lucru, care asi­gu­ră trans­pa­renţa bani­lor impli­ca­ţi în aces­te cam­pa­nii. Da, veni­tu­ri­le unui par­tid nu vor fi ega­le cu banii altui par­tid. Dar trans­pa­renţa va asi­gu­ra şanse ega­le pen­tru toţi par­ti­ci­panţii la scru­tin. În Mol­do­va e nevo­ie să fie alt­fel pri­vi­te decla­ra­ţi­i­le finan­ci­a­re ale par­ti­de­lor, să fie alt­fel moni­to­ri­za­tă can­ti­ta­tea de publi­ci­ta­te poli­ti­că, în spe­cial la TV, unde are loc şi par­ti­za­na­tul poli­tic, să fie ana­li­za­te plân­ge­ri­le la CEC. Apre­ciez acti­vi­ta­tea CEC, dar e nevo­ie de o abor­da­re mai pro­fun­dă a pro­ble­mei finanţă­rii par­ti­de­lor.

— Egalitatea de gen este de asemenea o problemă electorală, femeile încă nu ajung în număr egal cu bărbaţii pe listele electorale, sau în topul listelor în mod special.

— E puţin mai bine acum. Sunt dis­cu­ţii des­pre cote şi le susţin. Dar e un pro­ces de dura­tă. Pe de o par­te – asta ara­tă nive­lul de pre­gă­ti­re al lide­ri­lor poli­ti­ci. Dar ara­tă şi gra­dul de impli­ca­re al soci­e­tă­ţii, dacă ne uităm la modul în care sunt vota­te can­di­da­te­le.

— Cum calificaţi ne-şansele Maiei Sandu de a deveni conducătoare a unui Guvern, în cazul în care decizia de a o respinge a fost luată doar de bărbaţi politici?

— Da, Maia San­du a fost o can­di­da­tă foar­te puter­ni­că, sper că res­pin­ge­rea ei nu a fost un act bazat pe dimen­siu­nea de gen, deşi am urmă­rit subiec­tul şi am fost şoca­ţi de une­le comen­ta­rii abso­lut sexis­te ale lide­ri­lor poli­ti­ci. Noi, ca expo­nenţi ai UE, nu putem accep­ta dia­lo­gu­ri în ase­me­nea ter­me­ni, deo­a­re­ce cul­tu­ra euro­pea­nă a dia­lo­gu­lui poli­tic exclu­de sexis­mul.

— Maia Sandu a avut o mare popularitate şi susţinere publică, dar a fost eliminată total din Guvern. Nu credeţi că ar trebui să revină?

— Am dis­cu­tat cu ea. Dar nu pot să iau deci­zii pen­tru auto­ri­tă­ţi­le din R. Mol­do­va. Nu e fun­cţia mea.

— Sunteţi finlandez de origine. Dacă ar fi să aduceţi un cadou din Finlanda pentru Moldova, ce ne-aţi oferi din cultura finlandeză?

— Sunt un fin­lan­dez euro­pean. Mi-ar plă­cea să aduc în Mol­do­va sen­ti­men­tul de naţiu­ne puter­ni­că, de naţiu­ne care evo­lu­ea­ză. Fin­lan­da are o isto­rie des­tul de colo­ra­tă, în anul 1918 încă se scăl­da în sân­ge în peri­oa­da Pri­mu­lui Răz­boi Mondi­al. Dar a decis să se ridi­ce, să se recon­stru­ias­că, să devi­nă o naţiu­ne. Şi din acest sen­ti­ment de naţiu­ne puter­ni­că s-a con­stru­it sen­ti­men­tul de res­pect faţă de ţară, în care este clar că a fura de la pro­pri­ul popor nu e bine, a admi­te acte de coru­pţie – nu e bine. O naţiu­ne puter­ni­că se uneş­te şi con­stru­ieş­te sen­ti­men­tul de rezis­tenţă la feno­me­ne dău­nă­toa­re – anu­me pen­tru secu­ri­ta­tea aces­tei naţiu­ni. Aş adu­ce acest sen­ti­ment în Mol­do­va, ca oame­nii de aici, în spe­cial poli­ti­cie­nii, să nu uite nici­o­da­tă ce este impor­tant pen­tru a-ţi păs­tra sta­tul – sta­rea popo­ru­lui, să fie impli­ca­ţi toţi cetă­ţe­nii la edi­fi­ca­rea sta­tu­lui. Şi să fie înţe­lea­să pen­tru toţi rela­ţia din­tre one­s­ti­ta­te şi secu­ri­ta­tea sta­tu­lui.

— Cititorii ZdG sunt oameni cu educaţie, verticalitate şi interes pentru adevăr. În această perioadă ei întreabă tot mai des ce ar trebui să facă pentru ca Moldova să iasă din impas. Ce sfat le-aţi da?

— Am spus asta şi cu doi ani în urmă, atun­ci când am venit în Mol­do­va: că nu exis­tă mira­co­le. Refor­me­le sunt dure­roa­se, une­le nu îţi fac via­ţa mai bună ime­di­at. Dar nu exis­tă alter­na­ti­ve, decât mun­ca foar­te grea pen­tru asi­gu­ra­rea aces­tor refor­me. De ace­ea am susţi­nut Acor­dul de Aso­ci­e­re – pen­tru că adu­ce schim­ba­rea fun­damen­ta­lă prin mun­că ade­vă­ra­tă. Dacă îţi pasă cu ade­vă­rat de ţară, aceas­tă mun­că nu mai pare atât de grea. Dar pen­tru asta, e nevo­ie ca toţi să mun­ceas­că împre­u­nă – gru­pu­ri etni­ce, ling­vis­ti­ce, din dife­ri­te regiu­ni, sud, cen­tru, nord.

Pentru conformitate, Alina Radu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • =Tenu­ță Uni­o­nis­tu dela­Ti­ghi­na=

    Tere Tule­mast, Suo­mi !
    — —  —  —  —  —  —  —  —  —  — —
    Aten­ție Mare !
    – –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  – –
    Toți marii Uni­o­niș­ti din ulti­mii 25 de ani
    au fost omorâ­ți prin otră­vi­ri, ira­di­e­ri sau acci­den­te la coman­dă
    de către tero­riș­tii voro­niș­ti dodo­niș­ti usa­tiș­ti roș­kiș­ti lucin­skiș­ti sne­gu­riș­ti anti-români din SIS-temul KGB de la Chi­și­nău
    în tan­dem cu cel de la Tiras­pol.
    Cân­tă­re­ții uciși Doi­na și Ion Aldea Teo­do­ro­vi­ci,
    cân­tă­re­țul Vlad Ghe­or­ghe­laș,
    com­po­zi­to­rul Petre Aldea-Teodorovici, etc.
    vă spun ceva ?
    Actu­al­men­te cei mai mari muzi­cie­ni uni­o­niș­ti
    sunt diri­jo­rul Nico­lae Botgros și tână­rul Ion Pala­di.
    Deci iată că tero­riș­tii ruso­fo­ni și tră­dă­to­rii lovesc din nou –
    recent l-au otră­vit și ira­di­at de la dis­tan­ță
    pe mare­le rap­sod Nico­lae Botgros.
    Medi­cii nu pot depis­ta ade­vă­ra­ta cau­ză a mala­di­ei căci SIS-temul KGB de ocu­pa­ție ope­rea­ză cu cele mai sofis­ti­ca­te meto­de de asa­si­na­re,
    meto­de inde­pis­ta­bi­le.
    Tot în ase­me­nea mod tero­ris­tii ocu­pan­ți i-au cali­cit pen­tru toa­tă via­ța
    pe acto­rii Ghe­or­ghe Urschi și Ghe­or­ghe Pâr­lea,
    cân­tă­rea­ța Nina Cruli­co­vs­chi, Ște­fan Petra­che, etc.
    Pre­șe­din­te­le ador­mit Timofte știe toa­te aces­tea
    dar nu face nimic pen­tru a sal­va Marii Uni­o­niș­ti.
    – –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  – –
    Cine are Min­te să ia Amin­te la aces­tea !