538-pirka

Pirkka Tapiola: „Nu putem aplauda, atunci când nu e nimic de aplaudat în Moldova”

Interviu cu Pirkka Tapiola, şef al Delegaţiei Uniunii Europene  în Republica Moldova

— În prezent la Chişinău se desfăşoară mai multe proteste stradale. Cum apreciaţi protestele?

— Nu eu sunt acela care tre­buie să dea cali­fi­cări pro­tes­te­lor, dar ca pro­ces în gene­ral, con­si­de­răm că pro­tes­tele paş­nice sunt un drept fun­damen­tal şi o parte a pro­ce­su­lui demo­cra­tic. Aici tre­buie să spun un cuvânt de apre­ci­ere şi la adresa Guver­nu­lui, pen­tru fap­tul că, deo­cam­dată, a luat toate măsu­rile pen­tru a asi­gura ordi­nea publică şi sigu­ranţa cetă­ţe­ni­lor care par­ti­cipă la pro­teste. Am fost puţin îngri­jo­raţi de posi­bile alter­ca­ţii ale dife­ri­tor gru­puri pro­tes­ta­tare, care ar fi putut să con­ducă la vio­lenţe, dar, în gene­ral, pro­tes­tele sunt paş­nice, pe alo­curi fiind des­tul de extinse, dar şi mai res­trânse, şi toate s-au desfă­şu­rat fără excese.

— La proteste participă, mai nou, şi câteva formaţiuni politice.

— Drep­tul la pro­teste paş­nice face parte din cul­tura demo­cra­tică şi nu cred că acest drept e mai spe­cial pen­tru un grup sau altul.

— Veniţi dintr-o democraţie mai veche. Din câte vedem, în Uniunea Europeană oamenii protestează, mai degrabă, fiind organizaţi de mişcări civice sau de sindicate, mai rar – de partide politice. La Chişinău, cele mai mari proteste sunt organizate de partide politice, iar recent Platforma DA a anunţat, de asemenea, că ar intenţiona să înregistreze un partid.

— Dacă vreţi acum să răsco­liţi poli­to­lo­gul din mine, am să pri­vesc ana­li­tic la pro­ce­sul pro­tes­ta­tar din UE şi am să remarc că acolo s-a pro­dus o schim­bare. Par­ti­dele poli­tice au fost moto­rul pro­tes­te­lor într-o peri­oadă, acum însă de pro­teste se ocupă mai mult miş­că­rile civice, sin­di­ca­tele încă mai au un rol impor­tant în orga­ni­za­rea pro­tes­te­lor. De exem­plu, la Bru­xe­l­les, vedem dese­ori fer­mi­eri pro­tes­tând, orga­ni­zaţi sub aus­pi­ci­ile sin­di­ca­te­lor din agri­cul­tură. Or, în pre­zent, demon­stra­ţi­ile în UE sunt tot mai rar orga­ni­zate de par­tide poli­tice.

— Oamenii în Moldova sunt, probabil, gata să protesteze cu oricine, pentru că sunt extrem de nemulţumiţi de turnura vieţii lor din ultimii ani. Dar aici există şi riscul de a fi manipulaţi prin proteste, aşa cum au fost manipulaţi de Guvernare. Or, guvernele de după 2012, sub umbrela integrării europene, au admis, de fapt, cele mai mari fraude bancare, dar şi control politic asupra instituţiilor care trebuie să asigure ancheta unor fraude. Dacă discutaţi cu liderii politici din Moldova, cum explică ei aceste lucruri?

— Sen­ti­men­tele pro­tes­ta­ta­ri­lor din Mol­dova pot fi uşor înţe­lese, văzând pro­gre­sul limi­tat la capi­to­lul lup­tei cu coru­pţia, dar şi la cel al refor­mei jus­ti­ţiei. Dar cel mai grav lucru e, totuşi, fra­uda ban­cară. Cinci­spre­zece la sută din PIB a dis­pă­rut – aceasta este o ches­tiune extrem de seri­oasă. Nu zic de un mili­ard, căci pen­tru un stat mai bogat această sumă poate să nu fie atât de pon­de­ra­bilă, dar pen­tru orice stat 15% din PIB e o fra­udă enormă. Tot­o­dată, oame­nii sunt şi mai îngri­jo­raţi de acţiu­nile poli­ti­cie­ni­lor de după comi­te­rea aces­tei fra­ude. Abor­dez aceste ches­tiuni în cadrul tutu­ror între­ve­de­ri­lor pe care le avem cu auto­ri­tă­ţile R. Mol­dova. Dis­cu­tăm, în pri­mul rând, ce e de făcut. Este foarte impor­tant să se dea o defi­ni­ţie a căii pe care să o urmeze Mol­dova în con­ti­nu­are. Or, până în momen­tul în care o guver­nare nu are o idee foarte clară des­pre cum vrea să arate ţara în vii­to­rul ime­diat şi mai înde­păr­tat şi, mai ales, până în momen­tul în care nu are un plan care să asi­gure paşii prin care se va ajunge acolo – lucru­rile nu se vor mişca.

— În toiul primelor zile de proteste, au fost făcute şi arestări. Grigore Petrenco şi câţiva colegi ai săi rămân în arest. Credeţi că arestul acestora e un abuz sau o normă de securitate publică?

— Urmă­rim cazul, am vor­bit cu fami­lia lui şi cu auto­ri­tă­ţile. Este impor­tant să existe un pro­ces legal şi trans­pa­rent pe acest caz, ca şi în orice alt caz de arest. E impor­tant să nu existe abu­zuri.

— Credeţi că protestatarii au un plan clar pentru o nouă guvernare?

— Nu cunoa­ş­tem acest lucru, dar încu­ra­jăm dia­lo­gul din­tre poli­ti­cieni şi repre­zen­tanţii pro­tes­ta­ta­ri­lor. Dia­lo­gul este foarte impor­tant. Desi­gur că e bine ca şi cei care con­duc pro­tes­tele să ţină cont de opi­ni­ile pro­tes­ta­ta­ri­lor, ale tutu­ror, sau ale unui număr cât mai extins de cetă­ţeni.

— Moldova e în criză bugetară. Cum decurge dialogul cu donatorii în acest context?

— Noi cre­dem că e o nece­si­tate comu­ni­ca­rea cu dona­to­rii, dar nu îna­inte de eva­lu­a­rea situ­a­ţiei ban­care, care să se sol­deze cu sta­bi­li­za­rea cri­zei. Asta ar fi, de ase­me­nea, o cale de a obţine suport buge­tar, cel puţin pen­tru sec­toa­rele în care sunt vizi­bile refor­mele. Dar, în pri­mul rând, e nece­sar un minim de sta­bi­li­tate poli­tică pen­tru a lucra la reforme. Acum, tot ce rămâne de făcut e ca Mol­dova să dea totuşi semne de reforme echi­li­brate în jus­ti­ţie şi reforme struc­tu­rale, şi să ia deci­zii care să ducă ţara îna­inte.

— Şi dialogul cu FMI? Se pare că autorităţile de la Chişinău l-au ignorat cu bună ştiinţă, ce credeţi?

— Sunt foarte şi foarte îngri­jo­rat. Şi chiar dacă înţe­leg că au fost multe frus­trări legate de Banca Naţio­nală, demi­sia guver­na­to­ru­lui Băn­cii Naţio­nale – toc­mai când a venit misiu­nea – a lan­sat un mesaj care dă de gân­dit. E clar ca Dră­gu­ţanu rămâne în fun­cţie pen­tru urmă­toa­rele 3 luni, dar aştep­tă­rile se pare că erau altele. Per­so­nal sunt foarte îngri­jo­rat şi foarte dez­a­mă­git că dia­lo­gul cu FMI a fost amâ­nat din cauza demi­siei guver­na­to­ru­lui. Ori­când există posi­bi­li­ta­tea unor demi­sii, dar tre­buie pri­vit tabloul în ansam­blu, să se ana­li­zeze: cum va afecta o demi­sie sau alta situ­a­ţia gene­rală, iar în acest caz, în par­ti­cu­lar, această demi­sie a afec­tat dia­lo­gul cu FMI.

— Ca să le fie mai clar cetăţenilor, ce pierde şi ce câştigă Moldova dintr-un acord cu FMI?

— Prin acor­dul cu FMI, Mol­dova obţine un cadru pen­tru reforme şi o cale pe care să meargă pen­tru rea­li­za­rea aces­tora. E ade­vă­rat, unele reforme sunt dure­roase, mai puţin popu­lare, însă doar refor­mele pot să ducă eco­no­mia la fun­cţio­na­li­tate şi trans­pa­renţă, sa echi­li­breze buge­tul sta­tu­lui, sunt ches­tii abso­lut nece­sare pen­tru a merge mai departe. Une­ori, refor­mele dure­roase sunt foarte apre­ciate atunci când se vede rezul­ta­tul. Fără un acord cu FMI, Mol­dova pierde o cale ghi­dată spre reforme, nu va mai bene­fi­cia de suport buge­tar pen­tru revi­go­ra­rea eco­no­miei, dar mai ales – nu va avea suport pen­tru reforme de cali­tate, de care are atâta nevoie. Şi de aici, va suferi sta­bi­li­ta­tea eco­no­mică.

— Delegaţia UE a facilitat recent venirea unei procurore din România pentru consultanţă în reforma justiţiei. Societatea a discutat foarte mult despre posibilitatea ca Mariana Alexandru, cu experienţă la DNA, să preia aici unele pârghii în reformarea Procuraturii Generale. E posibil ca Delegaţia UE să susţină aşa ceva?

— Este vorba de o expertă care a fost con­trac­tată pen­tru 35 de zile, care are o expe­rienţă foarte bună în spate, dar care nu are cum face anchete sau con­duce insti­tu­ţii de drept în R. Mol­dova, la acest moment. Am văzut titlu­rile unor ştiri des­pre veni­rea ei în R. Mol­dova şi am rămas con­tra­riat. Mol­dova e un stat inde­pen­dent, iar legi­sla­ţia Mol­do­vei arată că un cetă­ţean străin nu poate să facă anchete penale sau să inter­vină în dosare. Da, în Ucraina câţiva cetă­ţeni stră­ini au fost anga­jaţi anume în fun­cţii care faci­li­tează lupta cu coru­pţia, inclu­siv anche­ta­rea cazu­ri­lor de coru­pţie, dar aceşti expe­rţi stră­ini nu au înce­put a munci îna­inte de a primi cetă­ţe­nia Ucrai­nei, pen­tru a res­pecta pre­ve­de­rile con­sti­tu­ţio­nale ale aces­tui stat. Şi Con­sti­tu­ţia R. Mol­dova spune că pute­rea judi­ci­ară sau legi­sla­tivă apa­rţine cetă­ţe­ni­lor aces­tui stat. În cazul Mari­a­nei Ale­xan­dru este vorba de asis­tenţă teh­nică, şi asta nu înseamnă că UE tri­mite în R. Mol­dova misiuni pen­tru a face jus­ti­ţie. Jude­că­to­rii şi pro­cu­ro­rii din R. Mol­dova tre­buie să fie res­pon­sa­bili de deci­zii, pro­cese şi lupta cu coru­pţia, dar şi voinţă poli­tică tre­buie să existe. Pe când expe­rţii stră­ini, fie din Româ­nia, Franţa sau alte state UE, pot oferi doar con­sul­tanţă.

— UE a acordat până în prezent ajutor substanţial pentru reforma justiţiei, ce s-a schimbat?

— Am spus deja de multe ori că nu sun­tem mulţu­miţi de reformă. Nu sunt expert în jus­ti­ţie, dar nu tre­buie să fii expert ca să vezi că lip­seşte voinţa poli­tică pen­tru schim­bări reale în întreaga ţară. Am acor­dat asis­tenţă pen­tru reforme, acum vrem să vedem şi res­pon­sa­bi­li­ta­tea bene­fi­ci­a­ru­lui.

— Şi donatorii, şi-au schimbat atitudinea?

— Cred că se vede că am deve­nit mai cri­tici, aşa cum sun­tem pri­e­teni şi par­te­neri ai Mol­do­vei. Apre­ciem această ţară, vrem ca Mol­dova să înre­gis­treze suc­cese, dar nu sun­tem gata să apla­u­dăm atunci când nu e nimic de apla­u­dat. Sun­tem ca şi pri­e­te­nul care spune cu tot cura­jul că ceva nu merge bine, atunci când nu e bine. Un pri­e­ten ade­vă­rat asta spune: – Stai puţin, poate iei o pauză de gân­dire, poate eva­lu­ezi pasul pe care vrei sa îl faci, ca să nu dai greş?

— Cum apreciaţi progresele în privinţa Acordului de Asociere a R. Moldova cu UE?

— În pre­zent sun­tem la mij­lo­cul unei eva­luări mai largi a pro­ce­su­lui de imple­men­tare a Acor­du­lui de Aso­ci­ere, şi vom avea o con­clu­zie mai com­plexă în curând. Ori­cum, ceea ce vedem acum e o res­tanţă la capi­to­lul des­chi­dere faţă de inves­ti­tori, inves­ti­to­rii mari rămân rezer­vaţi faţă de R. Mol­dova, şi asta înseamnă că nu e foarte dega­jat cli­ma­tul financiar-economic. E ade­vă­rat că ulti­mul an agri­col a fost com­pli­cat, cu ale­geri, cu schim­bări de guverne, şi cli­ma­tul inves­ti­ţio­nal n-a fost foarte pri­e­te­nos.

Există şi ele­mente care bucură. În spe­cial, expor­tu­rile agri­cole din Mol­dova către UE. E un pro­ces în cre­ş­tere. Stan­dar­dele încă tre­buie ajus­tate, dar sun­tem opti­mi­şti – agri­cul­to­rii sunt activi şi inte­re­saţi. Mol­dova are nevoie acum de o peri­oadă de acal­mie şi sta­bi­li­tate poli­tică, pen­tru a per­mite imple­men­ta­rea aces­tor pre­ve­deri ale Acor­du­lui de Aso­ci­ere.

— Sunteţi parte a dialogului cu autorităţile de la Tiraspol. Cum decurg negocierile?

— Sun­tem parte din for­ma­tul 5+2, există o mulţime de pro­vo­cări. Aş vrea să văd că acest dia­log con­ti­nuă.

— Aţi fost la nunta recentă a lui Evgheni Şevciuk şi Nina Ştanski?

— Nu. Nu am fost invi­tat. Înţe­leg că a fost o reu­niune de fami­lie. Dar am fost cu o săp­tămână îna­inte de nuntă. Şi vreau să merg încolo din nou. E impor­tant dia­lo­gul pen­tru Mol­dova, pen­tru întreaga regiune şi pen­tru Europa.

— Există progrese în acest dialog recent?

— E com­pli­cat. Dar tre­buie să con­ti­nuăm.

— Care ar fi rolul presei în UE, pentru elucidarea unor asemenea situaţii complexe cum e criza din R. Moldova?

— Sun­tem în mod spe­cial îngri­jo­raţi de presa elec­tro­nică din R. Mol­dova. Există o serie de… nu le-aş spune mono­po­luri, dar struc­turi care deţin con­tro­lul asu­pra mai mul­tor tele­vi­ziuni, în spa­tele cărora stau poli­ti­cieni, şi este foarte vizi­bilă agenda poli­tică a aces­tora la TV. Chiar şi ulti­mele pro­teste au fost pre­zen­tate în mod dife­rit la aceste sta­ţii tv, reieşind parcă din ati­tu­di­nea lide­ru­lui poli­tic faţă de ele. Este foarte impor­tant ca presa să devină liberă, inde­pen­dentă. Pot exista şi insti­tu­ţii de presă de par­tid, dar e impor­tant ca aces­tea sa spună franc acest lucru, ast­fel încât con­su­ma­to­rul de presă să ştie. Alt moment foarte impor­tant este să existe o con­cu­renţă liberă între aceste insti­tu­ţii mass-media. Să fie mai multă trans­pa­renţă în ceea ce pri­veşte pro­pri­e­ta­rii de media. Să existe, de fapt, trans­pa­renţă totală şi reală a pro­pri­e­ta­ri­lor stră­ini de media, până la final.

Tot­o­dată, e şi foarte impor­tant ca difu­zo­rul public de tele­vi­ziune să fie foarte puter­nic, aşa cum e BBC în Marea Bri­ta­nie. Tre­buie să remarc că la pos­tul public Moldova1 am văzut în ulti­mul timp o poli­tică edi­to­ri­ală rela­tiv echi­li­brată , dar mai e spa­ţiu de îmbu­nă­tă­ţire şi tre­buie să cre­ască, printr-un conţi­nut bun, cifrele de audienţă.

E impor­tant ca presa, în ase­me­nea situ­a­ţii com­plexe, să ope­reze cu fapte, cu date exacte, să veri­fice fap­tele, să cre­ască stan­dar­dele pro­fe­sio­nale, nu să înveţe oame­nii cum să tră­i­ască în sti­lul gaze­tei Pra­vda.

— Cât de mult controlează politicienii în statele UE canalele TV?

— În UE, foarte rar se aude ca pro­pri­e­ta­rii de tele­vi­ziuni să se implice în poli­tica edi­to­ri­ală. În UE presa e o afa­cere. Ast­fel, mass-media livrează un pro­dus care se numeşte infor­ma­ţie liberă, sau infor­ma­ţie obiec­tivă, şi această infor­ma­ţie este pro­cu­rată de către cetă­ţeni. În ace­laşi timp, dona­to­rii de publi­ci­tate vin la aceste insti­tu­ţii media să cum­pere spa­ţiu, căci ei ştiu că oame­nii cum­pără infor­ma­ţie liberă şi inde­pen­dentă. Momen­tul deci­zio­nal este cali­ta­tea pro­du­su­lui media. Atunci când presa e o afa­cere, e vorba de cere­rea cetă­ţe­ni­lor pri­vind infor­ma­ţia corectă şi de oferta pre­sei în acest sens.

— În ultimii ani în R. Moldova au avut loc mai multe campanii electorale, şi una dintre problemele persistente ale acestor campanii a fost transparenţa banilor partidelor.

— Este foarte impor­tant. Mol­dova nu a înre­gis­trat mari suc­cese la acest capi­tol. Dar e vorba de o ches­tiune fun­damen­tală a demo­cra­ţiei, este impor­tant ca fie­care să aibă şanse egale de a par­ti­cipa la ale­geri şi de a fi ales. Ast­fel, tre­buie să existe pre­ve­deri legale care fac posi­bil acest lucru, care asi­gură trans­pa­renţa bani­lor impli­caţi în aceste cam­pa­nii. Da, veni­tu­rile unui par­tid nu vor fi egale cu banii altui par­tid. Dar trans­pa­renţa va asi­gura şanse egale pen­tru toţi par­ti­ci­panţii la scru­tin. În Mol­dova e nevoie să fie alt­fel pri­vite decla­ra­ţi­ile finan­ci­are ale par­ti­de­lor, să fie alt­fel moni­to­ri­zată can­ti­ta­tea de publi­ci­tate poli­tică, în spe­cial la TV, unde are loc şi par­ti­za­na­tul poli­tic, să fie ana­li­zate plân­ge­rile la CEC. Apre­ciez acti­vi­ta­tea CEC, dar e nevoie de o abor­dare mai pro­fundă a pro­ble­mei finanţă­rii par­ti­de­lor.

— Egalitatea de gen este de asemenea o problemă electorală, femeile încă nu ajung în număr egal cu bărbaţii pe listele electorale, sau în topul listelor în mod special.

— E puţin mai bine acum. Sunt dis­cu­ţii des­pre cote şi le susţin. Dar e un pro­ces de durată. Pe de o parte – asta arată nive­lul de pre­gă­tire al lide­ri­lor poli­tici. Dar arată şi gra­dul de impli­care al soci­e­tă­ţii, dacă ne uităm la modul în care sunt votate can­di­da­tele.

— Cum calificaţi ne-şansele Maiei Sandu de a deveni conducătoare a unui Guvern, în cazul în care decizia de a o respinge a fost luată doar de bărbaţi politici?

— Da, Maia Sandu a fost o can­di­dată foarte puter­nică, sper că res­pin­ge­rea ei nu a fost un act bazat pe dimen­siu­nea de gen, deşi am urmă­rit subiec­tul şi am fost şocaţi de unele comen­ta­rii abso­lut sexiste ale lide­ri­lor poli­tici. Noi, ca expo­nenţi ai UE, nu putem accepta dia­lo­guri în ase­me­nea ter­meni, deo­a­rece cul­tura euro­peană a dia­lo­gu­lui poli­tic exclude sexis­mul.

— Maia Sandu a avut o mare popularitate şi susţinere publică, dar a fost eliminată total din Guvern. Nu credeţi că ar trebui să revină?

— Am dis­cu­tat cu ea. Dar nu pot să iau deci­zii pen­tru auto­ri­tă­ţile din R. Mol­dova. Nu e fun­cţia mea.

— Sunteţi finlandez de origine. Dacă ar fi să aduceţi un cadou din Finlanda pentru Moldova, ce ne-aţi oferi din cultura finlandeză?

— Sunt un fin­lan­dez euro­pean. Mi-ar plă­cea să aduc în Mol­dova sen­ti­men­tul de naţiune puter­nică, de naţiune care evo­lu­ează. Fin­landa are o isto­rie des­tul de colo­rată, în anul 1918 încă se scălda în sânge în peri­oada Pri­mu­lui Răz­boi Mondial. Dar a decis să se ridice, să se recon­stru­iască, să devină o naţiune. Şi din acest sen­ti­ment de naţiune puter­nică s-a con­struit sen­ti­men­tul de res­pect faţă de ţară, în care este clar că a fura de la pro­priul popor nu e bine, a admite acte de coru­pţie – nu e bine. O naţiune puter­nică se uneşte şi con­stru­ieşte sen­ti­men­tul de rezis­tenţă la feno­mene dău­nă­toare – anume pen­tru secu­ri­ta­tea aces­tei naţiuni. Aş aduce acest sen­ti­ment în Mol­dova, ca oame­nii de aici, în spe­cial poli­ti­cie­nii, să nu uite nici­o­dată ce este impor­tant pen­tru a-ţi păs­tra sta­tul – sta­rea popo­ru­lui, să fie impli­caţi toţi cetă­ţe­nii la edi­fi­ca­rea sta­tu­lui. Şi să fie înţe­leasă pen­tru toţi rela­ţia din­tre one­s­ti­tate şi secu­ri­ta­tea sta­tu­lui.

— Cititorii ZdG sunt oameni cu educaţie, verticalitate şi interes pentru adevăr. În această perioadă ei întreabă tot mai des ce ar trebui să facă pentru ca Moldova să iasă din impas. Ce sfat le-aţi da?

— Am spus asta şi cu doi ani în urmă, atunci când am venit în Mol­dova: că nu există mira­cole. Refor­mele sunt dure­roase, unele nu îţi fac viaţa mai bună ime­diat. Dar nu există alter­na­tive, decât munca foarte grea pen­tru asi­gu­ra­rea aces­tor reforme. De aceea am susţi­nut Acor­dul de Aso­ci­ere – pen­tru că aduce schim­ba­rea fun­damen­tală prin muncă ade­vă­rată. Dacă îţi pasă cu ade­vă­rat de ţară, această muncă nu mai pare atât de grea. Dar pen­tru asta, e nevoie ca toţi să mun­cească împre­ună – gru­puri etnice, ling­vis­tice, din dife­rite regiuni, sud, cen­tru, nord.

Pentru conformitate, Alina Radu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • =Tenuță Uni­o­nistu dela­Ti­ghina=

    Tere Tule­mast, Suomi !
    — —  —  —  —  —  —  —  —  —  — —
    Aten­ție Mare !
    – –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  – –
    Toți marii Uni­o­niști din ulti­mii 25 de ani
    au fost omorâți prin otră­viri, ira­di­eri sau acci­dente la comandă
    de către tero­riș­tii voro­niști dodo­niști usa­tiști roș­kiști lucin­skiști sne­gu­riști anti-români din SIS-temul KGB de la Chi­și­nău
    în tan­dem cu cel de la Tiras­pol.
    Cân­tă­re­ții uciși Doina și Ion Aldea Teo­do­ro­vici,
    cân­tă­re­țul Vlad Ghe­or­ghe­laș,
    com­po­zi­to­rul Petre Aldea-Teodorovici, etc.
    vă spun ceva ?
    Actu­al­mente cei mai mari muzi­cieni uni­o­niști
    sunt diri­jo­rul Nico­lae Botgros și tână­rul Ion Paladi.
    Deci iată că tero­riș­tii ruso­foni și tră­dă­to­rii lovesc din nou –
    recent l-au otră­vit și ira­diat de la dis­tanță
    pe marele rap­sod Nico­lae Botgros.
    Medi­cii nu pot depista ade­vă­rata cauză a mala­diei căci SIS-temul KGB de ocu­pa­ție ope­rează cu cele mai sofis­ti­cate metode de asa­si­nare,
    metode inde­pis­ta­bile.
    Tot în ase­me­nea mod tero­ris­tii ocu­panți i-au cali­cit pen­tru toată viața
    pe acto­rii Ghe­or­ghe Urschi și Ghe­or­ghe Pâr­lea,
    cân­tă­reața Nina Cruli­co­vschi, Ște­fan Petra­che, etc.
    Pre­șe­din­tele ador­mit Timofte știe toate aces­tea
    dar nu face nimic pen­tru a salva Marii Uni­o­niști.
    – –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  –  – –
    Cine are Minte să ia Aminte la aces­tea !