Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Preşedintele şi frica de blestem

Preşedintele şi frica de blestem

Este Ion Sturza candidatul optim pentru realităţile R. Moldova? Este gata Timofti, din moment ce l-a desemnat, să-i asigure şi o pistă de lansare în parlament? Va reuşi Sturza să-l convingă pe Plahotniuc să-i accepte candidatura ori să găsească o altă „soluţie” de împăcare, decât funcţia de premier?

Am avut de gând, pe final de an, să fac abstracţie de toată „burduşeala” politică de la noi şi să scriu ceva mai special din amintirile copilăriei mele de la Cartalul Renilor, despre sărbătorile de Crăciun de aici, care au o cu totul altă culoare şi farmec, dar nu a fost să fie. Noul spectacol politic, scos în public în noaptea de duminică spre luni, în regia nu ştiu cui şi jucat în rolurile principale de V. Plahotniuc şi N. Timofti, mi-a dat peste cap planurile mele iniţiale.

Mai pleacă un an. Pentru R. Moldova, 2015 a fost un an apocaliptic. Deşi nu a fost ridicată pe cruce, Moldova nu mai are mult până la răstignire, dacă 2016 va începe la fel de prost după cum se încheie 2015. Anul care pleacă este o mare dezamăgire. Şi pe plan intern – mă refer la starea de spirit a simplului cetăţean, şi pe plan extern – zic de partenerii noştri occidentali de dezvoltare. Dezamăgirea generală este tot cu ce ne-am putut alege din acest an. Din marea „lecţie de succes” a Parteneriatului Estic, R. Moldova a ajuns o lecţie a marilor iluzii şi deziluzii. De parcă nici nu au existat Vilnius-2013 (parafarea Acordului de Asociere la UE) şi Bruxelles-2014 (liberalizarea regimului de vize cu UE). Era de aşteptat să ajungem în halul în care am ajuns? SOS-uri, în acest sens, au existat periodic şi cu mult mai devreme decât 29 octombrie 2015 (demiterea guvernului Streleţ şi incertitudinile post-demitere). Altceva e că nu întotdeauna aceste semnale au fost percepute la nivelul riscului lor pentru R. Moldova. O retrospecţie, fie şi sumară, ne arată că, de fapt, lucrurile au început a se „strica” după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, când partidele de la guvernare s-au văzut „învingătoare”. Declaraţiile tot mai insistente făcute de M. Lupu de la PD şi preluate, ulterior, de V. Filat de la PLDM, potrivit cărora R. Moldova nu e gata să semneze la Summitul de la Riga (mai 2015) acordul de ţară-candidat la UE, au fost punctul de întoarcere înapoi pentru R. Moldova. Nici măcar nu a fost unul de pas pe loc. În locul Raportului de progres, oficialii noştri au stat la Riga cu ochii în podea, iar ceea ce a urmat a fost o catastrofă. „Jaful secolului”, marele proiect tâlhăresc şi politic, pentru asta a şi fost gândit: să arunce R. Moldova în aer. Şi a aruncat-o, chiar dacă nu suntem, deocamdată, o nouă Ucraină. De un an de zile, R. Moldova este, practic, neguvernată, cu toate consecinţele politice, economice şi sociale ce reies din asta (4 guverne, titulare şi netitulare, într-un an, asta-i guvernare?). Toate acordurile cu partenerii externi sunt în suspans, finanţările externe trecute sub sechestru, iar sprijinul, pe care-l mai avem, nu este decât unul strict diplomatic. Unde eram acum un an şi unde am ajuns?

2016 bate la poartă. Încă o săptămână şi, calendaristic vorbind, ne despărţim de 2015. Şi de problemele lui? Întrebarea rămâne, deocamdată, fără răspuns. Atât timp cât nu avem guvern, suntem un stat semiguvernat, ne-luat în seamă de nimeni şi în care toate problemele se rezolvă pe jumătate sau nu se rezolvă deloc. De ce? Pentru că cei care trebuie să se preocupe de rezolvarea lor sunt implicaţi în războaie politice, sunt dominaţi şi ghidaţi de interese proprii. Pentru alte interese, practic, nu le mai rămâne nici timp, nici elan. Cu ce dispoziţie intră moldoveanul în noul an? Cu frică. Frica de toate, pentru că nu este protejat de nimeni şi de nimic: nici de lege, nici de protecţia socială, nici de guvern, nici de parlament, nici de preşedinte, nici de Constituţie, nici de frig, nici de foame, nici de hoţi, nici de… Lupu ne-a promis, acum două luni, un nou guvern. Şi „0”. De ce? PD şi PLDM nu pot împărţi funcţia de premier. E numai una, iar pretendenţii sunt cel puţin doi. Săptămâna trecută, PD i-a cerut preşedintelui Timofti să-l nominalizeze la funcţia de prim-ministru pe V. Plahotniuc, patronul partidului. „Nu vreau să fiu blestemat de popor”, a declarat Timofti, invocând faptul că Plahotniuc are, conform sondajelor, o imagine publică proastă, iar după o consultare prealabilă cu ambasadorii statelor-membre UE la Chişinău, Tomofti l-a desemnat candidat la şefia guvernului pe ex-prim-ministrul şi multimilionarul Ion Sturza. Este Sturza candidatul PLDM, aşa după cum acuză PD? Este el opţiunea lui Timofti, aşa după cum a anunţat preşedintele? Cel mai degrabă, este candidatul pentru care s-a făcut lobby puternic la Bruxelles şi care, cel mai probabil, i-a fost recomandat preşedintelui Timofti. Timp de două săptămâni, Sturza trebuie să poarte negocieri cu fracţiunile parlamentare şi să-şi prezinte în parlament echipa şi programul de guvernare. Acesta se arată optimist, deşi până la ziua de azi doar un singur partid parlamentar, PLDM, şi-a anunţat sprijinul. În paralel, PD forţează nota şi se arată dispus să lupte până la capăt pentru funcţie. Plahotniuc a revenit duminică noaptea în politică, iar luni de dimineaţă 14 deputaţi din fracţiunea comuniştilor s-au rupt de la Voronin şi vor, alături de PD, crearea celei mai mari fracţiuni parlamentare la Chişinău. Lucrurile, în loc să se simplifice, se complică. Ce va urma, e greu de anticipat. Multe se pot întâmpla, inclusiv ne-votarea lui Sturza, alegeri anticipate sau demiterea preşedintelui Timofti.

Este Ion Sturza candidatul optim pentru realităţile R. Moldova? Este gata Timofti, din moment ce l-a desemnat, să-i asigure şi o pistă de lansare, o majoritate de voturi în parlament? Nu se ştie. Va reuşi Sturza să-l convingă pe Plahotniuc să-i accepte candidatura ori să găsească o altă „soluţie” de împăcare, decât funcţia de premier? Nici aici nu sunt clare lucrurile. Percepţia publică diferă şi ea în jurul lui Sturza, el fiind suspectat de unii de colaborare cu kgb-ul sovietic, iar de alţii de acte de corupţie în perioada primului mandat de premier. Ceea ce putem spune cu siguranţă e că Sturza e din aceeași castă cu Filat (a ex-preşedintelui Lucinschi), alta decât cea a lui Plahotniuc. Nu cunosc care-i regula relaţiilor dintre caste, dar în două săptămâni sper s-o vedem şi pe asta.