Mahmureală geopolitică
Instaurarea nocturnă a noului guvern din săptămâna trecută a scos la iveală tendințe care pentru proeuropeanul moldovean de rând au fost de-a dreptul șocante. În ultimele săptămâni, „partenerii noștri europeni” au fost foarte „diplomatici” în legătură cu problemele cronice de la noi. În presă se vehicula că ambasadorul american l-ar fi numit pe Vlad Plahotniuc „un politician de succes”. Nici imediat după „20 ianuarie” reacțiile demnitarilor străini nu s-au prea auzit. Doar câteva îndemnuri la „dialog”, și atât.
Să comparăm, bunăoară, reacțiile organelor UE la acţiunile noului guvern din Polonia, potrivit cărora acesta ar ”amenința” democrația prin creșterea controlului guvernamental asupra mass-media de stat (ca și cum asta nu s-ar practica şi în alte state europene, cu guverne mai ”respectabile”). Sau șantajul evident împotriva statelor din Europa de Est. Pe de o parte, Angela Merkel și alți politicieni de ”vârf” au facilitat influxul de sute de mii de imigranți, ignorând previziunile existente și renunțând la controlul granițelor. Pe de altă parte, celelalte state sunt amenințate cu sistarea subsidiilor de la Bruxelles dacă nu-şi vor primi cota de imigranți. Recent, UE a inițiat chiar un proces împotriva a 19 (!) state membre, printre care și Romania, învinuite de a nu fi făcut suficient în sprijinul imigranților.
Ani de zile, societatea noastră a fost educată în spiritul unei dualități geopolitice, privind Estul ca întruchiparea răului și Vestul ca marele salvator de corupție. S-a neglijat necesitatea unei studieri mai largi a istoriei sec. XX, precum și predarea tradițiilor clasice, occidentale, ale economiei de piață și ale liberalismului. Din asta rezultă, pe de o parte, o naivitate geopolitică. Puțini au putut admite gândul că ”marii dușmani” – SUA și Rusia – ar putea face, măcar uneori, un joc comun. Istoria e plină de astfel de exemple. Progresele în relațiile cu Iranul sunt cel mai recent şi mai vizibil caz de cooperare între Rusia și SUA. Oare de ce Republica Moldova ar trebui să fie o excepție istorică în acest sens?
Naivitate și în sensul de a crede că fenomenul „oligarhizării” ar există doar la noi. Cu regret, oligarhizarea este foarte înrădăcinată nu doar în spațiul estic, ci și în Europa Occidentală și în SUA. Iar în comparație cu „păpușarii” care operează la nivel mondial, cei de la noi sunt încă începători. Primii nu doar fură miliarde, ci și ucid milioane de oameni sau poluează mediul înconjurător pentru profitul lor personal. Credința în „politicianul și birocratul vestic nobil” e mai absurdă decât multe superstiții populare. Or, cum să acționeze un funcționar internațional, care primește uneori peste zece mii de dolari lunar pentru a realiza proiecte în sau cu Moldova, atunci când inexistenţa unui guvern îi pune în pericol propriul buzunar?! Desigur că va pleda pentru „continuitate” și „stabilitate politică”.
Iar lipsa educației economice duce la faptul că protestele actuale, dar și noile mișcări politice se rezumă doar la înlocuirea oamenilor „răi” cu cei „buni”, care vor administra monopolul de stat în mod dezinteresat. Orice serviciu monopolist de stat duce la ineficiență, risipă și corupție, indiferent de cine e la cârmă. Și se uită binecunoscutul aforism al lordului Acton: „Puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut”.
