ZdG la 19 ani: amenințări, provocări, război. Ce lecții de curaj au învățat membrii echipei ZdG?

Astăzi, 29 iulie, Ziarul de Gardă împlinește 19 ani. E vârsta când tinerii fac primii pași independenți în viață, deseori însă, pentru acest fapt e nevoie de curaj. Echipa ZdG și-a împărtășit gândurile privind lecția de curaj învățată la Ziarul de Gardă, fie că e o lecție însușită de la colegi, fie că de la eroii reportajelor, dar și privind rolul pe care această lecție l-a avut sau îl mai are în formarea lor profesională.

Alina Radu, directoare, cofondatoare ZdG

În primii ani de ZdG am avut multe momente dificile, legate de amenințări, dosare judiciare, riscuri și pericole despre care nu am învățat nimic la școală sau la facultate. Ce faci când primești amenințări la telefonul fix și nu poți să afli cine te amenință? Ce faci când vin plicuri cu dosare în care ți se cer sute de mii de lei? Ce faci când urmează să publici ceva despre un mare caz de corupție, despre care nu s-a mai scris, dar primești amenințări înainte de publicare? Am trăit multe stresuri, dar nu am renunțat niciodată. Și fiecare investigație publicată, fiecare zi în care nu cădeam, ne dădea și mai mult curaj să continuăm. Acum știm: curajul e molipsitor, inspiră și învinge obstacole. Curajul este combustibilul unei redacții anticorupție.

Aneta Grosu, ombudsmana cititorilor, cofondatoare a ZdG

În cei 19 ani de ZdG, întâlnirile și discuțiile cu oamenii au fost cele mai importante pentru mine. De la unii am învățat că fără devotament nu are sens viața, de la alții am aflat cum pot fi de leac cuvintele. Au fost oameni de la care am cunoscut cum e să reziști în situații dificile. Mulți dintre interlocutorii mei sunt oameni curajoși și pentru asta le mulțumesc. În acești 19 ani am descoperit curajul Liliei Neagu și al Asei Andruh-Scorpan de a spune adevărul chiar și sub lupa KGB-ului, acestea fiind condamnate de sovietici, dar de admirat și până astăzi; curajul profesorului Valentin Gologan din Rădoaia, Sângerei de a recita „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, ajungând primul dintre cei arestați în 1988; curajul preotului Vasile Pistrui, care în 1992, fiind paroh al Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Holercani, găzduia, sub rafale de arme, refugiați din stânga Nistrului și răniți de pe platoul Cocieri; curajul lui Radu Hossu, activist civic din România, care a inițiat o vastă campanie umanitară în sprijinul celor care luptă în războiul declanșat de Rusia în Ucraina; curajul tânărului Andrei Zorin, care din scaunul său rulant luptă pentru accesul la justiție al persoanelor imobilizate. La cei 19 ani ai ZdG, sunt sigură că viața poate fi schimbată doar de cei curajoși.

Petru Grozavu, editorialist

Am prins Ziarul de Gardă de la primul lui număr. ZdG nu este și nici nu a fost un ziar făcut. Este un ziar născut dintr-o pornire curajoasă și o mare inspirație jurnalistică a celor două fondatoare, care și-au pus ambiția să aducă pe piața mediatică o altfel de presă, una combativă, care să nu se incomodeze să spună adevărului pe nume. Sloganul „Spune adevărul” a devenit un test al curajului pentru echipă și pentru ziar. Personal, nu cred că curajul se învață. Curajul, mai degrabă, e un dat, care are nevoie de front pentru afirmare, ceea ce și este Ziarul de Gardă – soldatul care merge în fiecare zi „pe front”.

Victor Moșneag, redactor-șef

ZdG mi-a dat curajul să scriu și să investighez pe oricine, de la un simplu polițist, procuror sau judecător, la ministru, președinte de țară sau premier. Dacă până a ajunge la ZdG credeam că există oameni „de neatins”, fiind aici am depășit această frică și am ajuns să vorbesc cu ei de la egal la egal, am ajuns sa le adresez întrebări incomode și chiar să-i pun în situații deloc plăcute pentru ei. Tot la ZdG am învățat să merg înainte, indiferent de orice, să duc la capăt un articol chiar dacă au existat amenințări, solicitări sau diverse rugăminți.

ZdG mi-a dat curajul să rămân în R. Moldova, mereu cu speranța că pot cumva contribui la schimbarea lucrurilor, chiar și în acele perioade când totul era sumbru și când mulți dintre prieteni au ales să plece pentru o viață într-o lume mai bună pentru familiile lor.

Olga Bulat, redactoră-șefă adjunctă

Oameni curajoși sunt mult mai mulți decât credem. Noi doar nu-i observăm.

La scurt timp după ce venisem la ZdG, într-o seară de miercuri, pe numărul redacției a sunat cineva cu amenințări, cerând ca publicarea acelei ediții să fie sistată. Evident, ziarul a văzut lumina zilei, la fel ca și în fiecare zi de joi. Era prima lecție de curaj pe care am învățat-o la ZdG. Au urmat multe altele, printre care și situații când continui să scrii, primind, între timp, mesaje în care ești amenințat, uneori cu moartea, dar treci peste ele cu o sprânceană ridicată.

Curaj înveți și de la eroii pe care îi intervievezi: oameni cu deficiențe mobile sau intelectuale, lipsiți de drepturi, care, ani la rând, luptă pentru a și le restabili. Sau persoane supuse violenței fizice și/sau sexuale care se adresează la organele de drept, pentru ca, uneori, să se ciocnească, din nou, cu agresiune (deja verbală) în instanță, dar ele continuă să lupte, de această dată, cu sistemul. Acești oameni nu sunt ființe supranaturale, ei sunt aici, alături de noi, la distanță de o mână întinsă. Trebuie doar să deschizi ochii, pentru ca să-i vezi.

Dar cei care-și apără țara de agresori, riscându-și zilnic viața, nu sunt ei oare curajoși? Și femeile sau copiii rămași, în pofida pericolului, alături de soți și tați, pentru a-i susține… Nu e și asta un act de curaj? Acești oameni nu sunt inventați. Ei sunt acolo, la distanță de o graniță. Trebuie doar să-ți deschizi inima și mintea ca să-i vezi.

Aliona Cenușă, manageră Finanțe

Când am venit la ZdG, în CV-ul meu nu era descris ca abilitate sau punct forte Curajul… Atunci nici nu înțelegeam că ar fi neapărat necesar pentru poziția de contabil. În timp, situațiile de zi cu zi însă m-au determinat să învăț a prinde curaj … mai ales fiind membra celui mai mare și activ grup de investigații jurnalistice din Moldova. Curajul meu nu este despre confruntarea directă cu amenințările, intimidările și presiunille la care pot fi expuși colegii mei în timpul investigațiilor. Curajul meu este despre gestionarea eficientă și transparentă a resurselor financiare, despre luarea unor decizii responsabile și etice, despre cum să reziști, împreună cu echipa, în situații de criză financiară, despre a fi inovativ și de a testa diverse metode și modalități de asigurare a finanțării continue a proiectelor jurnalistice, despre asumare de riscuri, despre cum este să rămâi devotat ZdG-ului în condiții de austeritate. Curajul l-am învățat în timp, alături și împreună cu managementul instituției și al echipei ZdG, care ne insuflă inspirație și motivație, ca să nu cedăm, nu acum, când publicul are cea mai mare nevoie de presă și jurnalism făcut cu dragoste și profesionalism. Curajul este ZdG!

Victoria Borodin, reporteră, Departamentul Investigații

Să fii curajos în jurnalism înseamnă, cred eu, să cunoști riscurile și să ți le asumi. Și anume asta am învățat la ZdG.

Am cunoscut sute de oameni și istorii, majoritatea cu înclinație spre corupție, injustiție și iată că nu mi-a fost frică să documentez și să public anchete și dosare pe teme tabu pentru unii. Curajos fie ești, fie nu. Iar la ZdG, fiecare zi continuă să fie o nouă lecție de curaj, pentru că el nu are limite.

Natalia Zaharescu, reporteră, Departamentul Investigații

La ZdG am învățat să am curajul să pun întrebări incomode celor care fug de microfon, dar și celor care vorbesc mult, dar nu spun nimic. Am învățat să am curajul „să mă bag în sufletul” foștilor demnitari judecați pentru furtul miliardului, să găsesc averi nedeclarate și achiziții publice fraudate. Am învățat curajul să vorbesc în fața camerei, dar și în spatele ei, investigând sub acoperire cum sunt plătiți oamenii ca să participe la protestele unui partid politic.

Am învățat să privesc lucrurile mai critic, să găsesc un subiect bun, să abordez sursele mai convingător, să citesc printre rânduri declarații populiste și să descâlcesc o hotărâre de judecată.

Pentru că echipa ZdG este dinamică și plină de idei, este mediul în care nu poți să stai pe loc, în care crești profesional în fiecare zi și care te împinge din urmă atunci când nu mai ai puterea să mergi înainte. Am învățat să glumim serios împreună și, în același timp, să ne facem munca onest și cu dedicație.

Măriuța Nistor, reporteră, Departamentul Investigații

— Ce fac curajoșii?

— Se duc în extreme.

Unii încearcă să atingă vârful Everestului, fără oxigen… și mor.

Alții încearcă să vadă epava Titanicului… și mor.

Eu, după ce am terminat anul doi de facultate, am încercat să vin la Ziarul de Gardă (tot un vârf)… și iată-mă trăind fiecare text pe care-l scriu.

Marina Gorbatovschi, reporteră, Departamentul Narativ

Curajul reprezintă o alegere conștientă de a face ceea ce trebuie, în ciuda fricii și impedimentelor. Zilnic, iau lecții de curaj de la colegii mei, deși nu o fac în mod demonstrativ. Curaj înseamnă să duci până la capăt investigația care-i scoate în vileag pe hoții de lemne, în timp ce unul dintre aceștia te atenționează: „Ce filmezi? Vrei să-ți dea cineva cu un lom în cap?” E despre curaj să alergi după un funcționar corupt și să scrii în continuare despre averile lui, știind că a angajat specialiști IT care să-ți spargă poșta electronică, în încercarea de a descoperi cine-i dezvăluie ilegalitățile. E despre curaj să mergi la Kiev, deseori atacat cu drone în ultimul an și când auzi alerta antiaeriană, în loc să fugi în adăpost, să scoți camera video pentru a înregistra sunetul ascuțit și teama colectivă. E despre curaj și insistență să dai la minut știri cu „primele detalii”, „prima reacție”, „e oficial”, știri ce nu se mai găsesc în alte surse de informare. Și lista poate continua. E un act de mare curaj, la feminin plural (pentru că la bază au stat două femei), ca în anul 2004, când întreaga R. Moldova era subordonată regimului comunist, să dai naștere unui ziar de investigație care să tot aibă roade deja de 19 ani.

Vasile Ursachi, reporter, Departamentul Narativ

Pentru a face jurnalism de calitate, este nevoie de multă muncă și curaj, în special, la Ziarul de Gardă, unde atenția publicului este sporită. Timp de un an la ZdG, am învățat multe lucruri, dar cea mai importantă lecție a fost realizarea, împreună cu colegii, a materialului „Protestatari în chirie”, unde ne-am infiltrat sub acoperire printre protestatarii lui Șor, pentru a demonstra că sunt plătiți. Atunci a fost nevoie de curaj pentru a face un material bun, în special pentru mine, un jurnalist începător, care pe teren a fost nu chiar atât de des. Simțeam o oarecare presiune asupra mea și înainte de plecare spre Orhei, îmi imaginam mai multe scenarii în legătură cu ce ar putea să se întâmple. A fost o provocare pentru mine să fiu în același timp protestatar, dar și jurnalist care încerca să documenteze cum a decurs protestul și cum am primit banii. De câteva ori mi s-a dus inima în călcâie când eram foarte aproape de a fi deconspirat, însă până la urmă, totul a decurs bine. Astfel de materiale te fac mai bun ca jurnalist și mai sigur în forțele proprii.

Irina Ursu, reporteră, Departamentul Narativ

Salvatorii, oamenii care și-au făcut o meserie din actele de curaj, ne spun că pentru ei „curajul are semnificația explorării: evaluezi riscul, te pregătești cât de bine poți și intervii în locuri nesigure”.

Printre rândurile articolelor ZdG desprindem că termenul „curaj” este despre un mod de viață proactiv, este despre felul oamenilor de a fi, a gândi, vorbi și acționa. Pentru mulți oameni, din varii profesii, curajul este o predispoziție înnăscută și este despre profesionalismul, atitudinea proactivă și dedicația cu care îți faci meseria, dar și despre asumarea conștientă a consecințelor propriilor acțiuni și comportamente. ZdG are cititori curajoși, care dincolo de propriile interese, se implică și au atitudini tranșante cu referire la lucrurile importante pentru societate. Moldova are curaj, Moldova are din ce în ce mai mulți oameni curajoși.

Milena ONISIM, reporteră, Departamentul Știri

Am ajuns de ceva timp la convingerea că cei mici sunt mult mai curajoși decât adulții. Faptul că-și pot apăra cu atâta ardoare opiniile și jucăriile, dar și faptul că uneori sunt mult prea sinceri, mi se pare cu adevărat un act de curaj. Cu toate acestea, în aproape cei trei ani de când activez la Ziarul de Gardă, pot spune că am întâlnit sau am discutat și cu mulți adulți curajoși. Un exemplu care îmi vine în minte în acest moment este un medic pediatru din R. Moldova, care din cauza invaziei Rusiei în Ucraina, a ajuns direct pe câmpul de luptă, având grijă de cei răniți în război. În luna martie anul trecut vorbisem cu el la telefon și am înțeles că lumea are nevoie de oameni ca el… Am înțeles că și eu uneori am nevoie de mai mult curaj. Dacă sunteți curioși, pe site-ul nostru găsiți un articol cu mărturiile medicului Andrei Varzari.

Oxana Roșca, reporteră, Departamentul Știri

„Nu știu, nu înțeleg, am greșit și am nevoie de ajutor.” Acestea sunt lecțiile de curaj față de mine însămi și față de restul colegilor și cititorilor pe care continui să le învăț la ZdG. Cred că este extrem de dificil să recunoști atunci când nu știi tot ce ai vrea sau ar trebui să știi, când nu reușești să înțelegi ceva și trebuie să ceri mai multe explicații, când ai făcut deja o greșeală și trebuie să înfrunți consecințele ei, dar și când nu poți face totul de una singură.

Învăț să trec peste teama de a părea ridicolă sau prea insistentă/enervantă atunci când caut răspunsuri și informații. Nu este vorba de curajul de a înfrunta primejdii. Este un curaj la o scară mai mică, dar sunt sigură că este fundamental pentru a face lucrurile bine.

Luminița Cauliuc, reporteră, Departamentul Știri

Știind că Ziarul de Gardă este o instituție care și-a creat și fortificat o reputație bună pe parcursul anilor, înțelegeam că munca mea aici va însemna că trebuie să ies din zona mea de confort. Percepeam că este o responsabilitate, că trebuie să muncesc mult și asiduu. Exact din acest motiv, pot considera venirea mea la ZdG drept un act de curaj. Fiind încă studentă, neavând o experiență vastă în spate, am îndrăznit și am încercat. Totuși, lecțiile mele de curaj nu se termină aici. La redacție am întâlnit oameni noi care zilnic îmi dau exemplu despre cum e să fii neînfricat, să spui lucrurilor pe nume, să cauți adevărul și, odată ce l-ai descoperit, să-l faci public.

Andrei Muntean, editor video, Departamentul Video/Montare

La Ziarul de Gardă câte o lecție de curaj poți învăța zilnic. De fiecare dată când colegii mei se duc în teren și investighează onest și cu dârzenie actele de corupție ale demnitarilor, am o plăcere deosebită să montez aceste cadre video și să văd rezultatul final. Un exemplu de curaj, după părerea mea, reprezintă mai ales situațiile când colegii se infiltrează printre corupți, ca să afle adevărul și să-l facă cunoscut oamenilor. În toamna anului 2022, patru colegi de la ZdG au mers la Orhei cu un scop bine determinat – să demonstreze cum sunt plătiți oamenii care mergeau la protestele organizate de Șor la Chișinău. Și astfel de exemple, în cei șase ani de când sunt la ZdG, au fost multe.

Igor Ionescu, cameraman, Departamentul Video/Montare

Nu știu dacă pot defini ce înseamnă curajul. La ZdG însă cred că reporterii zilnic de ciocnesc cu anumite situații în care colegii, dar și eu printre ei, trebuie să dea dovadă dacă nu de curaj, cel puțin de tărie de caracter. Fie că ești înconjurat de niște câini ciobănești care sunt gata să te facă bucățele, dar tu trebuie să mergi mai departe, pentru că scopul este să demonstrezi lipsa de transparență a stăpânilor acestor câini, care nu în zadar i-au crescut fiind agresivi. Fie că ești amenințat verbal sau nu doar – de fiecare dată ai în interior un anumit imbold care te face să nu te oprești.

Doina Guțu, relații cu publicul

Curajul nu înseamnă doar lucruri mari, despre care știe o lume întreagă. E și despre fapte mici pentru alții, însă mărețe pentru eu-l din fiecare. Curajul, cred, vine din inimă. Ce-ar fi dacă mereu vom acționa doar cu rațiunea, fără a implica inima?

Pentru mine, însăși venirea la ZdG e despre curaj, e despre ieșirea din zona de confort și pășirea într-o etapă nouă, necunoscută mie. E despre curajul de a lăsa în urmă ceea ce ai crezut că vei face o viață… E despre dorința de a încerca a scrie – pasiune uitată pe băncile liceului… Curajul înseamnă să-ți schimbi ceva în viață, chiar dacă, în același timp, asta înseamnă și frică, și nesiguranță…

Rodica Corețchi-Mocanu, corectoare

Am venit la ZdG acum jumătate de an. De la ediție la ediție, mă impresionează curajul colegilor mei, în special al celor care fac investigații, inclusiv sub acoperire, pentru a demonstra ilegalitățile. Și, în general, curajul redacției de a face un ziar tipărit în situația în care informația e la un click distanță pe online. Învăț lecții de curaj și de la protagoniștii reportajelor ZdG. Cât curaj trebuie să ai să reconstitui casa părintească care ți-a fost luată de sovietici când te-au deportat în Siberia și să menții acest muzeu la vârsta de 82 de ani, așa cum o face Tatiana Popa de la Palanca? Sau să refuzi evacuarea și să găzduiești refugiații și răniții, așa cum a făcut-o preotul Vasile Pistrui la Holercani în timpul războiului de pe Nistru?

Otilia Meica, reporteră Social Media

În general, despre oamenii curajoşi, în sens clasic, se vorbeşte la trecut, întrucât, în majoritatea cazurilor, aceştia nu au reuşit să treacă peste pericolele pe care au dorit să le înfrunte. Însă această percepție nu se aplică și în cazul oamenilor de la ZdG, care își demonstrează curajul în fiecare zi, în diverse circumstanțe: pe teren, în discuția cu sursele, în alegerea subiectului etc.
Prin acte de îndrăzneală zilnică, care provin din partea unui număr cât mai mare de oameni, pot fi realizate lucruri importante, care ar îmbunătăți nivelul de viață al cetățenilor, ar alunga șefii incompetenți de la diverse instituții de stat și ar duce în fața instanțelor criminali și corupți. La ZdG am învățat o lecție extrem de importantă, care implică nu doar curaj, ci și reziliență – atunci când cineva îți spune „nu”, refuzul nu trebuie să te determine, ci să te motiveze.

Simona Tabuncic, specialistă Social Media

Când eram mică, aflam despre curaj din poveștile cu super-eroi, iar acum învăț și de la oamenii cu care interacționez. La ZdG am învățat despre curajul de a lupta pentru o presă liberă și independentă, de a munci în fiecare zi pentru valorile care ne reprezintă, de a alege să fac lucrurile sincer, cu dăruire, cu pasiune și cu ferma convingere că totul este în puterea noastră. Mi-aș dori ca într-o bună zi să prindem la curaj întreaga societate și să dăm dovadă de mai multă demnitate și mai mult respect unul față de altul. La ZdG, despre curaj, demnitate și respect învățăm în fiecare zi. Sunt sigură că printr-un efort continuu și comun putem schimba lucrurile și la nivel de societate.