ZdG întreabă: Cum va fi viața după COVID-19?
Gheorghe Erizanu, scriitor, directorul Editurii „Cartier”
Vom învăța să mergem din nou. Lumea nu trece prima dată prin pandemii asemănătoare celei de azi. La începutul secolului XIV, o galeră genoveză intra în portul Messina din Sicilia. Venea din China. A fost începutul Morții Negre în Europa. Focarele s-au răspândit și au ucis milioane de oameni, fără a face selecție. Apoi a fost Renașterea.
La sfârșitul Războiului Celor Două Roze, pe la 1485, mercenarii lui Henric al VII-lea aduceau în Londra victoria celui care avea să fie întemeietorul dinastiei Tudorilor și „sudoarea engleză”, o boală care se răspândea mai repede decât ciuma. Mureau, mai ales, cei mai puternici bărbați. Așa începea istoria celui mai mare imperiu.
Prima pandemie cu statisticile la zi din România a avut loc iarna, în 1935. Au murit 48 000 de oameni, majoritatea copii. Gripa a durat patru luni.
Dar nici ciuma, nici „sudoarea engleză”, nici „gripa din 1935” n-au avut Organizația Mondială a Sănătății și Imperiul Digital al Netului. Prin anii “90 apărea cartea de anticipație „2020” a scriitoarei israeliene Hamutal Shabtai. E despre o epidemie globală care decimează omenirea în anul 2020. În viziunea distopică a romancierei israeliene, puterea politică se află în mâinile Organizației Mondiale a Sănătății care își asumă puteri dictatoriale în scopul de a-i izola pe cei bolnavi de cei sănătoși și a salva cât se poate din populația Pământului.
După două luni de autoizolare, mai ales cei din apartamente, vom învăța din nou să mergem. Politicienii care și-au făcut PR mai mult decât și-au demonstrat grija față de propriul popor, sper, vor fi taxați. Vom înțelege altfel ce înseamnă lucruri care păreau firești până acum: un spectacol, un concert, o lansare de carte, o ieșire de duminică până la Iași, o dezbatere de idei, o plimbare prin parc, o cafea la terasa din colț, o oră la sala de forță, o strângere de mână sau o îmbrățișare. Intrăm într-o situație economică deosebit de complicată. Vom reveni la casele părăsite din satele noastre. Și urarea „Sănătate!” va fi spusă și înțeleasă altfel.
Ion Druță, Moscova, 29 martie 2020, fragment din volumul în curs de apariție la Editura Cartier „Despărțirea apelor”:
… Nu-ți chinui sufletul în pustiu. Suntem în plin război cu un dușman sălbatic, viclean, necunoscut și necruțător. Vivo et muerte – viața sau moartea, această străveche lozincă a devenit peste noapte actuală ca niciodată. Într-o asemenea situație, natural, economia, cultura, școala, biserica și în genere toată orânduirea noastră de până acum este eliminată din circuitul său obișnuit. Peste întreaga omenire planează două întrebări capitale – cât o să țină și cât ne va costa.
Să mă ierte Dumnezeu, dar în această tragedie eu aș prevedea și ceva pozitiv. Evident că lumea nu va putea supraviețui dacă nu va deveni o singură familie cu o singură forță conducătoare. Această ipoteză până mai ieri părea absolut nerealizabilă, dar iată că apare o rază de lumină în capătul tunelului nostru. Coronavirusul a început a roade din orgoliile statale, din ifosele naționale și rasiale, fără a face vreo diferență între cei bogați și cei sărmani, între cei singuri, neputincioși și mari dregători ai lumii.
Firește, bine ar fi ca elevii voștri să știe cât a domnit în Egipt Ramses al III-lea și cine a pornit războiul rozelor pe insulele britanice dar, chiar dacă și nu vor însuși materialul, azi principalul e să fie ei vii și sănătoși, împreună cu rudele lor și, firește, împreună cu învățătorii lor.
Domnul să vă aibă pururi sub ramura bunăvoinței Sale!
