SONDAJ COVID-ul ne lasă fără locuri în spitale: Ce facem?
Săptămâna trecută, în R. Moldova, au fost raportate cele mai multe cazuri noi de infecţie și decese de la începutul crizei epidemice. Platforma WorldoMeters ne plasează pe locul patru în Europa de Est după totalul îmbolnăvirilor și deceselor la un milion de populație. Numărul bolnavilor a depășit 10.000 (20% dintre ei fiind personal medical), iar cel al morțillor a trecut de 400. În timp ce premierul Chicu bate alarma că „locuri în spitale mai avem pentru 5 zile”, iar responsabilii din sănătate nu exclud reluarea stării excepțoinale, președintele Igor Dodon insistă că situația e sub control.
Alexandra Can, Asociația Patronală APIUS
E foarte grav, dacă de luni unele spitale nu mai au locuri pentru internare, iar numărul bolnavilor și a morților crește mai mult decât în perioada de carantină. Ce trebuie să înțelegem din asta? Că undeva s-a greșit. Da, COVID-ul ne-a prins nepregătiți, dar între timp s-au adus echipamente, medicamente, teste… Ceva nu a mers cum trebuie. S-a făcut prea mult populism politic pe contul pandemiei. Dacă domnii Chicu și Dodon tratează aceeași situație diferit, înseamnă că rău comunică. Că trebuiau scoase unele restricții, da, trebuiau, dar lumea trebuia pregătită. Doar cu „stați acasă” nu rezolvi mare lucru. Lumea mai trebuie și să mănânce. Dar au greșit și oamenii: nu se protejază, nu iau în serios pericolul bolii. Restricțiile trebuie să fie lege. Sănătatea nu e doar problema guvernului și spitalelor. În primul rând, e problema noastră.
Ala Nemerenco, ex-ministră a Sănătății
În opinia mea, autoritățile au eșuat lamentabil în gestionarea pandemiei și aceasta era clar de la bun început, deoarece tot ce au făcut, cu mici excepții, au făcut anapoda. Soluția este una – să se mobilizeze și sa facă în termeni rapizi și ca la carte, ce ar fi trebuit sa facă și ce se recomandă de efectuat în controlul maladiilor infecțioase. Diferența e că deja nu vor avea la dispoziție restricțiile din perioada situației excepționale și va fi mai complicat. Dar cu o organizare disciplinată, între-un stil mai milităresc, se poate. Și să facă un pas în spate politicul, prim-ministrul și ministra. Să lase în față epidemiologii.
Ludmila Popovici, RCTV „Memoria”
Situația este mai mult decât gravă, din mai multe considerente: 1) numărul de cazuri prezintă doar un vârf de aisberg. Realitatea e mai dură și ne poate lovi crunt în următoarele luni. Faptul că, spre deosebire de Italia, Anglia sau alte țări, în Moldova se înregistrează mai multe cazuri printre persoanele tinere (inclusiv copii), ne vorbește despre o circulație intensivă a virusului. 2) Se încearcă responsabilizarea populației, dar, în același timp, se etalează o încălcare a regulilor elementare de către însăși șeful statului, Igor Dodon. 3) Moldova se confruntă cu o politizare excesivă a crizei și cu negarea la nivel comunitar a virusului și a consecințelor infectării. 4) Sistemul medical este supraîncărcat, slab dotat, în spitale se muncește la capacitate maximă, cu ardere psiho-emoțională și profesională, cu riscuri mari de infectare. Ne putem aștepta la un colaps total, deoarece capacitățile, resursele fizice și puterile medicilor au limite… În Moldova pierdem aproape zilnic lucrători medicali și este foarte grav că această tendință se păstrează. Este necesară crearea unei Celule de criză, formată din specialiști cu experiență în epidemiologie, boli infecțioase, terapie intensivă, etc, altfel situația poate ieși de sub orice control.
Dionis Cenușă, politolog
Probabil trebuie să depășim 10.000 de cazuri de infecție și 500 de morți ca clasa politică să se deștepte. Vorbesc de săptămâni de zile că nu este loc de altfel de politică, decât cea de stopare a crizei epidemice și elaborarea unui „pact de stat”, centrat pe interesele sociale și economice ale întregii populații. Eu încep să am îndoieli mari că partidele politice și susținătorii lor realizează starea gravă în care se scufundă țara… Dacă asemenea initiativă nu parvine de la clasa politică, atunci acest rol îi revine societății civile. Acest lucru trebuia făcut încă înainte de întroducerea stării de urgență. Cu atât mai mult acum. Trebuie să fie măcar un instinct de supraviețuire, dacă nu de conștiință politică, ca toate forțele politice să-si asume un rol responsabil pentru a depăși provocările curente.
Pentru conformitate, P.G.
