O viață în halate albe: „Nu-mi ajung cuvinte ca să-mi exprim recunoștința” 

Dragii, mult stimații mei colaboratori ai ZdG, sunt foarte emoționat și sănătatea nu-mi permite, dar, pe scurt, vreau să vă povestesc ce s-a întâmplat în familia noastră după ce ZdG a publicat articolul „O viață în halate albe: Speranța e cea care nu costă bani și o poți oferi necondiționat”.

În una din zile, stând lângă soție și făcându-i procedurile, ne telefonează din Chișinău o doamnă și cere adresa noastră de acasă. Nu a spus nimic, doar că, peste două ore, va ajunge la noi cu o donație.

Zis și făcut. Exact peste două ore, ne-au sunat la ușă doi tineri proaspăt căsătoriți, Laura și Dan. Ne-au adus două cutii mari cu scutece, pelinci, șervețele umede, într-un cuvânt, tot ce e necesar pentru îngrijirea soției mele, țintuită la pat după un atac cerebral… Ne-au spus că toate acestea sunt trimise de mămica lor, o bălțeană, Viorica Petrov, care acum muncește la Torino, Italia. Le mulțumim din suflet pentru mâna pe care ne-au întins-o în aceste vremuri grele pentru noi. 

Peste câteva zile, ne sună o tânără care a dorit să rămână anonimă. Știu doar că o cheamă Iulia și venise la noi cu o fetiță în brațe, dar și cu soțul său, Igor. Ne-au adus o sacoșă cu produse alimentare: ulei, cartofi, zahăr, dar și ceva bani pentru medicamente. Nu-mi ajung cuvinte ca să-mi exprim recunoștința.

Peste alte câteva zile ne-au bătut la ușă Aliona și Andrei. Ne-au adus fructe și un ajutor financiar. Mulțumim Viorica Petrov, Laura, Dan, Nicolai, Iulia și Igor, cu fiica lor Irina, Aliona și Andrei… Ne rugăm ca Dumnezeu să vă răsplătească înzecit bunătatea și mărinimia voastră. 

Mulțumim Ziarului de Gardă că în această toamnă a ajuns la noi și a transmis lumii trista noastră poveste de viață. Mulțumim că redacția ne-a oferit un abonament, astfel încât, fiecare zi de joi, e plină de lecturi emoționante… Deseori citesc în voce, ca să audă și draga mea Aurelia.

Leonid Rotaru, medic, pensionar, orașul Bălți