Ce se întâmplă în biserica din R. Moldova
Nicolae Stratulat are 85 de ani și este președintele sfatului Uniunii Pensionarilor din R. Moldova. Este un cititor consecvent al ZdG, dar și autorul unor scrisori în care abordează probleme de actualitate. Acum câteva zile ne-a expediat această scrisoare, în care problemele de azi se împletesc cu cele de ieri și, în consecință, perspectivele devin tot mai dificil de deslușit.
Am 85 de ani, fiind născut în secolul trecut. De mic copil am fost credincios. Fiecare om ține bine minte lucrurile bune din viața părinților săi. Cum poți să o uiți pe mama, care nu a dormit nopți întregi, veghind la pătucul tău? Nu pot uita și chipul lui tata, cu toată demnitatea, seriozitatea și blândețea lui, cu dorința de a ne vedea adevărați credincioși și buni gospodari.
Cum poți să uiți sau să respingi credința transmisă ție de părinți și de bunei? Scriu aceste rânduri în zi de mare sărbătoare creștină – Sf. Ioan Botezătorul. Soția, Maria, a plecat la biserică, cu pomelnicul apropiaților noștri decedați. A luat cu ea o sticlă cu vin, sângele Domnului și copturi, respectând tradiția lăsată de părinții noștri, creștini care de mici copii ne-au dus, pe toți șase copii din familie, la biserica din satul Țânțăreni, acolo unde locuiam. Până a deveni elev, neștiind încă a citi, învățasem „Tatăl nostru”. Credeam cu toții în Dumnezeu și acum cred că este un singur Dumnezeu, că, așa cum ne spuneau părinții, Dumnezeu e dragoste. Pe atunci nu știam că pe Pământ sunt mai multe religii. Acum vreau să spun ce cred despre religia creștin-ortodoxă rusă. Acum înțeleg că mulți dintre rușii care spun că împărtășesc această credință nu cunosc deloc cele 10 porunci ale Mântuitorului – să nu furi, să nu ucizi, pace vouă… Cum e posibil, oameni buni, ca Patriarhul Kiril al Rusiei să spună că acei soldați care vor ucide pe alții, fie mamă, copil sau frați ucraineni, vor ajunge în rai? O fi vorbind de pe pozițiile regimului comunist care a distrus credința, a ars icoane, a împușcat credincioși în fața icoanelor sfinților, a distrus biserici, prefăcându-le în grajduri pentru vite, a distrus mănăstirile în care oameni de bună credință își găseau liniștea atunci când peste tot se spunea că „Religia e opium pentru popor”. Astăzi, concluzia mea e că toate iadurile o fi fiind pline de necredincioși și că locuri nu mai sunt, fiind locuri doar în „rai”. Cred că mai mulți credincioși se roagă ca pentru cei care ucid, fură, trădează, să se mai găsească loc acolo unde trebuie să fie locul lor, după legea creștină și acolo să stea pe veci.
Rușii se consideră un popor „eliberator”. Dar pe cine, de la ce îi eliberează? De obicei, după „eliberare”, ei rămân pe terenul „eliberat”, considerându-l al lor. Care religie le permite așa ceva?
Apropo, cine a decis ca în Moldova, o țară atât de mică, să avem două Mitropolii: a Basarabiei (românească) și a Moldovei (rusească)? Cine și-a dorit ca preoții din cele două mitropolii să se urască reciproc, chiar dacă avem un singur Dumnezeu? Așa, având un singur Dumnezeu, preoții își permit să facă agitație politică și electorală, chiar în timpul slujbelor, ei le spun enoriașilor când și pe cine să aleagă, uitând că noi, creștinii, trebuie să știm cum să ne rugăm pentru pace, inclusiv pentru luminarea la minte a cotropitorilor, dar nu cum să-i ridicăm în slăvi pe unii politicieni. Mă adresez la slujitorii bisericii, de ce ați devenit dușmani unul altuia, de ce va feriți unul de altul, de ce nu dați mâna unul altuia, de ce nu vă îmbrățișați, ca să fiți un exemplu pentru enoriași? De ce vă dușmăniți, de parcă serviți Dumnezei diferiți. De ce nu deschideți inimile la celebrele cuvinte ale Papei de la Roma care pledează pentru împăciuire, că noi suntem ca niște alpiniști, legați unul de altul cu lăcată, care urcă spre aceeași Lumină a lui Dumnezeu, doar că pe versanți diferiți.
Se vede că Putin nu a avut mamă, tată, frați, surori, nu a fost copil, s-a căsătorit cu o domnișoară ucraineană, au făcut două fiice și acum le nimicește buneii. Se aude că suferă de o boală grea. Să-I ajute Dumnezeu să se vindece. Cât ne privește pe noi, basarabenii, e timpul ca, după 30 de ani de Independență și Suveranitate, să cunoaștem pe cine am primit în casa noastră, pe cine am încălzit la pieptul nostru. Atât timp cât adevărul nu-i pus în capul mesei, războiul cotropitor al Rusiei va fi pus în altarul sfânt al bisericii ortodoxe ruse.
